„Rectorul care îşi încheie mandatul va prezenta un raport asupra activităţii vechiului senat, privind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul universităţii. Raportul se prezintă în faţa vechiului şi noului senat. „
(Citat din Regulament de organizare şi desfăşurare a alegerilor organismelor de conducere din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – aprobat în Senatul din 22.01.2008, Cap.VII art.3)Raportul 2004-2008 al UTCN este aici.
Ce este spiritul antreprenorial?
La baza sa, spiritul antreprenorial reprezintă o manieră de dezvoltare a unei organizaţii bazată pe oportunităţi.
Cum vede raportul spiritul antreprenorială?
In primul rând Raportul de 433 de pagini nu vede atitudinea sau politica antreprenorială a Universităţii ci numai „dimensiunea antreprenorială” şi asta într-un spaţiu n-dimensional unde valoarea „dimensiunii antreprenoriale” poate fi şi negativă!
In al doilea rând Raportul de 433 de pagini nu a avut niciodată în vedere un obiectiv în direcţia „dimensiunii antreprenoriale”.
In consecinţă, dacă nu a existat obiectiv concret şi se vorbeşte de „dimensiunea antreprenorială” rezultă fie că am mai învăţat o nouă lozincă, fie că iar am făcut „totul” fără să ni se ceară nimic!
Dacă prima consecinţă se înscrie în linia generală a Raportului de 433 de pagini de a lansa şi învârti lozinci, cea de-a doua consecinţă vorbeşte despre „glorioasele rezultate” pe care le-am obţinut fără să vrem!!!!
Revenind la subiect, Raportul are totuşi un merit ştiinţific prin aportul de la pag.33:
La baza sa, spiritul antreprenorial reprezintă o manieră de dezvoltare a unei organizaţii bazată pe oportunităţi.
Cum vede raportul spiritul antreprenorială?
In primul rând Raportul de 433 de pagini nu vede atitudinea sau politica antreprenorială a Universităţii ci numai „dimensiunea antreprenorială” şi asta într-un spaţiu n-dimensional unde valoarea „dimensiunii antreprenoriale” poate fi şi negativă!
In al doilea rând Raportul de 433 de pagini nu a avut niciodată în vedere un obiectiv în direcţia „dimensiunii antreprenoriale”.
In consecinţă, dacă nu a existat obiectiv concret şi se vorbeşte de „dimensiunea antreprenorială” rezultă fie că am mai învăţat o nouă lozincă, fie că iar am făcut „totul” fără să ni se ceară nimic!
Dacă prima consecinţă se înscrie în linia generală a Raportului de 433 de pagini de a lansa şi învârti lozinci, cea de-a doua consecinţă vorbeşte despre „glorioasele rezultate” pe care le-am obţinut fără să vrem!!!!
Revenind la subiect, Raportul are totuşi un merit ştiinţific prin aportul de la pag.33:
„…În altă ordine de idei, universitatea noastră şi-a definit tendinţa antreprenorială.
Dacă aserţiunea este adevărată, ne punem legitim întrebarea legată de destinul antreprenorial al universităţii, iar răspunsul poate fi neantagonist. Fiindcă o universitate antreprenorială trăieşte din patente sau brevete.
Dacă este aşa, apare o altă întrebare. Ce universitate din România dispune de un portofoliu de 200 – 300 de brevete, când universităţile americane au câteva zeci de mii?
Legat de aspectul antreprenorial trebuie precizat că nu se poate trasa cuiva sarcina de a atrage fonduri într-o universitate care nu are deja bani! Apoi, ca mediul de afaceri să dea bani, ţine de o nouă formă de cultură ce trebuie educată în spiritul unei cutume!
Dar, bani se dau pe marginea unor prestaţii către mediul economic.
Datorită dezvoltării industriale foarte rapide în România bazate pe importul de tehnologie modernă, acesta nu necesită o optimizare imediată, iar când aceasta este necesară, solicitantul se adresează celui care a livrat produsul sau tehnologia respectivă.
Prin urmare, nu apare ca necesitate intervenţia cercetării universitare, iar industria noastră se poate lipsi pentru alţi câţiva ani de cercetarea autohtonă.
Sigur, trebuie să milităm pentru o politică a învăţământului şi nu a politicii în învăţământ….“
O analiză pe text ne poate da o dimensiune a “dimensiunii antreprenoriale” construită în viziunea filozofic-poeto-platonică a Raportului de 433 de pagini.
a) Ce frumos este să vorbeşti de invenţiile altora când invenţiile Universităţii Tehnice din Cluj Napoca se pot număra pe degetele celor două mâini cu excedent de vreo două degete! Nu se suflă nici un cuvânt despre situaţia patentelor sau brevetelor, că este tot aia, în Raportul de 433 de pagini de parcă universitatea ar pregăti feţe bisericeşti şi nu ingineri!
Ce şi-a propus senatul să facă şi mai ales ce a făcut senatul, ce şi-a propus Rectorul să construiască şi mai ales ce a construit Rectorul pentru a se ajunge la rezultate tehnice care să permită transferul tehnologic real şi nu pe „bărbi”? NIMIC! Si totul a fost tăcere în Raportul de 433 de pagini….
b) Confuzie! Realitatea banului dat numai pentru muncă bună ne omoară şi pune serioase semne de întrebare asupra calităţii reale a contractelor de cercetare dar nu numai. Este de mirare, că într-un raport fie el şi de 433 de pagini, îţi poţi pune problema că o organizaţie, fie ea şi o universitate trebuie să asiste pasiv la un scenariu în care se poate imagina măcar că:
a) Ce frumos este să vorbeşti de invenţiile altora când invenţiile Universităţii Tehnice din Cluj Napoca se pot număra pe degetele celor două mâini cu excedent de vreo două degete! Nu se suflă nici un cuvânt despre situaţia patentelor sau brevetelor, că este tot aia, în Raportul de 433 de pagini de parcă universitatea ar pregăti feţe bisericeşti şi nu ingineri!
Ce şi-a propus senatul să facă şi mai ales ce a făcut senatul, ce şi-a propus Rectorul să construiască şi mai ales ce a construit Rectorul pentru a se ajunge la rezultate tehnice care să permită transferul tehnologic real şi nu pe „bărbi”? NIMIC! Si totul a fost tăcere în Raportul de 433 de pagini….
b) Confuzie! Realitatea banului dat numai pentru muncă bună ne omoară şi pune serioase semne de întrebare asupra calităţii reale a contractelor de cercetare dar nu numai. Este de mirare, că într-un raport fie el şi de 433 de pagini, îţi poţi pune problema că o organizaţie, fie ea şi o universitate trebuie să asiste pasiv la un scenariu în care se poate imagina măcar că:
„…Legat de aspectul antreprenorial trebuie precizat că nu se poate trasa cuiva sarcina de a atrage fonduri într-o universitate care nu are deja bani! Apoi, ca mediul de afaceri să dea bani, ţine de o nouă formă de cultură ce trebuie educată în spiritul unei cutume!...”
c) Căutarea oportunităţilor nu pare a fi o problemă a Raportului de 433 de pagini, deşi aceasta este esenţa atitudinii sau, mă rog, dimensiunii antreprenoriale.
Nu este o problemă, dar este o realitate.
Totuşi, Universitatea a obţinut rezultate remarcabile în descoperirea de oportunităţi.
Ele sunt materializate mai ales în crearea de „pui de Universitate Tehnică” în oraşele din jur şi la ţară.
Atenţie! Când se vorbeşte de spirit antreprenorial, se are în vedere creşterea nu regresul!
Adică, potrivit filozofiei feudalilor care decid în mod autonom când este vorba să facă afaceri proprii, să facem sucursale şi să le asigurăm „scăderea” standardului de pregătire la nivelul cel mai de jos „ca să avem studenţi”. Metoda este simplă şi eficientă şi constă în aplicarea navetei cadrelor didactice, de cele mai multe ori, fără experienţă didactică. Unde este „creşterea” organizaţiei? Unde este „creşterea” Universităţii: non-standardul, low-standardul sau uniformizare standardului la nivelul cel mai de jos?
Cu câştigatul la pod şi paguba de la vamă, pentru o Universitate care nu-şi propune nimic şi face totul, spiritul antreprenorial = pagubă !
Tendinţele chiar şi cele antreprenoriale ca şi intenţiile poleiesc iadul…
Nu este o problemă, dar este o realitate.
Totuşi, Universitatea a obţinut rezultate remarcabile în descoperirea de oportunităţi.
Ele sunt materializate mai ales în crearea de „pui de Universitate Tehnică” în oraşele din jur şi la ţară.
Atenţie! Când se vorbeşte de spirit antreprenorial, se are în vedere creşterea nu regresul!
Adică, potrivit filozofiei feudalilor care decid în mod autonom când este vorba să facă afaceri proprii, să facem sucursale şi să le asigurăm „scăderea” standardului de pregătire la nivelul cel mai de jos „ca să avem studenţi”. Metoda este simplă şi eficientă şi constă în aplicarea navetei cadrelor didactice, de cele mai multe ori, fără experienţă didactică. Unde este „creşterea” organizaţiei? Unde este „creşterea” Universităţii: non-standardul, low-standardul sau uniformizare standardului la nivelul cel mai de jos?
Cu câştigatul la pod şi paguba de la vamă, pentru o Universitate care nu-şi propune nimic şi face totul, spiritul antreprenorial = pagubă !
Tendinţele chiar şi cele antreprenoriale ca şi intenţiile poleiesc iadul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu