vineri, 21 martie 2008

Unii ne naştem când nu trebuie, alţii ne naştem de pomană sau epilog la o campanie electorală…

O înfrângere cu zero voturi poate fi glorioasă

- Cât timp poţi să rămâi un om liber…
- Cât timp poţi continua să gândeşti cu capul tău şi nu trebuie să fii obligat să duci ţucalul nimănui…
- Cât timp nu poţi fi adăugat corului de lăudători ai dezastrului vopsit în „e­po­ca de aur” care urmează „epocii de aur”…
- Cât timp poţi să rămâi demn şi mândru de demnitatea ta…
- Cât timp eşti convins că Universitatea Tehnică din Cluj nu poate ajunge performantă cât timp nu-şi reduce voluntar numărul de specializări de licenţă şi nu are o procedură eficientă de generare a specializărilor de master…
- Cât timp eşti convins că Universitatea Tehnică din Cluj Napoca necesită concentrarea într-un număr redus de facultăţi, fie ele trei şi nu nouă, şi prin formarea departamentelor de circa 50…70 de persoane şi eliminarea completă a catedrelor din structura instituţiei…
- Cât timp eşti convins că şefii departamentelor trebuie angajaţi pe bază de competenţă şi nu pe baza votului plebei academice…
- Cât timp eşti convins că investiţiile în Universitatea Tehnică trebuie să se facă pe baza proiectelor venite de la departamente şi nu pe baza votului politic al Senatului…
- Cât timp eşti convins că toate serviciile auxiliare (pază, curăţenie, infor­ma­tică, cantine, cămine etc) trebuie externalizate spre firme de specialitate….
- Cât timp eşti convins că ponderea facultăţilor în cadrul instituţiei univer­si­tare trebuie diminuată şi orientată strict spre gestiunea activităţii didac­ti­ce…
- Cât timp eşti convins că nu este posibilă o conducere a unei organizaţii fără să începi cu o analiză-diagnostic a stării de fapt…
- Cât timp nu eşti convins că a ajunge Rector al unei Universităţi prin ceea ce eşti în stare să gândeşti şi să faci ai nevoie de obiective care să fie publice şi nu ascunse….
- Cât timp nu te votează cei care ocupă posturi de conducere într-o struc­tu­ră construită împotriva naturii pe care doresc să o păstreze de teamă de viitor…
- Cât timp ai avut curajul să vii în faţa unor oameni care doresc numai pu­terea şi să le spui argumentat de ce viitorul se loveşte de ei şi de ana­cro­nis­mul lor …
- Cât timp ai curajul să spui în faţa unui Senat în care se află toţi cei care se opun Reformei universitare, că în Universitatea Tehnică din Cluj nu va avea loc nici un fel de Reformă cât timp ei sunt acolo…
- Cât timp ai curajul să spui că alegerea conducerii Universităţii prin repre­zen­tare de tip colegial este principala catastrofă care împiedică Re­for­ma…
- Cât timp ai curajul să afirmi că nu se poate gestiunea unei Universităţi în care nu sunt delimitate unităţile fizice ale fiecărei resurse…
- Cât timp ai curajul să spui că în Universitatea tehnică din Cluj Napoca stu­denţii sunt desconsideraţi, sunt minţiţi şi că fac o şcoală prin care sunt îndepărtaţi de poziţia socială pentru care se spune că sunt pregătiţi…
- Cât timp ai convingerea că transparenţa este normalitatea celor puternici şi nu un defect al celor slabi şi frustraţi…

…iar o victorie cu 45 de voturi pentru poate fi nedemnă…

… în multe alte situaţii în care evidenţele sunt date la o parte pentru raţiuni care nu ţin de raţiune, viziune, demnitate, adevăr, competenţă, respon­sa­bi­li­tate, curaj, civism, şi alte calităţi pentru care trebuie să fii OM.


Epilog la un epilog…

Ceauşescu nu a fost înlăturat de cei pe care i-a condus…iar urmaşii săi nu vor face nici un fel de Reformă…

vineri, 14 martie 2008

Raportul 2004-2008 …pe lângă subiect şi pe 433 de pagini. Despre antreprenorialitate vs proastă gestiune a resurselor…

„Rectorul care îşi încheie mandatul va prezenta un raport asupra activităţii ve­chiu­lui senat, pri­vind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii. Raportul se prezintă în faţa vechiului şi noului senat. „
(Citat din Regulament de organizare şi desfăşurare a alegerilor or­ga­nis­me­lor de con­ducere din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – aprobat în Senatul din 22.01.2008, Cap.VII art.3)
Raportul 2004-2008 al UTCN este aici.
Ce este spiritul antreprenorial?

La baza sa, spiritul antreprenorial reprezintă o manieră de dezvoltare a unei or­ga­nizaţii bazată pe oportunităţi.

Cum vede raportul spiritul antreprenorială?

In primul rând Raportul de 433 de pagini nu vede atitudinea sau politica antre­pre­norială a Universităţii ci numai „dimensiunea antreprenorială” şi asta într-un spa­ţiu n-dimensional unde valoarea „dimensiunii antreprenoriale” poate fi şi negativă!
In al doilea rând Raportul de 433 de pagini nu a avut niciodată în vedere un obiectiv în direcţia „dimensiunii antreprenoriale”.
In consecinţă, dacă nu a existat obiectiv concret şi se vorbeşte de „dimensiunea antreprenorială” rezultă fie că am mai învăţat o nouă lozincă, fie că iar am făcut „totul” fără să ni se ceară nimic!
Dacă prima consecinţă se înscrie în linia generală a Raportului de 433 de pagini de a lansa şi învârti lozinci, cea de-a doua consecinţă vorbeşte despre „glo­rioa­sele rezultate” pe care le-am obţinut fără să vrem!!!!
Revenind la subiect, Raportul are totuşi un merit ştiinţific prin aportul de la pag.33:
„…În altă ordine de idei, universitatea noastră şi-a definit tendinţa antreprenorială.
Dacă aserţiunea este adevărată, ne punem legitim întrebarea legată de des­tinul antreprenorial al universităţii, iar răspunsul poate fi neantagonist. Fiindcă o universitate antreprenorială trăieşte din patente sau brevete.
Dacă este aşa, apare o altă întrebare. Ce universitate din România dis­pu­ne de un portofoliu de 200 – 300 de brevete, când universităţile americane au câteva zeci de mii?
Legat de aspectul antreprenorial trebuie precizat că nu se poate trasa cui­va sarcina de a atrage fonduri într-o universitate care nu are deja bani! Apoi, ca me­diul de afaceri să dea bani, ţine de o nouă formă de cultură ce trebuie educată în spiritul unei cutume!
Dar, bani se dau pe marginea unor prestaţii către mediul economic.
Da­to­rită dezvoltării industriale foarte rapide în România bazate pe importul de tehno­lo­gie modernă, acesta nu necesită o optimizare imediată, iar când aceasta este necesară, solicitantul se adresează celui care a livrat produsul sau tehnologia respectivă.
Prin urmare, nu apare ca necesitate intervenţia cercetării universitare, iar industria noastră se poate lipsi pentru alţi câţiva ani de cercetarea autohtonă.
Sigur, trebuie să milităm pentru o politică a învăţământului şi nu a politicii în învăţământ….“
O analiză pe text ne poate da o dimensiune a “dimensiunii antrepre­no­riale” construită în viziunea filozofic-poeto-platonică a Raportului de 433 de pagini.

a) Ce frumos este să vorbeşti de invenţiile altora când invenţiile Universităţii Teh­ni­ce din Cluj Napoca se pot număra pe degetele celor două mâini cu exce­dent de vreo două degete! Nu se suflă nici un cuvânt despre situaţia patentelor sau brevetelor, că este tot aia, în Raportul de 433 de pagini de parcă universi­ta­tea ar pregăti feţe bisericeşti şi nu ingineri!
Ce şi-a propus senatul să facă şi mai ales ce a făcut senatul, ce şi-a propus Rec­torul să construiască şi mai ales ce a construit Rectorul pentru a se ajunge la re­zultate tehnice care să permită transferul tehnologic real şi nu pe „bărbi”? NIMIC! Si totul a fost tăcere în Raportul de 433 de pagini….

b) Confuzie! Realitatea banului dat numai pentru muncă bună ne omoară şi pune serioase semne de întrebare asupra calităţii reale a contractelor de cercetare dar nu numai. Este de mirare, că într-un raport fie el şi de 433 de pagini, îţi poţi pune problema că o organizaţie, fie ea şi o universitate trebuie să asiste pasiv la un sce­nariu în care se poate imagina măcar că:
„…Legat de aspectul antreprenorial trebuie precizat că nu se poate trasa cui­va sarcina de a atrage fonduri într-o universitate care nu are deja bani! Apoi, ca me­diul de afaceri să dea bani, ţine de o nouă formă de cultură ce trebuie e­ducată în spiritul unei cutume!...”
c) Căutarea oportunităţilor nu pare a fi o problemă a Raportului de 433 de pagini, deşi aceasta este esenţa atitudinii sau, mă rog, dimensiunii antreprenoriale.
Nu este o problemă, dar este o realitate.
Totuşi, Universitatea a obţinut rezultate remar­ca­bile în descoperirea de oportu­ni­tăţi.
Ele sunt materializate mai ales în crearea de „pui de Universitate Tehnică” în ora­şele din jur şi la ţară.
Atenţie! Când se vorbeşte de spirit antreprenorial, se are în vedere creşterea nu regresul!
Adică, potrivit filozofiei feudalilor care decid în mod autonom când este vorba să facă afaceri proprii, să facem sucursale şi să le asigurăm „scăderea” standar­du­lui de pregătire la nivelul cel mai de jos „ca să avem studenţi”. Metoda este sim­plă şi eficientă şi constă în aplicarea navetei cadrelor didactice, de cele mai multe ori, fără ex­perienţă didac­tică. Unde este „creşterea” organizaţiei? Unde este „creşterea” Universităţii: non-standardul, low-standardul sau unifor­mi­zare standardului la nivelul cel mai de jos?
Cu câştigatul la pod şi paguba de la vamă, pentru o Universitate care nu-şi pro­pune nimic şi face totul, spiritul antreprenorial = pagubă !
Tendinţele chiar şi cele antreprenoriale ca şi intenţiile poleiesc iadul…

Raportul 2004-2008 ..pe lângă subiect şi pe 433 de pagini. Management comunist, management corporativ …

„Rectorul care îşi încheie mandatul va prezenta un raport asupra activităţii ve­chiu­lui senat, pri­vind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii. Raportul se prezintă în faţa vechiului şi noului senat. „

(Citat din Regulament de organizare şi desfăşurare a alegerilor or­ga­nis­me­lor de con­ducere din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – aprobat în Senatul din 22.01.2008, Cap.VII art.3)

Raportul 2004-2008 al UTCN este aici.
Este management comunist….la UTCN

- să semnezi sute de documente zilnic pentru că îi consideri pe ceilalţi ne­pri­ce­pu­ţi, iresponsabili sau hoţi…;
- să ascunzi deciziile Biroului Senatului când planifici o a cincia sesiune de reexaminări când regulamentul prevede numai trei;
- să cumperi sediul Băncii Dacia Felix dar să nu vezi că nu are curte, loc de parcare, că este monument istoric şi nu poate fi reparat fără avize spe­ci­a­le, că nu este util nici măcar pentru un oficiu poştal şi să dai pe el o gră­madă de bani pe motiv că sunt bani publici şi la urmă să te şi lauzi că ai făcut o afacere mare;
- să umfli regia instituţiei ca să introduci în Universitate bani fără temei legal pe care să-i folosească în mod iresponsabil şi opac numai anumite per­soa­ne;
- să te lauzi că ai sume mari provenite din cercetare dar să nu ai nici un pro­iect veritabil şi transparent cu privire la modul de construire a ciclului de licenţă la nivel de universitate;
- să faci criterii de evaluare a cadrelor didactice de către studenţi şi să-i pui pe şefii de ca­te­dră să conducă ei această evaluare.
- să-i pui pe şefii de catedră să-şi ofere, lor şi acoliţilor lor, salarii şi gradaţii de merit fără nici un fel de criteriu transparent;
- să permiţi conducerea „după ureche” şi „bun simţ” în detrimentul obiecti­ve­lor, a legii, a cadrului normativ intern;
- să faci regulamente pentru fiecare conducător în parte şi nu pentru toţi mem­brii comunităţii academice.
- să angajezi cât mai mulţi oameni, mai ales rude, care să încurce docu­men­tele şi să pună pe drumuri cadrele didactice şi specialiştii universităţii.
- să pui universitatea să facă şcoală, cercetare, ştiinţifică, să facă termo­pa­ne, să păzească imobilele instituţiei, să cosească fânul pentru şeful pazei, să facă mobilă, să măture prin clădiri şi cămine, să facă spectacole, să facă chefuri de Ziua Femeii, să facă mâncare, să facă programe şi multe altele…
Despre aceste calităţi ale conducerii Universităţii se scrie din plin în raportul 2004-2008 pentru că noi facem de toate chiar dacă nu şi-au propus nimic.

Este management corporativ…dar nu este la UTCN

- să angajezi personal de conducere calificat pentru fiecare funcţie;
- să ai fişe ale postului corect construite pentru fiecare poziţie din instituţie;
- să deplasezi decizia de la organe de conducere colegială la organe de con­­ducere bazate pe responsabilitate individuală;
- să faci evaluarea periodică şi nu la sfârşit de mandat a tuturor funcţiilor de conducere din instituţie;
- să asociezi contract de management pentru toate funcţiile de conducere ale instituţiei;
- să separi activitatea didactică şi de cercetare de partea administrativă a instituţiei;
- să informatizezi complet serviciile administrative, financiare şi de conta­bi­li­tate…..
- să reduci numărul personalului administrativ la limita necesarului.
- să laşi în universitate numai serviciile de instruire şi cercetare ştiinţifică şi să externalizezi toate serviciile care nu sunt eficiente sau care sunt neca­li­ficate pentru personalul specific al Universităţii.
Despre aceste calităţi ale conducerii Universităţii nu este scris nimic în raportul 2004-2008 pentru că nu există nimic din ce ar trebui să fie…

joi, 13 martie 2008

Campanie electorală sub obroc şi în ceaţă…

Inceput cu stângul….

Este indiscutabil că alegerile pentru conducerea Universităţii Tehnice din Cluj Napoca sunt alegeri eminamente politice.
Toate regulile democraţiei clamate cu ochii legaţi în Raportul 2004-2008 al UTCN sunt încălcate cu non-şalanţă.
E suficient să vedem cum se încalcă un principiu şi o lege: Regulamentul moşmondit de un Senat de izmeni (adică yes man’i) a fost votat fără să fi fost supus discuţiei publice nici măcar o secundă.
Nu a existat nici un fel de comisie neutră care să-l fi citit şi analizat şi care să dea un aviz favorabil.
Despre aberaţiile cuprinse în acest regulament am mai vorbit dar două prevederi sunt în afara lumii civilizate.
Mai întâi, toate alegerile s-au desfăşurat fără nici un organ neutru, organ numit în mod uzual, comisie de validare.
Apoi, sistemul ales, acelaşi moştenit de la partidul defunct, a fost unul reprezen­ta­tiv şi nu unul direct.
Anomalia nu avea cum să fie sesizată de izmeni: dacă este vorba de o comunitate academică cu membri egali ca pregătire profesională de ce este nevoie de sistem reprezentativ?

Campanie în pas alergător şi pe ascuns…

Campania electorală a fost evitată din faşă. Programele manageriale au trebuit să fie depuse la secretariatele facultăţilor şi ale rectoratului pentru a se evita cu­noaş­terea lor prin intermediul internetului.
Explicaţia este simplă şi am auzit-o de la un amploiată a utcn cu şcoală la ff care foarte doctă şi plină de sine declara în public că :”…univer­si­ta­tea are autonomie şi în spiritul acestei autonomii este normal să se decidă dacă vrea ca salariile anga­ja­ţilor să fie cal­culate în UTCN cu mâna, chiar dacă la UBB ele se calculează pe sis­teme de calcul…”!!!!! Miră-te lume şi te cruceşte!
Conducerea în funcţie a universităţii, în mod complice, nu a dat nici o posibilitate candidaţilor să-şi expună programele şi ideile.
Interesul celor în funcţii pentru viitorul ciolanului academic este evident.
In facultăţi a început organizarea izmenilor. Se fac jocuri şi partide în care stu­den­­ţii sunt număraţi ca şi „carne de tun” sau „umplutură” care trebuie să asculte şi să vină la „catindatu’nost’ cel mai bine plasat”. Dispreţul faţă de tineri este atot­puternic.

Invitaţie

In aceste condiţii extreme care pregătesc pecetluirea sorţii universităţii în nemişcare şi automulţumire mincinoasă pentru încă o legislatură, ca o alternativă la moştenirea comunistă, pentru toţi lansez invitaţie cavalerească:

In faţa tuturor colegilor mei, îmi invit partenerii de competiţie pentru funcţia de Rector al Universităţii Tehnice din Cluj Napoca la o confruntare directă în faţa tuturor membrilor comunităţii academice doritori în ziua de vineri 14 martie 2008 cu începere de la ora 14:oo în amfiteatrul Alexandru Domşa.
Pentru aceasta propun ca reguli ale jocului:

a) Fiecare candidat va posta la o adresa accesibila planul sau managerial (personal anunt adresa http://users.utcluj.ro/~isoc/).
b) Fiecare candidat va avea la îndemână 10 minute pentru a-şi prezenta şi argumenta cele mai importante şi reprezentative obiective cu care doreşte să duca
schimbări Universităţii prin mandatul pe care-l solicită.
c) Prin runde circulare, fiecare candidat va răspunde întrebărilor puse din sala de către participanţi.

Accept orice alte reguli suplimentare care pot pune în valoare oamenii şi calitatea poziţiei lor.

Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing.

Raportul 2004-2008 ..pe lângă subiect şi pe 433 de pagini. Despre trans­pa­ren­ţă: gardul şi leopardul !

„Rectorul care îşi încheie mandatul va prezenta un raport asupra activităţii ve­chiu­lui senat, pri­vind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii. Raportul se prezintă în faţa vechiului şi noului senat. „

(Citat din Regulament de organizare şi desfăşurare a alegerilor or­ga­nis­me­lor de con­ducere din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – aprobat în Senatul din 22.01.2008, Cap.VII art.3)


Acesta este gardul….
Profund emoţionaţi de prestaţia impecabilă a scriitorului de 433 de pagini de rezultate glorioase citim la pag.401:
“…Valorile promovate de UTCN se pot sintetiza în următoarele categorii:
• …
• Integritate morală
• Cultură şi spirit civic
• Respect faţă de muncă
şi valori, faţă de persoane şi comunitate
• Creativitate, dinamism şi personalitate
• Armonizare a interesului individual cu cel colectiv
Transparenţă a informaţiilor şi deciziilor• …. …”
Şi apoi încă la pag.416:
“ Calitatea vieţii universitare este asigurată prin transparenţa deciziilor şi co­mu­ni­carea informaţiilor, atât comunităţii academice cât şi publicului. Documentele de interes general elaborate şi aprobate de management sunt publicate pe pagina web şi în buletinele universităţii, iar pentru informare şi comunicare este dispo­ni­bi­lă o reţea intranet care permite transmiterea rapidă a informaţiilor întregului per­sonal….”

…iar aicea-i leopardul…
Si apoi citim ceea ce Cap.VII Activitatea juridică desfăşurată în perioada 2004-2008 pune sub preş:
„(Curtea de Apel Cluj prin decizia nr.2021/2007) …obligă pârâta (Universitatea
Tehnică din Cluj Napoca) să comunice reclamantului lista tuturor documentelor, actelor cu caracter normativ, regulamente, norme, hotărâri, circulare, decizii care vizează organizarea şi funcţionarea Universităţii Tehnice din Cluj Napoca în toate domeniile activităţii sale şi să asigure accesul la aceste publicaţii prin publicare pe pagina de internet proprie.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1,000 RON cu titlul de daune morale…”

Cine şi de ce minte?

Politica minciunii are întotdeauna un sfârşit. Depinde de noi să-l dorim sau nu.
Pentru corecta informare a prostimii academice lipsite de puterea de a-şi alege în mod direct conducătorii atunci când Universitatea nu-i poate angaja pe cei mai competenţi, toate onorariile necesitate pentru a obţine dreptul la transparenţă prin instanţă şi nu prin activitatea pozitivă a senatului, rectorului, prorectorilor şi cancelarului au fost plătite cu iresponsabilitate din banii Universităţii şi nu de cei vinovaţi.
Si când te gândeşti că pentru a fi minţit trebuie să citeşti 433 de pagini! Mulţumesc frumos ! Bănuiesc că şi cele 433 de pagini de minciună sunt plătite tot din banii mei, sau ai tăi, sau ai lui, adică din banii noştri!

miercuri, 12 martie 2008

Raportul 2004-2008 ..pe lângă subiect şi pe 433 de pagini. Conducerea fără obiective …şi fără sens…

„Rectorul care îşi încheie mandatul va prezenta un raport asupra activităţii ve­chiu­lui senat, pri­vind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii. Raportul se prezintă în faţa vechiului şi noului senat. „

(Citat din Regulament de organizare şi desfăşurare a alegerilor or­ga­nis­me­lor de con­ducere din Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – aprobat în Senatul din 22.01.2008, Cap.VII art.3)

Raportul 2004-2008 al UTCN este aici.

Comunicarea este o problemă veche…şi aceeaşi pentru unii…

Pentru activiştii de partid „a comunica” înseamnă a vorbi şi a nu spune nimic sau a prelucra pe cine trebuie ca să priceapă că este obligat să-şi însuşească politica uni­că pe care ei o reprezintă.
Niciodată „a comunica” nu a însemnat pentru această categorie istorică a trans­mi­te celorlalţi idei proprii, rezultate proprii, sau opinii proprii.
Autorii raportului 2004-2008 nu părăsesc în nici un fel linia tradiţională de a spu­ne nimic în …433 de pagini. Original este numai volumul …şi nu calitatea in­for­maţiei.

Când nu ai făcut nimic cel mai uşor este să driblezi subiectul…

Este greu să citeşti 433 de pagini. Este şi mai greu să te apuci de citit o astfel de lucrare când te gândeşti că preşe­din­tele Statelor Unite prezintă un raport asupra unei naţiuni de circa 299 milioane de suflete în circa 50 de minute.
Probabil că singura deosebire este că preşedintele are ceva de spus despre un popor în timp ce Raportul nu are nimic de spus şi nici nu doreşte să spună nimic despre ceea ce i se cere: „… asupra activităţii ve­chiu­lui senat, pri­vind modul de îndeplinire a mandatului de către rector, prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii…”.

Ca să scrii despre ce a făcut cineva ar trebui să ştii ce trebuia să facă el…

Diferenţă fundamentală între om şi animal este că primul are idealuri. Tot aşa di­fe­renţa dintre o turmă şi o armată sau o firmă sau o universitate este că turma nu are obiective, că acolo tot ce se întâmplă este o consecinţă a accidentelor şi nu un efect al conducerii.
Acolo oile dau lapte fiindcă este datul lor să dea lapte, câinii latră fiindcă este da­tul lor să latre, măgarii rag şi duc desagii fiindcă este datul lor să ragă şi să ducă desagii.
Ciobanii nu pot planifica producţia de lapte a oilor, nici ora când să latre câinii, nici când să ragă măgarii.
Când faci un raport asupra activităţii unor oameni ar trebui să ştii ce trebuiau să facă ei.
In Raportul minune de 433 de pagini nu există nici un rând care să spună ce o­biective sau ce mandat a avut „…rector(ul), prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii...”.
Cine trebuia să dea mandat să dea obiective acestor oameni?
Sau Raportul este documentul care ne povesteşte saga a ceea ce au fost in stare să facă „…rector(ul), prorectori şi cancelarul uni­ver­si­tăţii...”?
Păi dacă în cei patru ani de mandat oamenii aleşi să conducă nu au avut nimic de făcut, nu au avut nici un obiectiv fixat, atunci în ce direcţie a mers Univer­si­ta­tea?
Ce legătură are activitatea membrilor comunităţii academice cu lipsa de mandat şi obiective a organelor de conducere alese?
Işi poate închipui oare cineva că un profesor îşi face datoria din cauza rectorului, că un student învaţă din cauza cancelarului sau că portarul păzeşte mai bine fiindcă sunt mai mulţi prorectori?
Ca să faci aceste conexiuni împotriva naturii musai trebuie să scrii un raport de 433 de pagini!
Praf în ochii fraierilor! Miră-te lume cât am lucrat! Nu contează ce am vrut şi ce-am făcut ci contează că am muncit: noi TOŢI ! Cu „noi”-ul imperial în faţă ca să ascundem că nu am făcut ABSOLUT NIMIC!

Adevăratul Raport 2004-2008

Obiectivele Senatului =>=>=>=>=>=>=> Ce a făcut Senatul?
1. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> 1. totul
2. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> 2. totul
3. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> 3. totul
………. =>=>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>……….
n. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>n. totul

Obiectivele Rectorului =>=>=>=>=>=>=> Ce a făcut Rectorul?
1. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>1. totul
2. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>2. totul
3. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>3. totul
……….... =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>……….
n. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>n. totul

Obiectivele prorectorilor =>=>=>=>=>=>Ce au făcut prorectorii?
1. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>1. totul
2. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>2. totul
3. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>3. totul
………....=>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> ……….
n. nimic=>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> n. totul

Obiectivele cancelarului =>=>=>=>=>=>Ce a făcut cancelarul?
1. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>1. totul
2. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>2. totul
3. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>3. totul
………. =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=> ……….
n. nimic =>=>=>=>=>=>=> =>=>=>=>=>=>n. totul

Aşa s-a născut perpetuum mobil technicum academicum: din nimic ei fac totul!

Ce n-a văzut Guinness Book nicăieri, are numai Clujul!

Fii fericită Dacie, fii fericit popor myoritic!

Haide Bruxelles-ule şi dă-ne încă cinci medalii de aur!

Acesta este adevăratul Raport 2004-2008! Scris pe ½ pagină, restul este gargară şi pagubă de hârtie şi de muncă ……

duminică, 9 martie 2008

Planul managerial comentat (2) Eliminarea structurilor şi practicilor comuniste

Azi Universitatea Tehnică din Cluj Napoca = Comitetul pcr…

Studenţii de la Universitatea Tehnică din Cluj care au pasiunea istoriei au bucuria să-şi facă studiile într-o enclavă vie a comunismu-lui.
Organizarea instituţiei respectă cu fidelitate structura organiza-ţională a organizaţiei pcr: fiecare catedră are la bază organizaţia de bază sau grupa de pcr.
De cele mai multe ori fostul secretar de partid sau o clonă a acestuia face pe omul de ştiinţă şi şeful de catedră.
Ca fostul secretar de partid, el reprezintă administraţia dar se crede în acelaşi timp şeful profesorilor şi al ştiinţei, cenzorul acestora, adică veritabil om de partid şi de stat
Pentru ca bâlciul să fie deplin, Senatul şi conducerea ministerului au aprobat cele mai fanteziste specializări, unice în nume în aşa fel încât, la fel ca la învăţământul ideologic al pcr, fiecare catedră să poată să păstorească spiritual o specializare.
Păstorirea este deplină: matematica de la catedra de automatică nu are voie să fie aceeaşi cu matematica de la catedra de maşini electrice sau termice, programarea cal­cu­latoarelor de la construcţii civile nu are voie să fie aceeaşi cu programarea cal­cu­la­toa­relor de la catedra de robotică de robotit.

…şi o enclavă a statului autoritar comunist într-un stat de drept…

Structura de organizare a Universităţii româneşti, deci şi a Universi-tăţii Tehnice din Cluj Napoca, contravine principiilor statului de drept.
Este bine să reamintim că statul de drept recunoaşte principiul sepa-rării puterilor. Este vorba în principal de ideea că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea jude­că­to­rească nu pot fi reprezentate în acelaşi timp de aceleaşi persoane.
Universitatea românească, prin legea de organizare şi prin exageră-rile feudalilor care o conduc calcă acest principiu.
Astfel, prin similitudine, conducerea executivă se asociază cu conducerea administrativă, adică şefi de catedre, prodecani, decani, prorectori.
Pentru a împiedica orice stare de echilibru şi de normalitate, aceleaşi persoane pătrund prin practica sistemului comunist al alegerilor prin sistem reprezentativ piramidal, în Con­si­liul Profesoral şi Senatul instituţiei academice.
In acest fel, într-o instituţie publică, aceleaşi persoane normează, adică produc regle­men­tări şi tot ei le şi aplică, sau invers, aceleaşi persoane reglementează tot ce doresc să aplice.
Intreaga comunitate este redusă la rolul de spectatori şi victime ale contorsiunilor sca­ma­torilor „democraţiei academice myoritice”. In toate documentele de raportare spre or­ga­nele externe, se vorbeşte cu mândrie că „…în Universitatea Tehnică din Cluj Napoca funcţionează democraţia cu vot secret…”!

…şi un amalgam care pune administrativul şi profesionalul în mâna aceloraşi persoane

Sistemul conducerii colegiale prin reprezentare mai prezintă un detaliu original dar total incompatibil din punct de vedere funcţional.
Dacă toate grupurile profesionale au asociaţii puternice unde problemele deontologice şi etice sunt tratate prin criterii de competenţă, vezi asociaţia medicilor, ordinul arhitecţilor, baroul pentru avocaţi, Consiliul Superior al Magistraturii pentru magistraţi, numai tagma cadrelor didactice universitare este lipsită de for profesional.
In acest fel, conducerea administrativă, îşi poate însuşi dreptul de a se considera şi con­ducerea ierarhică profesională de drept.
Apare in acest fel posibilitatea ca reprezentaţii administraţiei să acţioneze în mod direct asupra ca­dre­lor didactice în aspecte strict profesionale în care nicio lege nu le acordă vreo compe­ten­ţă.

…şi autonomia universitară myoritică atotputernică…

Autonomia universitară reprezintă una din cele mai avansate trăsături ale unui sistem de învăţământ superior civilizat şi avansat.
Civilizat şi avansat, nu înseamnă însă întotdeauna şi România.
In esenţă, autonomia universitară reprezintă dreptul cadrului didactic de a se exprima li­ber, de a fi fermentul evoluţiei perma-nente, de a nu fi tras la răspundere în momentul în care aduce noul chiar cu riscul de a se opune cunoştinţelor deja recunoscute.
Forma de organizare internă a universităţii face de asemenea parte din conceptul de au­to­nomie ca şi libertatea de a orienta resursele în sensul finanţării sistemului de orga­ni­za­re ales.
De aici, şi până la dreptul de a-ţi stabili salariul în afara limitelor legale, la dreptul de a măslui regia instituţie pentru a reţine resurse financiare suplimentare din finanţările bu­ge­tare, drep­­tul de a folosi în mod discreţionar resursele financiare atrase, dreptul de a călca le­gea cu privire la angajarea persoanelor şi la durata timpului de muncă există o distanţă enor­mă pe care nici o altă instituţie academică din alte ţări civilizate nu şi le pro­pune.
Tot potrivit acestei autonomii, fiecare catedră poate să ceară să devină o universitate şi în aşa fel România va putea ajunge în Guinness Book ca ţara cu cel mai mare număr de universităţi din lume. Fiecare membru al cate­dre­lor poate deveni atunci decan sau mem­bru al Biroului Senat, fiecare membru al ca­tedrei poate deveni Senat sau senator sau Consiliu Profesoral sau portar de rectorat.

Practici şi structuri comuniste anacronice

Din cele prezentate mai sus se constată că Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, mem­bră sobră a comunităţii academice româneşti este purtătorul unor tradiţii comuniste puternice şi pure.
Pentru reprezentanţii acesteia, cadrul didactic este numai mijlocul de a atinge obiective de orizont redus chiar prin călcarea în picioare a tuturor drepturilor omului, cetăţeanului şi ale omului de ştiinţă.

Intre management colegial şi corporativ….

Situaţiile de mai sus indică şi argumentele pentru care universităţile româneşti şi mai ales în cele înţepenite în lipsa de evoluţie istorică, asemenea Universităţii Tehnice din Cluj Napoca preferă în cvasitotalitatea cazurilor managementul colegial.
Similitudinea cu sistemul comunist, cu toate deformaţiile patologice tipice, au permis pro­li­ferarea necenzurată a non-valorii şi incompetenţei la toate nivelurile structurii mana­ge­riale malefic extinse.
Să nu omitem insă că ciuma birocratică a lipsei de competenţe ma­na­geriale academice se manifestă mai ales printr-un număr deosebit de comisii şi comi­tete alcătuite fără dis­cer­nământ şi activitate, obiective sau performanţe din aceleaşi şi aceleaşi persoane.
Se caută Reformă? Se caută sistem de învăţământ superior adaptiv şi performant?

Candidatul Isoc propune abandonarea definitivă a conducerii colegiale ca cea mai ca­tas­tro­fală formă de management al instituţiei academice şi înlocuirea acesteia cu un sistem corporativ.
Introducerea unui sistem corporativ va avea ca principal şi imediat efect scoaterea din is­toria învăţământului universitar românesc a structurilor şi practicilor comuniste. Pentru întotdeauna !

Planul managerial comentat (1) Concentrarea resurselor umane


De ce concentrare?
In viziunea candidatului Isoc una din primele măsuri care se impun în Universitatea Tehnică din Cluj Napoca este concentrarea resurselor umane.
Motivele pentru care această concentrare se impune sunt:
- mutarea centrului de greutate de la specialitatea finală a studenţilor spre dez­vol­tarea de discipline puternice care să poată interacţiona fără restricţii ad­mi­nis­tra­tive;
- eliminarea tendinţelor de dezintegrare centrifugă a Universităţii;
- eliminarea centrelor de opoziţie şi blocare a mişcării de adaptare operativă a formelor de pregătire alternativă a studenţilor;
- eliberarea de resurse materiale, financiare şi umane blocate de o structură amorfă, retrogradă şi opacă actului de conducere.
Efecte previzibile:
- creşterea competenţei managementului;
- disponibilizarea unui număr important de profesori care să se ocupe de cercetare;
- reducerea numărului personalului administrativ şi auxiliar;
- eliminarea nucleelor de corupţie şi discreţionar din structura Universităţii şi re­du­cerea tensiunilor provocate de micii feudali şi găştile lor de mediocri şi suficienţi.
- devine posibilă angajarea şefilor de departament pe bază de competenţă, inclusiv prin antrenarea unor specialişti din afara ţării.

Cât ne costă lipsa de concentrare?

Cât costă o catedră:
- un şef de catedră (care este retribuit fără a face absolut nimic);
- cel puţin ½ normă de timp profesor (104 ore fizice) „ocupat” cu activităţi neca­li­fi­cate şi nenecesare;
- cel puţin două săli, câte una pentru şeful de catedră, alta decât biroul lui şi una pentru sediul catedrei şi secretară;
- o secretară, care nu are nici un fel de calificare şi nici un fel atribuţii concrete care să le acopere cele opt ore de muncă.
Cât costă o facultate:
- un decan;
- cel puţin ½ normă de timp de profesor (104 ore fizice) „ocupat” cu activităţi ne­ca­li­ficate şi nenecesare;
- cel puţin doi prodecani şi un şef de secretară şefă numit pompos şi intelectual, se­cretar ştiinţific sau cancelar.
- cel puţin 1 ½ normă de profesor, poate şi mai mult pentru unii care, pentru a-şi jus­tifica „foncţia”, „locuiesc” în sălile decanatului care le dă o aură de mare martir şi „împingător înainte” a activităţii academice.
- cel puţin trei secretare, cu muncă necalificată dar uzură psihică importantă;
- cel puţin trei săli.
Pentru situaţia actuală când o facultate are cel puţin două catedre şi există nouă facultăţi, costurile şi pagubele sunt:
a) pentru catedre:
- 18 şefi de catedră;
- cel puţin 9 norme de timp de profesor (fiecare a 208 ore fizice);
- cel puţin 18 săli;
- cel puţin 18 secretare.
b) pentru facultăţi:
- 9 decani;
- cel puţin 18 norme de timp de profesor (câte 208 ore fizice fiecare normă);
- cel puţin 27 secretare.
- cel puţin 27 de săli.

Care este economia de resurse care se poate produce cu o reorganizare minoră?

Prin trecerea la o structură de 3 facultăţi şi la un număr echivalent a 9 departamente, cu implementarea serioasă a sistemului de evidenţă şi informare automată în aşa fel încât necesarul de resurse pentru un departament poate fi acelaşi ca la o catedră, doar cu per­soane calificate, iar la nivelul facultăţii, în raport de rolul real al acestei verigi, sta­bi­li­rea unei structuri cu un decan, 2 prodecani, 2 secretare şi 3 săli se ajunge la un volum de economie de resurse ca:
a) pentru toate departamentele:
- 18 (şefi de catedră) – 9 şefi de departamente = 9 persoane cu grad de profesor;
- 9 norme de timp de profesor – 4 ½ norme de timp de profesor = 4 ½ norme de timp de profesor (fiecare a 208 ore fizice).
- 18 săli – 9 săli = 9 săli.
- 18 secretare – 9 secretare = 9 secretare.
b) pentru facultăţi:
- 9 decani - 3 decani = 6 decani.
- 18 norme de timp de profesor – 4 ½ norme de timp de profesor = 13 ½ norme de timp de profesor (fiecare a câte 208 ore fizice).
- 27 de săli – 6 săli = 21 de săli.
- 27 secretare – 6 secretare = 21 secretare
Economia totală de resurse este de :
- 15 persoane cu grad de profesor scăpaţi din ghearele unei tembele, anacronice şi inutile biro­craţii;
- cel puţin 18 norme de timp de profesor pierdute acum cu voioşie în tot felul de şe­dinţe, tracasări, runde de negociere sau campanii de „punere la punct a inde­zi­rabililor”.
- 30 de secretare.
- 30 de săli ocupate în acest moment în mod decorativ cu număr de sală, dar fără nici un aport la normalizarea învăţământului superior.
La această economie, candidatul nu pune valorile deloc nesemnificative investite de toţi şefii şi şefuţii în discuţie în mobilarea, înzestrarea de-a dreptul somptuoasă a unor spaţii nefolositoare din banul public.
Las actualei conduceri a universităţii plăcerea de a cal­cula preţul integral al propriului fa­liment managerial pe care l-a păstorit şi stimulat după ce l-a preluat de la alţi veseli „ma­najeri” feudalo-academici !
Se naşte o singură întrebare: cum este posibil ca nişte oameni care au produs deja aces­te pagube, să nu poată fi traşi la răspundere nici măcar de votul tuturor colegilor de care şi-au bătut joc atâţia ani de zile?
Poate şi Corpul de control al primului ministru ar trebui să spună câte ceva….dacă este în stare să spună în faţa unor fapte detaliat evaluate…..

Intrebare:

Care sunt şefii de catedre, prodecanii şi decanii care obosesc scaunele Senatului care vor vota schimbarea când aceasta le va desfiinţa funcţiile?

Acesta este paradoxul Reformei învăţământului superior românesc...

sâmbătă, 8 martie 2008

Despre lege şi respectarea ei (3) Mitul universităţilor „imaculate” şi al indezirabililor „controversaţi” sau cu „dosar psihiatric”

Motto: Numai oamenii liberi au dreptul să fie controversaţi. Sclavii sunt întotdeauna exemple!
Inţeleapta „păstorire” a Universităţilor a purificat Universităţile ….
Ce se omite de multe ori este că regimul comunist a „păstorit” cu mare dragoste Uni­ver­si­tăţile şi învăţământul superior.
„Păstorirea” însemna că tot ce mişca în Univer­si­tate se făcea numai cu acordul organelor de partid.
Atât de puternică era „păstorirea” încât Rectorul era de fapt o marionetă de faţa­dă sau un activist notoriu.
Ce era atunci Universitatea? Universitatea era o simplă filială locală a partidului co­mu­nist!
Consecinţa este logică şi firească: Universitatea era Partidul, Partidul era perfec­ţiu­nea şi puritatea societăţii socialiste, în consecinţă Universitatea era puritatea întru­chi­pată, iar cine aducea atingere Universităţii producea o adevărată blasfemie, o ade­vă­rată hulă !
Toate organele şi organismele statului erau vigilente şi pregătite să lucreze într-o „maşină blestemată” să salveze cu orice preţ Universi­ta­tea-partid ! Toate organele adică Justiţia, Miliţia, Securitatea, Spitalele, Sindi­ca­tul etc. Persoana, individul nu reprezenta nimic, era firul de praf care nu se poate compara cu muntele…

Rectorul, victimă a lui Stolojan…

Anii `80 au pus în faţa Universităţii Tehnice din Cluj o problemă umană critică: un pro­fe­sor, rector, inventator şi-a aplicat invenţia împreună cu colegii săi aducând avantaje ma­te­riale importante statului român. Potrivit legii în vigoare, omul şi-a cerut drepturile care i-ar fi adus lui şi colegilor lui o sumă importantă de bani. In faţa „NU”-ului pus pe docu­men­taţia sa de mâna lui Stolojan, pe atunci director la finanţe, omului nu i-a ră­mas decât să se adreseze justiţiei pentru a-şi primi drepturile.
Inţelepciunea şi experienţa de Rector, l-au convins că este mai bine să nu te pui cu sta­tul, îndreptându-se împotriva Universităţii. „Maşinăria blestemată” a condamnat un om numai cu umbra sa, fără să pornească de pe loc…
Omul a rămas cu paguba, iar onoarea Universităţii a rămas nepătată.

Plagiatul descoperit a făcut o victimă dintr-un creator…

In jurul anului 1990, un respectabil profesor a descoperit într-o teză de doctorat a unui co­leg mai tânăr re­zul­tate şi pagini întregi din lucrările sale, inclusiv din brevetele sale de invenţie.
Când acesta a sesizat infracţiunea, s-a declanşat „maşinăria blestemată”.
In primul rând, profesorul a devenit „controversat”. Apoi, Rectorul-piesă a „maşi­nii bleste­ma­te”, a „lucrat” cu grijă vreo patru ani şi trei comisii de îngropare a cazului până când bie­tul profesor a ajuns suficient de bătrân ca să nu mai poată face drumul cu jalba’n proţap la biroul acestuia. In „munca de prelucrare” un rol important a revenit a­me­nin­­ţă­rilor voalate, dar persuasive şi permanente cu privire la relele care i s-ar fi putut tra­ge dacă ar fi făcut apel la justiţie.
„Maşina blestemată” a păzit încă odată puritatea Universităţii şi a mai sacrificat un om şi drepturile sale. A rămas eticheta de „controversat” pentru un om care a servit cu mun­ca şi creativitatea sa Univer­si­ta­tea zeci de ani şi sprijinul făţiş al instituţiei pentru plagia­tor! Si s-a întărit şi mai mult dreptul plagiatorului de a fi considerat hoţ cinstit şi om de ştiinţă­ în Universitatea Tehnică din Cluj….

Libertatea de opinie nu are loc în Universităţile româneşti…

Atenţia acordată Universităţilor de organele de partid şi represiune comuniste ar fi fost justificate dacă Universităţile ar fi avut conştiinţe civice adevărate.
Din păcate pentru România, cunoştinţele civice nu s-au mai înghesuit în Univer­si­tăţi după anii `60.
Este bine totuşi de amintit că Lucian Blaga a fost printre cei „lucraţi” de maşina blestemată alcătuită din colegi-cozi de topor, dintre care unii au şi azi funcţii de con­du­cere.
…şi înţeleapta „păstorire” a Universităţilor nu se poate termina brusc ….
Ca orice perioadă istorică, păstorirea comunistă a Universităţilor ar trebui să ia sfârşit. Mai corect ar fi trebuit să ia sfârşit. Asta în 1989!
De fapt păstorirea de către partidul comunist a fost înlocuită de păstorirea de către activiştii de partid rupţi de turmă.
Asemenea lupilor, activiştii de partid rupţi de turmă sunt mult mai periculoşi: le lipseşte lumina, le lipseşte farul care-i ducea pe vremuri spre noi glorii!
In absenţa luminii, fiecare, singuri sau în grupuri mici îşi fac lumina din orice or­goliu, oricât de murdar ar fi şi atacă, amintindu-şi cu nostalgie vremurile când erau, fă­ceau, erau, se numărau, erau ….

…iar justiţia îşi intră tot mai mult în drepturi …

Ultimii ani au însemnat şi primele semne pentru reacţii normale care vin din par­tea mem­brilor societăţii academice sau societăţii civile care înţeleg să-şi asume res­pon­sa­bi­li­tăţile civice şi să facă uz de drepturile lor de oameni şi de cetăţeni pentru a se apă­ra de cei care, ajunşi în conducerile universităţilor, găsesc normal să continue tra­di­ţia vechilor prac­tici comuniste.
In faţa acestor prime acte de normalitate după mai bine de şaizeci de ani, instan­ţele au fost pentru început surprinse din punct de vedere emoţional.
Pentru un judecător, produs al unei universităţii era greu de înţeles că alma mater ar fi pros­ti­tu­ată!
Emoţia a trecut însă la fel ca atunci când aceeaşi judecători îl separau pe tata de mama !
Din ce în ce mai mult, instanţele se pronunţă în favoarea „indezirabililor”, a „con­tro­ver­sa­ţilor”, denumiri-etichete, aplicate adesea de indivizi semidocţi ajunşi cu totul acci­dental şi regretabil pentru progresul culturii în universităţi după anul 1989.

Ce cauze ale „controversaţilor” judecă acum instanţele din întreaga ţară?

- Dreptul comunităţii academice de a fi informată asupra tuturor docu­men­te­lor de reglementare cu care operează conducerea Universităţii Tehnice. Există sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care Universitatea tehnică din Cluj este obligată să pună pe pagina web toate aceste do­cu­mente
- Obligaţia instituţiei academice de a trata cu respect şi înţelegere toate me­­moriile angajaţilor săi. Există sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care Uni­versitatea Tehnică din Cluj Napoca este obligată să răspundă memo­riilor unui angajat asupra abuzurilor conducerii universităţii Si în aceste con­diţii, conducerea Universităţii Tehnice nu a înţeles să respecte legea şi cerinţele justiţiei, motiv pentru care există acţiune în curs prin care Uni­versitatea şi rectorul ei vor trebui să plătească amenzi şi daune mo­rale în suma de circa 100,000 lei şi să se conformeze.
- Obligaţia instituţiei academice de a aplica legea în ceea ce priveşte acor­da­rea trans­pa­ren­tă a drepturilor salariale de merit (Universitatea Tehnică din Cluj Napoca).
- Obligaţia instituţiei academice de a respecta şi a nu îngrădi dreptul la ex­pre­sie şi critică a an­ga­ja­ţilor (Universitatea Politehnica Timişoara).
- Obligaţia instituţiilor academice de a respecta prevederile legale cu privire la scoa­terea la concurs a tuturor posturilor vacante şi de respecta toate con­diţiile impuse pentru angajare (Universitatea „Babeş Bolyai”, Uni­ver­sitatea Tehnică din Cluj Napoca).
- Obligaţia instituţiilor academice de a da în mod periodic publicităţii ra­poar­te asupra activi­tă­ţii conducerii şi asupra modurilor de soluţionare a sesi­ză­rilor (Univer­si­ta­tea Tehnică din Cluj Napoca).

Care este reacţia conducerilor Universităţilor?

Managementul nu a fost niciodată cea mai aplicată calitate a activiştilor de partid. Ajunşi în funcţii de conducere ale instituţiilor universitare, aceste persoane au considerat că a conduce o universitate, o instituţie publică înseamnă a aplica practicile comuniste de manipulare, a-şi aplica propriile legi sau mofturi.
Ajunşi în situaţii în care angajaţi ai Universităţilor conduse de ei au acţionat în in­stan­ţă, rectorii, prorectorii, decanii, prodecanii, şefi de catedră, secretarii organizatorici numiţi pompos „cancelari” s-au concentrat şi au aplicat metodele pe care le cunoşteau.
Tehnica nr.1. Discreditarea. Se face pe orice cale tuturor persoanelor care au înţeles să ceară aplicarea legii. Nu lipsesc aici tot felul de mici „scăpări” dirijate ale rectorilor încă în funcţie sau ale purtătorilor oficiali de cuvânt. Nu se scapă nici o ocazie, nici un interviu, nici un discurs electoral.
Tehnica nr.2. Etichetarea. Mijloc vechi de denigrare şi blasfemie publică, etichetarea ar trebui să aibă un temei. Omul trebuie să fie mai prost, mai urât, mai strâmb, mai prost îmbrăcat, mai puţin pregătit profesional. Aici a apărut paradoxul: de cele mai multe ori cei care cerea aplicarea legii erau membri ai corpului profesoral care nu presupuneau nici un dubiu asupra calificării sau ţinutei academice. Atunci s-a inventat eticheta stan­dard a revoluţiei analfabete din 1989: „persoană controversată”! Este puţin probabil că cei care folosesc eticheta ştiu ce înseamnă „controversat” sau care ar fi motivele „con­tro­verse” dar noţiunea este atât de necomună încât toată lumea de pe stradă o ia drept insultătoare.
Tehnica nr.3. Izolarea. „Controversaţii” trebuie izolaţi pe orice cale de către conducere. Se profită de faptul că legea română nu are noţiunea de hărţuire şi atunci „controver­sa­ţilor” li se face viaţa cât mai grea. Ei trebuie „să plece de bună voie din instituţie”!
Unii mai slabi de înger au făcut-o dintotdeauna! Cu alţii este mai dificil….
Tehnica nr.4. Asocierea sistematica a numelui cu ospiciul. Tehnica este luată la indigo din arsenalul securităţii. Din nefericire pentru organizatori, lucrurile s-au complicat cu os­pi­ciile: trimiterea la ospiciu nu se mai face din din biroul secretarilor de partid şi nici din biroul securităţii.
Tehnica nr.5. Măsura finală. O doresc din tot sufletul toţi rectorii Universităţilor „în stare critică”. Din păcate pentru ei, atât Ceauşescu cât şi Hitler nu pot să-i audă.

Un examen picat de orice conducere a Universităţilor : Managementul crizei….

O Universitate în care apare câte „un controversat”, adică un indezirabil, adică un incomod, adică o gură-spartă, adică un om care ştie ce vrea este „în stare critică”. In acest moment sunt „în stare critică” Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Universitatea Politehnica Timişoara.
Toţi rectorii acestor Universităţi se plâng de nenorocirea care i-a lovit! Nu uită cu nici un prilej să amintească numele indezirabililor.
Pentru societatea civilă este greu de înţeles că rectorii acestor instituţii acade­mice îşi dovedesc încă odată lipsa de calificare şi impotenţa managerială.
Incă odată, fiindcă prima dată au făcut-o atunci când nu au aplicat legea care le intra în atribuţii. In acel moment ei trebuiau să-şi dea demisia. Cu întreaga şleahtă de lău­dători cu tot!
Aceeaşi rectori îşi dovedesc a doua oară lipsa de calificare în momentul în care nu ştiu să gestioneze criza de a se trezi în ogradă cu un om care este mai calificat decât el într-un anumit domeniu.
Să ai în ogradă un om cât mai calificat este o situaţie este dorită de orice mana­ger adevărat, dar este o nenorocire cu totul nedorită de un rector de sorginte comunistă, trăitor în structuri comuniste, rob al practicilor comuniste.
A te plânge de un astfel de om înseamnă a-ţi striga în gura mare incompetenţa. Inţelegeţi-i oameni buni şi lăsaţi-i să plece!

Nu au fost niciodată controversaţi, cel puţin în timpul vieţii…

Hitler, Ceauşescu, Chombe, Lenin, Stalin, …. Oare de ce?

luni, 3 martie 2008

Despre lege şi respectarea ei (2) A judeca, jude, judecată, ...viziune de secretar de partid

Pagina web profesională şi de campanie electorală: http://users.utcluj.ro/~isoc

Dura lex sed lex

Legea aduce relaţiile dintre oameni în registrul civilizaţiei.
Nu există lege bună sau lege rea, nu există lege dreaptă sau lege nedreaptă, există doar lege. Romanii au introdus primele coduri coerente şi adaptate vieţii comunitare. Incă de atunci ei au insistat că legea trebuie să fie aceeaşi, nepărtinitoare pentru cei cărora le este destinată. Si legea este destinată unei societăţi şi oamenilor ei, şi niciodată anumitor oameni.

Nemo censetur ignorarae legem

Odată cu legea a încolţit în capul unora dorinţa de a fi deasupra legii. Impărat sau preot, rege sau general, secretar de partid sau parlamentar, omul ajuns în fruntea celorlalţi s-a grăbit să-şi imagineze că legea este pentru alţii, că legea nu este pentru el sau că legea trebuie să fie pentru el şi nu este necesar să fie şi pentru alţii.

Lege comunistă, atitudine comunistă

Legea comunistă nu diferea prea mult de celelalte coduri de legi ale societăţii. Poate doar prin excesul de a apăra statul şi prin grija de a pune subiectul proprietăţii într-o zonă spe­ci­fică. In fond codul napoleonean rămâne cam acelaşi, amendat pe ici, pe colo.
Ce aduce comunismul însă este unicitatea partidului politic şi rolul determinant al acestuia asupra societăţii. Iniţial şi mereu clamat, rolul justiţiei era acel de putere a statului, dar eli­mi­na­rea prin­cipiului separaţiei puterilor a alterat orice bune intenţii.
Si aici intră în istorie secretarul de partid.

Secretarul de partid, "judecă" ...

Individ selectat cu mare grijă de partid, secretarul este pionul activ multilateral acceptabil. Po­­pulist până la paroxism, incult până la ridicol, lipsit de coloană vertebrală şi avid de putere, mincinos şi poltron, secretarul de partid se doreşte a fi elementul de agregare şi deten­sio­na­re socială a grupului din care face parte şi pe care-l conduce.
Secretarul de partid şi ruda sa, mai amărâtă şi mai săracă cu duhul, preşedintele de sindicat le face pe toate: împarte butelii, împacă pe soţ cu soţia lui revoltată, dă apartamente, sta­bi­leş­te ofiţerii de serviciu, dă premii, propune promovări, dă recomandări, într-un cuvânt ju­de­că şi condamnă, judecă şi aplică legea.
Că are sau nu criterii, nu contează. Singurul lucru care contează este că el are întotdeauna dreptate.
Incet, încet lumea, docilă şi nu prea dusă pe la şcoli sau biserică îl acceptă şi se închină lui.
Rolul secretarului de partid în societatea comunistă se apropie de rolul social al cadiului din lumea mu­sul­ma­nă, de cel al rabinului din comunităţile evreieşti.
Dar secretarul de partid nu este nici cadiu şi nici rabin. El nu este un sacrosant, nu este nici un fel de preot.
Este doar un muritor de rând, lipsit de cele mai elementare noţiuni de drept, care aplică re­guli ale bunului simţ. De multe ori le aplică bine şi corect, fiindcă fiind un muritor de rând, nu avem de ce să nu-i dăm şi lui circumstanţe favorizante.

...şi este garantul legii fiecăruia făcută pentru fiecare

Ce este grav însă este că acest pion activ al comunismului face ca legea să devină un me­di­ca­ment care se aplică pentru fiecare în felul său, cu mici şi originale, ingrediente stabilite de apli­cator (secretarul de partid, în mod evident!).
Legea devine în acest fel un "aranjament", un obiect de negociere care se aplică "la câte bordeie atâtea obicee".
Dispare din limbajul şi practica uzuală "avizul de legalitate" pe care juristul ar trebui să-l pună pe fiecare document al organului de decizie, pentru simplul fapt că în aceste aran­ja­mente, documentele scrise devin de prisos. După cum spunea un mare filozof al perioadei "...dacă ai nevoie de nevoie de un document scris, atunci sigur urmăreşti ceva...".
Si astfel se naşte "apostila" secretarului de partid, de forma "de acord", "se aprobă", sau ge­ne­rosul şi inteligentul "da"..... Fără explicaţii, fără temei legal. Doar aşa, că aşa o vrea el!

O problemă de limbă şi lege...

Limba română este o limbă prin excelenţă analitică, adică prin ea se spune tot ce vedem, ce sim­ţim, ce facem.
Aşa se face că pentru actul de utilizare a capacităţii intelectuale se folosesc verbele "a gândi", "a raţiona", "a judeca".
Din lipsă de cuvinte, "a judeca" este şi verbul care descrie activitatea judecătorului.
Intr-o societate democrată, apoi sigur că fiecare are voie să facă ce doreşte şi aşa a ajuns România ţara cu atâţia judecători câţi locuitori are.

Prezentul este viitorul trecutului...

Timpurile s-au schimbat, oamenii nu. Secretarii de partid au rămas secretari de partid şi-şi trăiesc cu entuziasm viitorul trecutului care i-a educat şi format.
Nici măcar nu observă anacronismul existenţei lor. Si continuă să pună într-o veselie apos­tile cu "da", "de acord", "se aprobă" pe documente asupra cărora nu au nicio compe­ten­ţă.
Există însă o mare deosebire pe care secretarii de partid nu o înţeleg fiindcă ea iese în afara inculturii lor: pentru o apostilă pusă în mod ilegal, te poţi adresa astăzi justiţiei şi s-ar putea să şi plăteşti.
Si atunci nu mai este sigur că un secretar de partid, fie el şi rector, scoate numai perle de adevăr şi le­ga­li­tate. Uneori nu face altceva decât să sădească sau să amplifice tensiuni şi crize. Si asta iese din definiţia statutului său de "factotum"!

(va urma)

Notă: chiar dacă în cele de mai sus apare cuvântul "rector" acesta nu se referă cu necesitate la persoane care sunt în acest moment în funcţie, dar se poate referi la persoane care au deţinut odată această funcţie

duminică, 2 martie 2008

Despre lege şi respectarea ei (1) Am avut de-a face cu Securitatea…

Legea este a oamenilor…
Legea este făcută de oameni pentru a ajuta oamenii să trăiască în pace.
Este un adevăr la fel de paradoxal ca şi cel care spune să primul om care a înjurat în loc să ucidă a făcut primul pas mare spre civilizaţie.

Am avut de-a face cu Securitatea…

Istoria vieţii mele m-a făcut să am de-a face cu Securitatea.
Sunt nepotul lui Teodor Isoc, o conştiinţă vie care a pus viaţa sa la temelia Oas­tei Domnului în Ardeal. A murit, de moarte bună în 1957, abandonat de securitate care după ani de zile de urmărire şi şicane şi-a dat seama că boala lui fizică, acumulată şi prin peregrinările lui în ţară, este incurabilă şi că nu este necesar să facă din el un erou prin încă o crimă.
După moartea unchiului meu, a început prigoana împotriva familiei mele.
Adesea tata mă trimitea să ies în stradă şi „să mă uit”.
Copilul de cinci ani învăţase ce înseamnă „să se uite”: lângă stâlpul reţelei de energie electrică, situat la circa şase metri de poarta casei, se afla de multe ori „un nene”.
„Nenea” supraveghea casa în care, în două camere amărâte, trăia „criminalul de tata” cu cei patru copii ai săi. De ce o supraveghea? Probabil că acolo locuia un criminal!
Prigoana a durat până in 1960 când tatăl meu, grav bolnav şi cu patru copii, a fost ridicat pentru ultima oară la ora patru a dimineţii şi dus la sediul securităţii de pe str.Republicii din Oradea. Viaţa lui a fost salvată de fost coleg de şcoală primară care l-a recunoscut şi „l-a făcut pierdut” în parcul din spatele clădirii. Nu am apucat să cunosc vreodată acest om şi nu am apucat să-i mulţumesc.
Tata a scăpat de prigoana securităţii dar nu şi de şicanele acelora care ştiau că era „criminal”: avusese un frate infractor care făptuise grad gândind liber potrivit propriei conştiinţe!
Ani de zile am încercat să aflu adevărul despre unchiul meu, dar tata schimba mereu vorba pentru că simţea că doar aşa îşi poate apăra copiii.

Am trăit în minciună…

Am trăit în minciună, în ceaţa vinovată în care lucrurile nu au nume, sau dacă îl au acesta nu este sigur.
Sunt nepot de infractor sau de erou? Sunt nepot de erou sau de infractor?
Nu o puteam spune.
Visele mele negre au continuat până în studenţie, când părinţii îmi spuneau de vecinii mei care dădeau semestrial „extemporale”. CNSAS-ul spune că nu pot avea dosar la Securitate, cică aş fi fost prea tânăr.
Vecinii mei însă au existat şi există! Sau poate că nu au existat şi poate că nici nu există!

A avea conştiinţă înseamnă să lupţi pentru ceea ce crezi…
Si a venit anul 1989. Nu, nu Revoluţia, ci momentele mult mai importante ale an­chetei şi arestului doamnei Doina Cornea.
Poporul, nu înţelegea ce are femeia, ce-i trebuie ei libertate de conştiinţă, ce-i trebuie ei drepturile omului: să tacă, să renunţe, să retracteze şi gata! Va fi liberă, va putea trăi, va putea să se bucure de pensie!
Atunci am înţeles ceea ce tata nu a ştiut sau poate nu a vrut niciodată să mi-o spună cu cuvinte: a avea conştiinţă înseamnă nu numai să crezi ci, şi mai ales, să lupţi pentru ceea ce crezi !
Atunci nu există sacrificiu, există doar VIAŢĂ !

Urmaşii securităţii continuă să se joace cu prostia şi ignoranţa…

Atunci mi-am dat seama că securitatea nu avea putere, securitatea se juca numai cu tarele şi prostia poporului meu: ignorarea instanţelor judecătoreşti ca şi cale de a-ţi obţine în mod civilizat drepturile, absenţa totală a culturii minime asupra dreptului, teama de judecători, de sala de judecată, de poliţie, de anchete.
Ignoranţa merge mai departe când este vorba de a citi o sentinţă sau o decizie, ignoranţa de a nu şti diferenţa dintre o sentinţă şi o decizie, diferenţa dintre a nu ţi se da dreptate şi de a fi obligat să execuţi o sentinţă.
Toate aceste carenţe educaţionale există atât în rândurile prostimii semianalfabete a satelor cât şi în rândurile semidocte şi arogante ale lumii academice.
Mai ales pentru acele persoane care au în trecutul lor „profesional” absolvirea unor şcoli de partid, adevărate universităţi de persuasiune, dogmatică comunistă, minciună, adevăraţi specialişti în dezinformare, manipulare, eliminare sau anihilare a indezirabililor, neutralizare sau compromitere, urmate de recomandări pentru internare la spitalele de boli psihiatrice, sau blocări profesionale pe posturi sau poziţii fără evoluţie….
Mai ales pentru aceia care, prin poziţie, au la îndemână toate mijloacele de diseminare a minciunii, neadevărurilor şi care nu doresc să gestioneze crizele, ci să le amplifice.

(va urma)

Plan managerial

Printr-o conducere nouă, modernă, profesionistă, universitatea trebuie să devină in­sti­tu­ţia publică model a comunităţii în care funcţionează.
Viziunea candidatului:
Universitatea Tehnică din Cluj Napoca poate şi trebuie să devină etalonul Refor­mei în­vă­ţământului superior din România cu o activitate managerială modernă şi an­tre­pre­no­rială, cu o structură simplă şi adaptabilă, cu o instruire de calitate şi con­diţii civilizate de viaţă pentru studenţi, cu o cercetare orientată spre multi- şi interdisciplinaritate, cu un corp profesoral performant.
Valori morale şi sociale stimulate: legalitate, transparenţă, competenţă, iniţiativă, temeritate, responsabilitate, colegialitate, competitivitate.
Viziunea instituţiei universitare proprie candidatului poate fi descrisă prin următoarele obiective:
1. Universitatea Tehnică din Cluj Napoca să devină o instituţie acade­mi­că euro­pea­nă
a. Să reducă numărul de facultăţi prin concentrare la trei:
i. Facultatea de inginerie civilă şi arhitectură
ii. Facultatea de inginerie mecanică
iii. Facultatea de inginerie electrică
b. Să formeze departamente care cuprind circa 50...100 cadre didactice şi pot fi în cadrul facultăţilor şi indepen­den­te în sensul că deservesc mai multe facultăţi şi să elimine în acest fel definitiv structurile anacronice ale catedrelor.
c. Să reducă numărul de posturi de conducere administrative ocupate de ca­dre didactice şi să le înlocuiască cu persoane ca­li­fi­cate angajate pe bază d concurs deschis.
d. Să introducă planuri angajament şi contracte de management pentru toate funcţiile de conducere administrative.
e. Să elimine metodele de conducere comuniste prin decen­tra­­lizare, profe­siona­lizarea şi res­pon­­sabilizarea personalului calificat din ad­mi­nistraţie.
2. Reforma, legalitatea şi transparenţa decizională să devină preocuparea per­ma­nentă a conducerii
a. Să înfiinţeze biroul de reformă şi reglementare menit să co­­difice întreaga activitate a instituţiei universitare şi să armonizeze permanent cadrul de reglementare cu evoluţia reformei.
b. Să asigure construirea instituţională, completă, uniformă şi autoadaptabilă în mod optimizat la procesele şi tendinţele evoluţiei învăţământului şi cer­ce­tării uni­versitare.
c. Să asigure activitatea responsabilă a conducerii care să servească comu­ni­tatea universitară şi să respecte toate reglementările fără să aibă drep­tu­rile privilegiate la actul de reglementare.
3. Patrimoniul şi banul public să fie gestionate cu parcimonie şi res­pon­sa­bilitate
a. Să treacă întreg sistemul de contabilitate pe sistem automat, spe­cializat de procesare electronică a documentelor.
b. Să atribuie fiecărei unităţi funcţionale (depar­ta­ment, fa­cul­tate) câte o uni­ta­te de spaţiu (clădire) pentru care să se con­­­torizeze toate utilităţile. Să re­du­că consumurile de e­ner­­gie şi combustibil cu cel puţin 25%.
c. Să externalizeze serviciile de pază, serviciul informatic şi ser­vi­ciile de cu­ră­ţe­nie.
d. Să externalizeze activitatea de administrare a căminelor şi can­tinelor stu­den­ţeşti.
e. Să reducă volumul de personal administrativ cu cel puţin 30%.
4. Potenţialul uman să fie exploatat iar studenţii să fie pregătiţi la nivelul celor mai înalte stan­dar­de
a. Să fie scoase la concurs, la fiecare început de an universitar, toate pos­tu­ri­le vacante sau temporar vacante din statele de funcţiuni existente pentru încurajarea competenţei şi accesului tinerilor în instituţie.
b. Să aplice imediat, în mod integral, unic şi uniform sistemul ECTS în Uni­versitate.
c. Să permită accesul direct al cadrelor didactice ale Universităţii la portalul evi­den­ţelor şco­lare care lucrează cu studenţii.
d. Să reducă numărul de specializări pentru ciclul de licenţă la cel mult două pe fa­cul­ta­te.
e. Să aplice întocmai modelul declaraţiei de la Bologna prin reducerea peri­oa­dei de şcolarizare a ciclului de licenţă la trei, respectiv a ciclului de master la doi ani.
f. Să stimuleze dezvoltarea de specialităţi pentru ciclul de masterat în acord cu specificul dezvoltării euro-regionale a economiei.
5. Cercetarea universitară şi produsele sale să ajungă obiect al relaţiilor Uni­ver­sităţii cu mediul economic
a. Să sprijine şi stimuleze echipele de cercetări multi- şi interdisciplinare.
b. Să sprijine creşterea şi gestiunea corectă a proprietăţii intelectuale a Uni­ver­sităţii.
c. Să unifice veniturile cadrelor didactice şi cercetătorilor provenite din acti­vi­tă­ţile didactice şi proiectele de cercetare.

(Din motive tehnice specifice existentei blog-ului cv-ul cadidatului va fi accesibil din data de 3 martie 2008 pe pagina sa profesionala http://users.utcluj.ro/~isoc.)

Alegeri academice primitiv improvizate….

Dintotdeauna abuzul este asociat cu cotloanele societăţii unde lumina este obscură, unde obiectele şi mentalităţile sunt opace, unde aran­ja­mentele sunt esenţa relaţiilor sociale.
Regulamentul de organizare şi desfăşurare a alegerilor organismelor de conducere din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca este un exemplu de cum o conducere neca­li­fi­cată şi un Senat de yesmeni “dau la întors” un ordin ministerial unde se spune clar că
“…
(3) În vederea organizării alegerilor pentru structurile şi funcţiile de conducere aca­de­mică, senatele vor adopta şi vor face publice, cu cel puţin 2 săptămâni înainte de or­ga­ni­zarea alegerilor metodologia proprie de organizare a alegerilor.
…”

adică nu Regulament, ci Metodologie.
Care este diferenţa? Aparent niciuna, în fond avem de-a face cu o nouă încălcare a legii care spune că reglementările trebuie supuse atenţiei opiniei publice înainte de a fi su­pu­se votului organului deliberativ. De ce ne-am formaliza? La urma urmelor turma acade­mi­că nu trebuie informată, nu trebuie băgată în seamă!
Dacă numele nu contează, opacitatea este la ea acasă. Astfel în articolele ce urmează din regulamentul-metodologie:
„…
6. Candidaţii pentru funcţia de şef de catedră, decan, respectiv pentru cea de rector, vor de­pune un curriculum vitae şi un proiect managerial la secretariatul facultăţii, respectiv al rectoratului, cu 15 zile înaintea alegerilor. Toate "curriculum vitae" şi proiectele mana­ge­riale depuse de candidaţi vor fi publice, putând fi consultate la secretariatele respective.
7. Pentru funcţiile de prodecani, secretari ştiinţifici, cancelar şi prorectori, candidaţii vor depune numai un curriculum vitae la secretariatele facultăţilor, respectiv al rectoratului.
…“

se creează toate premisele ca prin noi aspecte îndoielnic-legale să sprijinim ideea lipsei de transparenţă.
Astfel minunatul Regulament, emanat pe ascuns de o conducere care gândeşte, ca în­tot­deauna, numai „pe picior”, omite să vorbească despre o comisie de validare şi contestaţii, organism care este inevitabil ori de câte ori există oameni, criterii şi interese.
· Nu a apărut bine Regulamentul şi au început să apară mesajele „pe dedesubt”: o per­soa­nă care are mai mult de 65 de ani şi şi-a depus candidatura este în condiţii legale sau nu, dacă candidatul la funcţie are plângere penală in soluţionare la Parchet are voie să-şi depună candidatura etc.
· A doua idee originală în orice stat de drept este depunerea documentelor de candi­da­tură la secretariatul „Decanatului”, respectiv al „Rectoratului”. Ce înseamnă „Decanat” şi „Rectorat” este alt subiect de bârfă, dar întrebarea care se pune este alta. Dacă in­sti­tuţia tot are registratură generală, atunci de ce s-ar depune nişte documente oficiale şi publice altundeva decât acolo?
· Este legitimă bănuiala potrivit căreia, ulterior termenului de 15 zile, Decanul sau de ce nu, Rectorul, dacă doresc să-şi depună candidatura, atunci vor cere se­cre­tarei proprii, celelalte candidaturi depuse şi vor putea să-şi confecţioneze nişte planuri manageriale de ne­com­bătut.
· Păi, dacă aceste documente sunt de interes public, atunci de ce nu s-a gândit con­ducerea că este normal ca toţi candidaţii să se bucure de condiţii civilizate şi transparente unde să-şi prezinte ideile şi unde să fie analizaţi de către toţi membri interesaţi ai comunităţii academice?
Acestea sunt argumentele pentru care am anunţat comunitatea academică asupra faptului că mi-am depus în mod oficial candidatura la funcţia de rector al Universităţii tehnice din Cluj Napoca, şi că înţeleg să prezint în mod transparent tuturor colegilor mei, planul managerial, cv-ul meu cu lista de lucrări şi contribuţii.
Folosind acest blog, voi încerca în perioada de campanie electorală să prezint viziunea mea asupra principalelor aspecte pe care conducerea unei Universităţi le presupune.
In acest fel, rămân deschis la orice întrebare sau opinie şi vă asigur că nici o intervenţie nu va rămâne fără răspuns, în limitele personalităţii şi competenţelor proprii.

De ce am ajuns candidat la funcţia de Rector…

Pentru că m-am scârbit să văd una, să ascult alta şi să stau în aceeaşi mlaştină dintot­deauna…

Pentru că am convingerea că avem nevoie de alternative…
Pentru că am convingerea că oricât de bun înotător ai fi nu poţi deveni campion dacă nu ai un bazin, culoare şi reguli bine delimitate…
Pentru că am convingerea că cei care conduc trebuie să clădească cadrul competiţiei şi nu să concureze spre a demonstra că sunt cei mai buni….
Pentru că am convingerea că în fiecare om se găseşte ceva util tuturor…
Pentru că am convingerea că nu am învăţat că schimbarea este cea mai dureroasă operaţie şi este singura la care participă în mod activ şi pacientul…
Pentru că am convingerea că a conduce înseamnă a-i servi pe ceilalţi şi nu a te ridica deasupra lor…

Pentru că viaţa trece şi acesta nu trebuie să fie singurul ei rezultat şi efect…

Pentru că Reforma nu are încă chip dar toţi fac deja dragoste cu ea…
Pentru că Reforma nu s-a născut încă în România dar unii se grăbesc deja să-i scrie ode şi ditirambe…
Pentru că Reforma nu poate fi acaparată nici măcar de cei aleşi vremelnic de mulţimile de dezorientaţi de orice fel să-i conducă…

Pentru că România universitară stă pe loc şi crede că ameţeşte din cauza vitezei de deplasare…
Pentru că mediul universitar este ultima oază în care comunismul cu tot ce a avut mai abominabil se conservă şi ne otrăveşte copiii…
Pentru că este absurd să crezi că poţi îndrepta un copac strâmb….
Pentru că banul meu de contribuabil este aruncat în fiecare zi la gunoi de oameni care nu au noţiunea respectului pentru bunul altuia…
Pentru că nu suntem în stare să înţelegem că intrăm în Europa pentru că doresc alţii nu pentru că am dorit-o noi…

Pentru că nu am învăţat că politica nu este totul…şi că numai comunismul era totul…
Pentru că nu am învăţat că politica nu este totul şi nu înlocuieşte competenţa…
Pentru că nu am învăţat că fiecare poate contribui în mod responsabil la schimbare…