joi, 3 septembrie 2009

Experți de experți, Reforma educației sau sfaturi despre cum să facem baie fără să schimbăm apa…



„Eu sunt doar expert” spune în fața camerelor de luat vederi un expert. Domnul Profesor, că era profesor, omitea să spună în ce era expert.
Expert în educație? Expert în Reformă? Expert în Reforma educației? Expert în construirea legilor? Mâlc! Apoi a venit dezvoltarea logică a teoriei: la început facem o analiză diagnostic, apoi identificăm şi reținem problemele şi apoi dăm soluțiile. Guvernul să le aplice că de aia e guvern! Lecția este impecabilă: ca la catedră!
Adică dacă nu mă simt bine îmi fac analiza diagnostic, văd că mă doare gâtul şi caut într-o carte medicamentul care vindecă durerea de gât. Simplu, nu?
Ceea ce omite distinsul profesor este că durerea în gât poate avea mai multe motive, că nu orice doare în gât este boală, că există zeci de medicamente pentru afecțiunile gâtului şi că numai unul este cel mai potrivit durerii mele.
Adică, tiureea ca tiureea, dar practica ne omoară!
Pentru distinsul profesor durerea în gât era Reforma învățământului, iar el era expertul vindecător.
Singura întrebare care nu apărea de fel era la ce anume ar trebui să se refere Reforma educației:
Să fie ea Reforma curriculară?
Să fie ea Reforma ciclurilor de învățământ?
Să fie ea Reforma sistemului de instituții de învățământ?
Să fie Reforma personalului din învățământ?
Să fie ea Reforma metodelor de predare?
Să fie ea Reforma…
Nici o vorbă: durerea în gât era Reforma şi asta rezultă aşa, simplu, la mintea cocoşului: ne uităm doar la noi şi ştim imediat totul despre România, totul despre educație…
Reforma în viziunea distinsului profesor era de fapt o simplă reparare. Noi, adică România, avem cel mai performant sistem de învățământ din lume (LOL!). La o analiză diagnostic un expert în nu ştim ce, constată că există o durere.
Expertul de expert, dă soluțiile şi gata! Sistemul este reparat şi continuă să fie cel mai bun de pe planetă!
Ca un student cuminte, cuviincios, nerevoltat de ceea ce văd în jurul meu, pun şi eu o întrebare elementară: ce ar trebui să facă expertul de expert dacă sistemul de învățământ din România, în ansamblul său nu ar fi cel mai bun de pe Pământ?