luni, 6 iulie 2015

Scoala Anapodaciei. Bacalaureatul 2015 = începutul eşecului şcolii de papagali (1)

Scoala de papagali

Citeam în urmă cu câteva zile gândurile unui tânăr frumos ca toţi tinerii în viitorulromaniei.ro. Reţin trei idei de bun simţ enunţate cu naturaleţe şi cu ochi limpezi: i) în şcoala românească se face matematică mult mai multă decât este necesară sau inutilă celor mai mulţi dintre bacaluareaţi; ii) limba română este învăţată mecanic şi fără nici un scop; iii) elevii români sunt crescuţi în plagiat şi sunt formaţi ca papagali, zic eu, adică sunt buni numai acei elevi care reproduc cât mai fidel cuvintele şi ideile dascălilor lor.

Proba eronată de la bacalaureatul şcolii de papagali

Nu au trecut nici trei zile de la lectură şi s-a produs minunea: şcoala de papagali şi-a manifestat în mod ridicol începutul eşecului.
Ce este mai grav este că începutul eşecului loveşte în plin pe unii din acei absolvenţi de liceu care nu doresc să fie papagali şi că dovada eşecului apare în timpul procedurii de corectură a lucrărilor de bacalaureat.
In mod concret, vineri 3 iulie 2015 a avut loc proba de chimie ediţiei 2015 a examenului de bacalaureat.
Subiectul de examen descris ca Proba E. d) Chimie organică (nivel I/ nivel II) Varianta 9 este cel prezentat la adresa www.subiecte2015.edu.ro în fişierul E _ d _ Chimie _ organica _ niv _ I _ II _ teoretic _ 2015 _ var _ 09 _ LRO . pdf (spaţiile au fost introduse în numele fişierului ca să fie textul editat mai frumos).
Mi s-a semnalat să analizez cu atenţie Subiectul C unde pentru 10 puncte se cere candidatului la titlul de bacalaureat, şi aici voi reproduce textul subiectului:

„…Subiectul C

Scrieţi, pe foaia de examen, numărul de ordine al compusului organic din coloana A însoţit de litera din coloana B, corespunzătoare unei utilizări a acestuia. Fiecărei cifre din coloana A îi corespunde o singură literă din coloana B.

 

A                                               B

1. celuloza                        a. fabricarea ambalajelor alimentare

2. polipropena                   b. fabricarea dinamitei

3. poliacrilonitrilul              c. fabricarea apreturilor textile

4. trinitroglicerina              d. fabricarea margarinei

5. amidonul                      e. fabricarea fibrelor sintetice

                                       f. fabricarea hârtiei

 …”

Analiza probei eronate din bacalaureatul perfect al şcolii de papagali

Reforma învăţământului românesc făcută numai de persoane şi personalităţi geniale, vizionare, profetice, demiurgice şi mai ales providenţiale s-a terminat de mult prin simpla preluare din învăţământul american a problemelor de tip grilă şi/sau cu asocieri de alternative sau variante.
In mod evident că „papagalismul” nu însemnat decât modernizarea de faţadă. Esenţa învăţământului îngheţat în propria neputinţă a devenit şi mai acută: asta te-am învăţat, numai asta este adevărat şi alta nu!
O analiză a textului Subiectului C de mai sus relevă că:

a) In preambulul subiectului se vorbeşte despre „utilizare”. In limba română prin „utilizare” se înţelege o acţiune voluntară prin care un obiect sau o substanţă sunt puse în relaţie cu nişte efecte dorite. In chimie acest lucru înseamnă că prin „utilizarea” unei substanţe este eliminată din discuţie cantitatea în care aceasta este implicată în cadrul unui amestec sau soluţii.

b) Ca o dovadă deplină de trufie şi autosuficienţă, autorul subiectului îşi imaginează că le ştie pe toate şi că numai el poate defini relaţia unică o substanţă – o utilizare.

O altă analiză mai profundă a esenţei relaţiei „unice” o substanţă – un mod de utilizare solicitate absolvenţilor arată că de fapt pentru substanţa „amidon” există nu una ci două utilizări „c. fabricarea apreturilor textile” şi „d. fabricarea margarinei”.
O astfel de analiză nu poate evita limbajul cu totul nepotrivit al specialistului în chimie care se doreşte a fi „profesor de chimie” şi care nu prea ştie că numai „ambalajele alimentare” pot fi în situaţia de a se fabrică, celelalte adică „dinamita”, „apreturile textile”, „margarina”, „fibrele sintetice” şi „hârtia” „se produc”.

Concluzia este certă: la bacalaureatul şcolii de papagali subiectul de examen este eronat! In mod concret, absolventul care nu ştie chimie dar este ascultător şi tocilar va fi punctat pentru că asociază (5 cu c) dar un absolvent care cunoaşte chimie şi care se documentează ca să înveţe chimie şi apoi face asocierile corecte (5 cu c) şi (5 cu d) care însă nu apar în cartea de chimie este taxat şi sancţionat fiindcă el nu este papagal!

Procedura contestării contestaţiei în bacalaureatul şcolii de papagali

Ministerul şcolii de papagali este preocupat mai ales de birocraţia papagalicească. Ministrul şcolii de papagali a organizat perfect mişcarea hârtiilor bacalaureatului care trebuie să facă papagalii mioritici. Pentru aceasta în Monitorul Oficial al României nr.456/24.06.2015 se publică Anexa nr.1 la Ordinul nr.4430 / 2014 a ministrului responsabil cu şcoala de papagali.
Si acolo ce să vezi? Organizarea dezorganizată a bacalaureatului şcolii de papagali prevede pentru ziua de 7 iulie 2015 o perioadă de patru (4!) ore de la ora 16:00 – 20:00 pentru depunerea contestaţiilor.
Ministrul şcolii de papagali îşi imaginează fie că examenul organizat sub mintea lui este perfect fie că proaspeţii papagali vor acţiona imediat, fie că locuiesc la ţară fie că locuiesc în marile oraşe! Evident că acest interval de timp redus este astfel dimensionat încât candidaţii de papagali să nu observe lipsa de profesionalism a papagalilor bătrâni care locuiesc prin ministerul şcolii de papagali şi care nu au nume! Oare de ce nu au papagalii nume?

Mesaj pentru ministrul şcolii de papagali

Ar fi trivial să ceri unui ministru al României care nu ia măsurile asigurării unui examen de bacalaureat corect să-şi dea demisia.
Il invit totuşi pe ministrul educaţiei din pleiada de miniştrii providenţiali ai şcolii de papagali mioritici să acţioneze în aşa fel încât acei copii de excepţie care au soluţionat Subiectul C în mod corect să fie punctaţi în mod cinstit. Să gândească apoi, Domnul Ministru, o cale prin care să protejeze elevii de incompetenţa dascălilor şcolii de papagali.
Că un astfel de examen este inutil este mai mult decât evident. Copiii o ştiu. Părinţii o ştiu dar mai speră. Angajatorii o ştiu. Singurii care se fac că nu o ştiu sunt dascălii şcolii de papagali fiindcă ei şi doresc doar să umple ţara de papagali şi să aştearnă statistica minciunii peste minciuna pe care o construiesc cu mare entuziasm pentru un viitor tot mai analfabet!

Intrebări aiurea pentru papagali

Cum vor putea organizatorii bacalaureatului şcolii de papagali să-şi corecteze eroarea? Cine va plăti lipsa de profesionalism şi de neştiinţă a unui profesor sau a unui „grup de tovarăşi” care nu prea ştiu chimie?

P.S.1. Nu uitaţi să premiaţi autorul subiectului şi să desecretizaţi numele membrilor comisiilor de organizare a bacalaureatului. Ei sunt totuşi plătiţi din banul public.
Nu uitaţi să înfiinţaţi o adresă e-mail a bacalaureatului şi mai ales să o înzestraţi cu un generator automat de număr de înregistrare. Totuşi Ministerul educaţiei nu este numai organizatorul şcolii de papagali ci şi responsabilul pentru modul în care cetăţenii României sunt pregătiţi (cât mai prost posibil ????) pentru viitor.

P.S.2. Nu sunt chimist dar mi-am permis să verific soluţia adică faptul că (5 cu d) este adevărată. Se dovedeşte că la adresa Oficiului America pentru Mărci şi Brevete (www.uspto.gov) există destule brevete de invenţie pentru care relaţia este adevărată. Intr-adevăr însă în Statele Unite „margarina nu se fabrică” ci „se produce”! In mod evident, fiindcă ei nu sunt papagali şi nici şcoală publică de papagali nu au fost în stare să-şi facă!

miercuri, 7 ianuarie 2015

Plagiat, anti-integritate şi lege pentru fărădelege

Deşi pare că ultimii ani au adus plagiatul în primul plan este bine de ştiut că încă de la 1905 Cincinat Pavelescu vorbea despre grija care-i preocupa pe români, încă din acele vremuri, că orice creator ar putea fi un potenţial plagiator. Dacă revenim la zilele noastre este bine să se facă nişte precizări de context.

Ce este plagiatul?

Simplu şi concis: este tot ce este scris de o persoană, care apare ca autor al unei operei autentice, într-un anumit subiect şi este preluat, în acelasi subiect, în orice formă identificabilă in opera declarată a fi a lui, de către o altă persoană care apare astfel ca plagiator al unei opere plagiate. De aici nu rezultă în nici un fel că autorul operei care apare ca autentică nu ar putea fi la rândul său un plagiator.
Această a fost, este şi va fi valabilă atât în România cât şi în întreaga lume.

Ce se plagiază în România?

Teoretic se poate plagia orice scriere. In mod practic însă, în afara de temele de casă, In România se plagiază lucrări de licenţă, lucrări de disertaţie, teze de doctorat şi referate de doctorat, lucrări de grad didactic, rapoartele contractelor de cercetare, articole, cărţi.

De ce se plagiază în România?

In România se plagiază fiindcă se poate plagia, fiindcă oamenii nu ştiu ce este un plagiat şi fiindcă oamenii sunt speriaţi să afle ce ar mai rămâne din lucrările lor după ce s-ar îndepărta tot ce nu le aparţine.

De ce se plagiază în România?

Plagiază, în mod exclusiv, persoane din mediul universitar sau în legătură cu mediul universitar. Se includ aici şi cercetătorii fiindcă mulţi dintre ei au dobândit doctorate şi sunt cadre didactice.
Plagiază în primul rând cadrele didactice, plagiază în primul rând cei care ar trebui să fie modele. Tot aceştia sunt şi primii care nu au nici un motiv să denunţe plagiatul. Dacă ei ar denunţa plagiatul li s-ar afla faptele şi s-ar afla reţelele de interese care s-au ţesut în timp în jurul universităţilor.
Ar fi cu totul regretabil să se creadă sau să se insinueze măcar că toţi membrii grupurilor sociale presupuse mai sus ar plagia. Autorul acestor rânduri îi asigură pe cei care nu au nimic de-a face cu o situaţie scăpată de sub control de întregul său respect.

Cum se plagiază în România?

Se plagiază întotdeauna cu ştiinţa mediului în care se produce fapta. In acest fel mediul universitar devine complice activ pentru toate plagiatele existente în România.

Căi şi soluţii

Legile existente sunt suficiente şi aplicarea lor consecventă ar putea fi o piedică serioasă în faţa exceselor.
Esenţială este intervenţia societăţii în a-şi apăra dreptul la creaţii intelectuale care să-i permită progresul.
Ce este însă esenţial în acest moment este să se separe în mod tranşant plagiatele care s-au produs şi care se pot dovedi foarte uşor prin documentele scrise existente de educaţia pentru prevenirea plagiatului care trebui realizată în mod sistematic în şcoli într-un cadru mai larg care presupune cultivarea atitudinii şi integrităţii muncii.
Asociaţia GRAUR din Cluj-Napoca are un program coerent de prevenire si combatere a plagiatului în care cele două căi principale sunt:
a) identificarea şi popularizarea plagiatelor existente pentru a atenua efectelor utilizării lor şi pentru a demonstra sănătatea unei societăţi care este în stare să-şi menţină sub control un fenomen care i-a produs mai prejudicii.
b) realizarea unei campanii naţionale sub numele „Scoala fără plagiat, viitor fără corupţie” menit să pătrundă în circa 3,000 de şcoli cu scopul de a le pregăti pentru completarea orizontului educaţional cu mijloace specifice cultivării atitudinii corecte şi integrităţii muncii.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru persoana care a orchestrat emiterea actului normativ?

Orchestratorul plagiator nu obtine absolut nici un efect. Dl Victor Viorel Ponta va rămâne pe mai departe un plagiator. Cu sau fără titlu, teza sa a fost adusă la cunoştinţa publică şi de acolo ea nu poate fi retrasă. Va fi întotdeauna o teză plagiate a unui prim-ministru plagiator.
Mai mult, ulterior susţinerii tezei, premierul plagiator a mai publicat şi o carte. La rândul său această carte este şi ea plagiată.
Egalitatea pe care prim-ministrul plagiator o tot caută cu ceilalţi prim-miniştrii ai lumii civilizate nu se obţine nici măcar prin acest abuz jenant.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru societate?

Când vorbim de fenomenul plagiatului vorbim de fapt despre eşecul învăţământului superior românesc.
Când vorbim despre plagiat, trebuie să recunoaştem că acest fenomen a avut un puseu excepţional după 1990 şi că el este asociat cu diluarea autorităţii instituţiilor statului, este asociat cu creşterea numărului de universităţi, de toate categoriile, este asociat cu interpretarea autonomiei universitare ca fiind o autonomie exclusiv financiară.
Societatea românească este lovită de moarte prin emiterea ordonanţei pontale. Toată reforma învăţământului este pusă sub semnul întrebării iar România va avea încă un haiduc în persoana premierului plagiator, alături de „oamenii de afaceri originali ai României”, alături de „parlamentarii care pot orice în România”, alături de judecătorii care pot fi mituiţi în orice caz judecat, alături de miniştrii care transforma în profit personal orice activitate de gestiune a statului român.
Universitatea din Bucureşti va fi afectată în credibilitate şi se face dovada, greu de îndepărtat, că este o universitate politizată.
Autonomia universitară declarată a universităţilor din România se dovedeşte o pastişă, un element propagandistic al partidului-stat, chiar dacă singurul partid care poate fi asociat cu o astfel de măsură este un partid comunist sau neo-comunist.
Pentru restul lumii, România devine o curiozitate absurdă prin legea pentru apărarea fărădelegii pe care toate ţările lumii o condamnă: plagiatul.
România rămâne ţara unde un prim-ministru plagiator îşi face dreptate cu un guvern-marionetă şi un parlament pe măsură.

Intrebare firească de pus tuturor curioşilor cu drept de vot

Dacă un jurist, încalcă nişte principii etice, apoi dă o declaraţie in fals asupra paternităţii unei teze de doctorat pe care, o depune apoi în nume propriu cu scopul de a dobândi un titlul ştiinţific de doctor, jurist doctor în drept ajuns premier, promovează o lege unică în lume, lege a fărădelegii pentru a se scăpa personal de aplicarea legii şi după ce face cele mai mizerabile manevre ca să obstrucţioneze atributele administrative fireşti ale unei universităţi de a retrage o document şcolar acordat în condiţii frauduloase, dacă acest jurist ar fi rămas procuror, adică ar fi trebuit să vegheze în fiecare zi la aplicarea legii, ce s-ar fi întâmplat?