Tactica ”Stop joc!” şi politica de “corectare a plagiatelor”

Notă

Această lucrare a fost realizată la solicitarea Asociaţiei GRAUR ca o poziţie publică la declaraţiile neadevărate ale Premierului României cu privire la faptele de plagiat cuprinse în teza de doctorat a acestuia. Faptele de plagiat în discuţie sunt incluse şi documentate în mod rezonabil şi suficient în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro.

Această lucrare nu este un pamflet politic.

Această lucrare este o lucrare autentică adică este scrisă de autorul declarat şi toate fragmentele şi sursele preluate sunt citate în mod corect.

Motivaţie

Tactica „Stop joc!” o aplică mai ales cei mici şi cei foarte mari. Cei mici o aplică atunci când nu mai ştiu să continue un joc care le devine defavorabil. Cei foarte mari aplică tactica atunci când doresc să profite de efectele „politicii faptului împlinit” adică de recunoaştere a unei poziţii de forţă favorabilă.

De curând Premierul României a spus „Stop joc!”. Din cuvintele sale rezultă că  spus „Stop joc!”. Cu alte cuvinte, de acum înainte nu mai există nimic din ceea ce a fost, chiar dacă a fost.

Ca să dea greutate tacticii sale premierul a decretat-o pe posturile de televiziune.

Ar fi păcat să se înţeleagă că ecranul televizorului desparte pe cel care are întotdeauna dreptate de cei care  nu încap pe ecran şi de aceea nu merită să fie băgaţi în seamă fiindcă oricum argumentele lor ar fi nerelevante.

Pentru aceştia şi ca o voce dintre aceştia scriu aceste rânduri. Le mai scriu ca să nu se tragă concluzia că cine tace sau nu are posibilitatea sa vorbească este musai prost, că România este sat fără câini şi uliţă condamnată să rămână veşnic a noroaielor.

Nişte detalii despre plagiat

Plagiatul este o faptă de încălcare a eticii săvârşită de cei care lucrează în creaţie şi scriu ca să dovedească faptul că sunt creatori. Ei nu sunt obligaţi să scrie ci scriu fiindcă doresc să arate lumii că ei sunt în stare să facă ce omul de rând nu ştie sau nu poate face.

Si, cum a construi presupune o temelie pe care se sprijină orice operă, în creaţie temelia este patrimoniul pe care-l moştenim şi la care ne raportăm. Cerinţa minimă a celui care scrie este să dovedească faptul că este creator, cercetător, om care aduce noul, este ca el să delimiteze contribuţia sa, oricât de mică ar fi aceasta, de ceea ce a preluat de la înaintaşii săi.

Acesta este motivul pentru care se impune citarea, adică delimitarea fragmentelor preluate şi precizarea sursei lor de provenienţă.

Dacă nu citezi înseamnă că tu, cercetător, om de creaţie, vrei să apari în faţa contemporanilor tăi şi apoi a posterităţii ca cel care le-a făcut pe toate, cel care le ştie pe toate.

Acesta este furtul de merit pe care persoana care plagiază îl realizează. Prin acest furt este insultat cel care a creat şi nu l-ai citat, este insultat şi indus în eroare cititorul care este lăsat să creadă că citeşte un text de valoare scris de un om de valoare, este poluat întregul patrimoniu cultural al societăţii în care îşi găsesc locul pseudo-opere scrise de pseudo-autori.

Ca relaţie dintre o operă publicată şi un autor căreia opera nu îi aparţine în totalitate sau în parte şi acest lucru nu este expus explicit cititorului, plagiatul nu se perimă, nu dispare, nu admite grade de gravitate, nu se poate prescrie ( [11], p.37) dar fapta nu se poate uita iar autorul nu poate fi absolvit de nici o instanţă întrucât prin publicare opera a ajuns în patrimoniul cultural al societăţii.

Ca o formă de respect faţă de beneficiarii patrimoniului cultural al societăţii, autorul operei plagiate, respectiv cei care o pun în circulaţie, adică publicaţii sau edituri, universităţi pentru tezele de doctorat, o pot retracta prin recunoaşterea publică, explicită a lipsei de autenticitate în raport cu fapta lipsită de etică a autorului.

Dacă se citeşte printre rândurile unei declaraţii...

Din declaraţiile Premierului României sunt de reţinut două fragmente care, fiecare dintre ele, reprezintă o denaturare a realităţii.

Când vorbeşte despre plagiatul de care este acuzat, Premierul României spune:

… sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată . Am o întrebare: cam câte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat ?..." [1]. .

Dacă se trece peste sentimente şi manifestări lacrimogene, atunci se constată că:

1.      Premierul României nu este autorul unui plagiat cum lasă el să se creadă. In realitate Premierul României este autorul mai multor fapte de plagiat care se referă la teza sa de doctorat care devine în acest fel o operă de creaţie plagiată. Aceste fapte de plagiat se referă la mai multe opere autentice din care Premierul României preia cel puţin în limitele dovedite de înregistrările 47/04, 54/04. 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro.

Efecte: a) teza nu mai aparţine autorului declarat iar autorul declarat nu mai este în drept să i se atribuie titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale. b) instituţiile abilitate trebuie să se pronunţe asupra faptei persoanei care a depus un document fals pentru a obţine un titlu garantat de stat.

2.      Premierul României trebuie să ştie că odată ce teza sa de doctorat a intrat, prin efectul legii, în patrimoniul cultural, suspiciunea de plagiat cu dovezile aflate la  47/04, 54/04, 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro va rămâne publică pentru totdeauna în cadrul campaniei anti-plagiat intreprinse de societatea civilă.

3.       Premierul României omite să spună că un ucigaş este pus în libertate numai dacă este judecat şi supus unei pedepse privative de libertate. In această comparaţie nefericită, Premierul României omite faptul că el a fost identificat ca autor al unei teze plagiate numai în 2012.

4.      Opinia autorilor operelor autentice din care s-a plagiat este nerelevantă întrucât teza plagiată afectează orice persoană care o citeşte şi care este indusă astfel în eroare asupra contribuţiei reale a autorului.

Efecte a) orice solicitare adresată autorilor operelor autentice nu are nimic de-a face cu fapta. b) nici o prevedere legală nu condiţionează vreo analiză a autenticităţii, adică a provenienţei conforme a unei opere cu informaţiile declarate (numele autorului declarat să fie acelaşi cu numele persoanei care şi-a atribuit meritul asupra realizării efective a operei).

5.      Greşeala Premierului României, zice el, s-a produs acum 16 ani. Se poate. Ceea ce este cert este că fapta de plagiat ea a fost semnalată şi adusă la cunoştinţa publicului numai în anul 2012. In acest fel plagiatul, care afectează patrimoniul cultural al societăţii, deşi se naşte odată cu naşterea operei  plagiate, se asociază cu persoana care se declară în mod mincinos autor numai din momentul în care este identificat, semnalat şi apoi adus la cunoştinţa publicului.

Efecte a) situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) nu poţi analiza o fărădelege dacă nu o cunoşti adică nu te poţi pronunţa asupra unui plagiat care nu a fost identificat şi făcut public. c) o faptă care nu este descoperită nu dă dreptul celui care a acţionat nelegal sau lipsit de etică să se bucure de rezultatele faptei sale.

6.      La fel ca pentru paternitate, pentru plagiat, adică pentru însuşirea mincinoasă a calităţii de autor pentru o operă publicată, vinovăţia este cel puţin pe durata vieţii autorului fie el chiar Premierul României. Mai mult, pentru opera plagiată, pentru totdeauna, toate persoanele interesate trebuie să ştie că aceasta este una „poluată” şi că citirea şi utilizarea ei prin preluare şi citare este riscantă.

Efecte a) Situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) In orice societate civilizată există cerinţa expresă ca fapta să fie tratată sau văzută în raport cu gravitatea ei. c) Nici o societate civilizată nu acceptă ca persoana care o sfidează, fie aceasta Premierul României, sau persoana care încalcă legea să-şi decidă singur pedeapsa.

"…Cea instituţională [problema plagiatului – nota autorului eseului] este următoarea: cei care mă acuză de acest lucru sunt în acelaşi timp cei care vorbesc despre statul de drept şi despre cât de importantă este decizia. Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu…" [1].

Dacă se trece peste tonul ieftin-politicianist al afirmaţiei atunci se constată că:

1.      Premierul României şi-a permis în 2012 să schimbe, prin acţiunea ministrului educaţiei din guvernul său, Consiliu Naţional de Etică existent şi să-şi confecţioneze un altul [2]. menit să-l servească şi să-i soluţioneze cazul.

Efecte: a) Nu există nici un caz cunoscut în lumea civilizată în care guvernul unui premier acuzat de plagiat „să-şi confecţioneze” organul de analiză al sesizării. b) Activitatea acestui consiliu trebuie analizată odată cu abuzurile (premeditate) înfăptuite.

2.      Nu există nici o decizie a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care să se refere la vreo cauză în care să fi fost judecate plagiatele, mai ales plagiatele (mai multe plagiate) cuprinse în teza de doctorat a Premierului României şi nici faptul că prin depunerea unei teze plagiate legea privind modul de dobândire a titlului ştiinţific ar fi fost încălcată.

Efecte: Nici o decizie a justiţiei nu poate absolvi un cetăţean fie el chiar Premierul României de o faptă asupra căreia justiţia nu a fost niciodată sesizată.

3.         Consiliul Naţional de Etică nu a analizat niciodată sesizarea că teza de doctorat a Premierului României este o operă plagiată [3]. In acest fel prin evitarea neprofesionistă şi partizană a subiectului sesizării, decizia Consiliului este în afara problemei discutate. Fără să efectueze analiza care se impune, concluzia Consiliului este mai mult decât în contradicţie cu realitatea

„…CNECSDTI apreciază că titlul de doctor în Stiinţe Juridice, domeniul Drept, a fost obţinut de domnul Victor Ponta în concordanţă cu legislaţia în vigoare în anul 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei de doctorat cu titlul "Curtea Penală Internaţională" nu se poate susţine…”.

4.       Consiliul de Naţional de Etică şi Ministerul Educaţiei nu au ţinut niciodată seama de raportul comisiei speciale convocate de universitatea din Bucureşti [4]. sau măcar de concluzia acesteia:

„…Prin urmare, lectura tezei domnului Victor Ponta supusă expertizei noastre a făcut să apară, de o manieră clară şi indiscutabilă, numeroase încălcări ale eticii universitare, con­sti­tuind un plagiat vădit….”.

Este cel puţin suspect cum este posibilă analiza unei teze de doctorat în afara opiniei avizate a Universităţii care a acordat-o.

5.       Ca jurist, Premierul României ar trebui să ştie că Tribunalul de la Haga nu se ocupă de încălcările de etică. Ca politician, trebuie sa stii ca epatarea nu se cade cand esti pe ecranul televizorului!

Plagiatele Premierului României şi efectul de „justiţie paralelă”

Când vorbeşte însă de stat de drept Premierul României se află într-o mare eroare. Stat de drept nu înseamnă că premierul unei ţări, care-şi plagiază teza de doctorat îşi face singur legea. Ceea ce este mai dramatic este însă faptul că abuzul nu se opreşte aici. Consiliul Naţional de Etică se erijează într-un tribunal original. Este suficient să se amintească aici numai cazurile de sesizare de plagiat pe care le-a soluţionat după iulie 2012 şi se poate constata că de fiecare dată decizia este alta:

a. Cazurile de plagiat:
a1. Sorlea S., Coros M.F., Georgescu R., Győrgy-Fazakas I., Brânzaniuc K., Milutin D., Pavai Z., Copotoiu C., poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 09/06;
a2. Ivănescu A., Melinte, R., Solyom A., Moraru L., Petrişor M., Brânzaniuc K. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 18/06, respectiv la 19/06,
a3. Duţu M., Negoiţă S., Manolescu R., Calu V., Corneci D., Georgescu A., Togănel C., Azamfirei L. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 27/06, se bucură in decizia [5] de o soluţie halucinantă:

"„… nu respectă normele de bună con­duită în activitatea de comunicare, publicare diseminare şi popularizare ştiinţifică.

S. Şorlea nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a două persoane fără acordul acestora. A fost sancţionat de Comisia de Etica a UMF Târgu Mureş cu suspendarea, pe o perioada de 12 luni, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în orice comisie de doc­to­rat, de master sau de licenţă, sancţiune regăsită.

A. Ivănescu nu a respectat aceleaşi norme de bună conduită în cercetare incluzând trei per­soane fără acordul acestora pe lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice. A fost sanc­ţio­nat de Comisia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris. Dr. Duţu M. nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea prof. L.Azamfirei ca ultim autor al articolului ... fără acordul acestuia. A fost sancţionată de Co­misia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris.

Prof. C. Copotoiu şi prof. K. Brânzaniuc nu pot fi făcuţi responsabili de nerespectarea nor­me­lor de bună conduită în cercetare …, întrucât nu li s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori.

Prof. Azamfirei L. nu poate fi făcut responsabil de nerespectarea normelor de bună con­duită …, întrucât nu i s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori… ”[5].

Pentru a califica activitatea Consiliului ca halucinantă este suficient să se reţină că acesta confecţionează el fapte pe care le pune în cârca celor anchetaţi, cum ar fi aceea de a pune în seama unor autori „infracţiunea” de a-şi pune şefii în colectivul de redactare a lucrărilor plagiate. Este de remarcat că cei incluşi în listele de autori erau întâmplător chiar conducători ai instituţiei producătoare de plagiatori şi membri în colegiul de redacţie unde au apărut lucrările plagiate!

b. Cazul de plagiat Eva Lucian poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 61/06, 99/06, 101/06 şi 106/06 se bucură de concluzia că:

„… autorul tezei, Dl. Lucian Eva a săvârşit unele abateri în procesul de redactare a tezei, existând şi unele ‚erori materiale’, conform afirmaţiilor reclamatului …  în modul de efectuare a unor citări de referinţe bibliografice. … CNECSDTI sta­bileşte următoarea sancţiune: Avertisment scris – conform art. 14, alin.(1), lit.a) din legea 206/2004 cu completările şi modificările ulterioare ...” [6].

Cazurile disponibile la http://cne.ancs.ro/hotarari/ sunt adevărate monumente de raţionament moralo-politico-juridico-secreto-pseudoştiinţific şi culminează cu decizia elaborată în cazul Măstăcan Olivian [7].

In această decizie de pomină, Consiliul încetează să mai fie un amărât de organism al Ministerului Educaţiei şi devine instanţa supremă a României. Astfel Consiliul:

" ... confirmă preluarea masivă a zeci de pagini din lucrarea autorului Iulian Poenaru "Pedeapsa cu moartea. Pro sau contra", dar şi din alte publicaţii.."

Ceea ce nu a fost în stare să confirme atunci când a fost vorba despre teza de doctorat a Premierului României, Consiliul de Etică confirmă cu certitudine atunci când este vorba despre un cetăţean oarecare, după care propune sancţionarea elucubrantă:

„… în consecinţă, CNECSDTI stabileşte următoarele sancţiuni legale aplicabile pentru D-l Măstăcan Olivian: corectarea tezei, retragerea cărţii publicate şi mustrare scrisă….”.

Adică, acest organism al Ministerului îşi permite nici mai mult nici mai puţin decât să sancţioneze un plagiator cu „corectarea tezei”, evident plagiate, şi cu „retragerea cărţii”, de asemenea plagiate.

Abuzul şi absurdul sunt prezente în această decizie la superlativ.

In primul rând „corectarea tezei” nu este prevăzută drept sancţiune în nici o lege a lumii şi solicitarea este ea însăşi în afara legii: o teză nu poate fi modificată după ce a fost depusă şi comisia de doctorat s-a pronunţat asupra ei.

In al doilea rând „retragerea cărţii” excede nu numai prerogativele Consiliului în faţa legii ci este o sancţiune imposibilă. O carte este obiectul unui act comercial şi odată ce s-a produs punerea în circulaţie, retragerea de pe piaţă este o stupizenie fiindcă „utopie” este mult prea puţin spus.

In fine, Consiliul confecţionat îşi permite ca în două situaţii identice, cel al dlui Măstăcan şi al Premierului României să dea decizii absolut diferite.

Defectele tacticii de „Stop joc”

„Stop joc!” şi să ne facem politica astfel încât Premierul României să rămână curat, cu teza plagiată, dar neplagiată, cu teza plagiată şi titlul ştiinţific neretras, cu teza plagiată, cu titlul neretras şi cu gradul de conferenţiar universitar, cu teza plagiată, cu titlul ştiinţific neretras, cu gradul de conferenţiar universitar şi cu ambiţia de a reprezenta cetăţeni unei ţări care se doreşte civilizată.

„Stop joc!” şi să ne facem că nu vedem justiţia paralelă pe care Premierul României o sădeşte cu entuziasm acolo unde se naşte corupţia sau se ascund faptele sale în timp ce cu mâinile vorbeşte despre statul de drept.

In afară de faptul că, prin cazul său, Premierul României constituie un exemplu nefericit şi un antecedent periculos pentru cultivarea integrităţii în această ţară, aceeaşi persoană se aşează prin măsurile luate sau admise în poziţia de apărător al plagiatorilor din România.

In timp ce în România se inventează şi „se implementează” justiţia personală pentru „imacularea” premierului ţării, omologii Premierului României din alte ţări ale Europei în situaţii similare au demnitatea să plece iar universităţile din aceleaşi ţări au demnitatea de a le retrage politicienilor plagiatori titlurile dobândite în mod fraudulos. Este datoria societăţii pentru păstrarea curăţeniei morale şi asigurarea viitorului ţării. (vezi şi [8], [9] , [10]).

Acolo, în Europa în care suntem cu numele, nici un cetăţean onest nu admite să fie reprezentat de un hoţ, de un ucigaş, de un violator sau de un plagiator! De ce ar trebui eu, cetăţean al României să fiu altcumva decât un cetăţean european? De ce ar trebui eu, cetăţean al României să plătesc preţul pentru că Premierul României şi instituţiile statului nu-şi respectă statutul lor european?

Notă

Nu este necesar ca Premierul României să fie doctor în ştiinţe. Dacă a fost numit de aleşii poporului pentru această demnitate publică, el reprezintă voinţa poporului şi reprezintă pe fiecare cetăţean al ţării în parte.

Demnitatea mea de cetăţean român mă face să folosesc cu respectul cuvenit numele demnităţii publice de „Premier al României” pentru a numi un cetăţean care, în ciuda faptelor sale reprobabile, ocupă această funcţie şi în situaţia în care toate declaraţiile sale cu referire la aceste fapte vin de pe această poziţie.

Sper să am parte de înţelegere din partea cititorilor mei pentru acest act de blasfemie pe care sunt obligat să-l făptuiesc la adresa unei demnităţi a statului român.

Sunt de asemenea convins că în faţa aceluiaşi acelaşi sentiment jenant sunt puşi şi alţi cetăţeni onorabili ai Europei, prim-miniştri sau oficiali ai ţărilor lor, ai Comunităţii Europei în momentul în care sunt obligaţi să respecte protocolul de adresare faţă de persoana nenumită care uneori mă reprezintă.

Referinţe bibliografice

[1]. DEPARTAMENTUL POLITIC – MEDIAFAX. Ponta, despre plagiat: Am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate. MEDIAFAX.ro [online]. 24 iulie 2014. Disponibil: www.mediafax.ro.

[2]. Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. Disponibil: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/06/ordin-4393.pdf.

[3]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/03/Hotarearea-878-Raport-final-879.pdf.

[4]. CONSTANTINESCO, V., GHICA-LEMARCHAND, C., TĂNĂSESCU, S. (Comisie de ex­per­­tiză). Raport cu privire la teza de doctorat întitulată „Curtea Penală Internaţională”, autor: Victor Ponta. Redactat pentru Universitatea Bucureşti, 5 septembrie 2012. Disponibil:  http://www.unibuc.ro/n/organizare/comisia-de-etica/Arhiva_cazuri.php.

[5]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Raportul final nr.977/ 26.09.2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/11/Raportul-final-nr.-977.pdf.

[6]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http :// cne . ancs .ro / wp-content / uploads / 2013 / 11 / Hotarare %20 CNE %20 inregistrata %20 cu %20 nr %20 1428 %20 s i %20 Raport %20 final %20 nr %20 1427.pdf.

[7]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2014/04/Hotarare-1497-Raport-final-1496.pdf.

[8]. IVAN,  I. Seful Bundestag, acuzat de plagiat.  30 iulie 2013 Income Magazine, [online]. Disponibil: incomemagazine.ro.

[9]. * * *. Ministrului german al Educatiei i s-a retras TITLUL DE DOCTOR pentru că a PLAGIAT. 6 februarie 2013. Disponibil la: www.realitatea.net.

[10]. * * *. Presedintele ungar, Pal Schmitt, a demisionat. 2 aprilie 2012, Disponibil la: www.mediafax.ro.

[11]. ISOC, D. Ghid de actiune contra plagiatului. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2012.

Aroganţa se sprijină pe ignoranţă şi pe laşitate

Motto: Un dascăl trebuie să fie un exemplu, dacă ştie, şi o conştiinţă, dacă poate.

Nimic nu poate fi mai degradant ca un om înfricat care îşi înghite năduful şi-şi târăşte demnitatea în faţa ciocoiului.

Dacă celor care au făcut din târâre un mod de viaţă nu le putem face nimic mai mult decât să-i lăsăm să-şi ducă singuri frica şi târârea, este datoria noastră  să-i învăţăm pe cei tineri cum trebuie acţionat ca ciocoiul să ajungă la locul pe care îl merită iar statul să fie doar stat şi nu paravan pentru impotenţi de toate felurile.

O voi face încet, cu aşezare şi temeinicie prin prezentarea de documente care să-i ajute să înţeleagă că frica pe care cei aroganţi încearcă să o inducă celor slabi din jurul lor vine din imensa lor frică de viaţă, din laşitatea lor viscerală, din paranoia care iese la iveală atunci când valurile îi aruncă în funcţii.

Mai jos se găseşte o acţiune de reclamaţie la adresa serviciilor de căi ferate. Contextul este simplu. Un cetăţean achiziţionează on-line un bilet de călătorie. In tren constată că în ciuda faptului că pe site nu exista nici o menţiune cum că trenul ar avea întârzieri, Acesta le face sistematic. Toată lumea mârâie şi înghite. Opinia cetăţeanului revoltat este că îi avem aşa cum îi creştem şi-i suportăm. Aşa să fie?

Dnei Directoare Generale / Dlui Director General            Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA                      010873 Bucureşti 1 // Bd. Dinicu Golescu nr. 38                                                  In atenţia: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor 011865 Bucureşti 1 //  Bd. Aviatorilor nr. 72                                                                                            30 august 2013. Doamnă Directoare / Domnule Director, Ref:     Sesizare încălcări flagrante obligaţii comerciant. Mă adresez persoanei conducătorului instituţiei şi constitui în acelaşi timp plân­gere în ter­menii legii în faţa autorităţii responsabile de protecţia consumatorilor în ur­mătoarele condiţii: In contextul unei deplasări la Bucureşti am făcut apel la serviciul comercial de re­zer­vare on-line şi în data de 26 august 2013 am achiziţionat biletul de călătorie în regim-dus întors cu ID nr. 293201 cu plecare la ora 23:28 a zilei de 28 august din Cluj-Napoca şi sosire la ora 8:47 a zilei de 29 august 2013 la Bucureşti, cu plecare la ora 20:30 din Bucureşti şi sosire la ora 6:07 la Cluj-Napoca în ziua de 29 august 2013. Am ales la ducere trenul IR 1742 cu gândul că acesta se potriveşte cel mai bine cu pro­gramul în­tâlnirilor de afaceri pe care le sta­bi­li­sem pentru de­pla­sare şi la întoar­cere trenul IR 1631 pentru a mă reface pentru o nouă zi de muncă la Cluj. In jurul orei 7:30 a zilei de 29 august 2013, când m-am deşteptat am constatat cu uimire că tre­nul se află într-o zonă care făcea imposibilă respectarea programului care să-i per­mi­tă so­si­rea în Bucureşti la ora 8:47 aşa cum aflasem din mersul tre­nu­rilor şi de pe biletul pe care l-am tipărit după expediere de sis­temul electronic. Trenul a ajuns pe peronul din Bucureşti în jurul orei 10:15, cu mult peste pro­gra­mul pla­ni­ficat şi anunţat inclusiv şi pe biletul achiziţionat. Urmare a acestui incident, tot programul zilei de 29 august 2013 în Bucureşti mi-a fost pro­fund deranjat şi compromis. Pentru a încerca să mai salvez câte ceva din ziua stricată prin întârzierea la so­si­rea la Bucureşti, mi-am propus să reprogramez una din întâlnirile pierdute. Pentru aceasta am decis o deplasare ex­cep­ţio­nală şi ne­pre­văzută la plecarea din Cluj-Napoca, cu un tren de la Bu­cu­reşti la Braşov. Am ales un tren cu plecarea la ora 16:30 din Bucureşti iar de la Braşov ar fi urmat să-mi continui drumul spre Cluj-Napoca cu trenul angajat iniţial, adică IR 1631, la ora 23:13. In jurul orei 16:00 m-am adresat personalului de la ghişeul 27 din Gara de Nord spre care am fost în­dru­mat de la casa spe­cia­lizată în bilete pentru vagoane de dor­mit şi am în­tre­bat care ar fi demersurile şi costurile modificării pe care mi-am pro­pus-o. Spre surprinderea mea, persoana de la ghişeu (un bărbat) mi-a comunicat că întrucât achi­­zi­ţio­nasem bi­letul în sistem on-line nu este posibilă nici un fel de mo­di­ficare decât tot pe cale on-line. Am in­sis­tat şi i-am comunicat că sunt dispus să achit sumele diferenţă sau orice de su­pli­ment pentru bi­le­tul pe care îl posedam. Insistenţa şi disperarea mea faţă de si­tuaţia absurdă în care mă aflam s-a lovit de refuzul per­so­nalului care a reluat ideea cum că serviciul caselor de bilete nu are nimic de-a face cu serviciul de co­mer­cia­li­zare on-line a bile­te­lor de călătorie. In faţa lipsei de alternative raţionale convenabile, am renunţat şi am aşteptat re­sem­nat, dar evident ne­mulţumit, plecarea trenului IR 1631 la orele 20:30. Surprizele neplăcute nu au încetat nici în această situaţie întrucât şi la revenire, în locul sosirii la ora 6:07, trenul IR 1631 a sosit la Cluj-Napoca la ora 7:10. In aceste condiţii: a)  Reclam comportarea arogantă şi lipsită de respect a Societăţii Naţionale faţă de clienţi ma­nifestate prin in­for­marea incorectă asupra calităţii unui serviciu pus la dis­po­ziţie prin comerţ electronic. Intârzierea de 90 de mi­nute pe traseul Cluj-Napoca spre Bucureşti şi întârzierea de mai bine de 60 de minute pe tra­seul Bucureşti spre Cluj-Napoca nu sunt simple accidente dar pe site-ul firmei nu există nici un fel de avertisment adresat clienţilor. In acest fel este dovedită lipsa de calitate, practicarea re­cla­mei min­ci­noase şi ofe­ri­rea şi punerea la comer­cia­lizare a unor servicii pentru care se prac­tică o reclamă min­­ci­noa­să. b) Reclam situaţia cu totul nepermisă prin care un comerciant, recte SNTFC CFR Călători, nu permite, în mod selectiv, mo­di­fi­ca­rea con­di­ţii­­lor unui serviciu propriu, an­­gajat şi achitat de client, chiar şi în con­di­ţiile achitării unor di­fe­ren­ţe, în nici un fel sau prin in­vocarea unei accesări practic imposibile în condiţiile asi­gu­rate de ace­laşi comerciant în cadrul unei gări. Situaţia este cu totul lipsită de justificare întrucât este vorba de un serviciu uni­form, oferit de acelaşi comerciant la ghişeu şi on-line. Nu este nor­­mal ca în con­di­ţiile în care pres­ta­torul de servicii are caracter de furnizor unic, în regim de monopol de stat, acesta să abu­zeze chiar şi în condiţiile în care pagina sa web precizează în mod explicit că (text preluat ad literam, inclusiv erorile impardonabile de editare): „..- Modificarera datelor de călătorie la un tren de rang inferior sau clasă inferioară se va face fără restituirea di­ferenţelor tarifare. În acest caz pentru recuperarea diferneţelor ta­ri­fare cuvenite se recomandă renunţarea la biletul iniţial (prin solicitare "renunţare la ca­la­torie"); - Solicitarea de modificare a unui bilet achiziţionat se poate efectua o singură dată, iar clien­tul achită comi­sioa­nele aferente şi eventualele diferenţe tarifare. Noul bilet CFR online (emis ca urmare a unei solicitări de mo­di­ficare date călătorie) NU mai permite alte mo­dificări….” c) Reclam comportarea abuzivă a comerciantului care obligă clientul să facă apel la ser­vi­ciile sale prin pro­ceduri speciale care implică apelul la căi şi mijloace pe care co­mer­ciantul nu le pune la dis­po­ziţie în ca­zurile de nevoie şi aceasta în condiţii practic imposibile. Este de pre­cizat că în Gara de Nord nu există servicii de internet oferite gratuit celor care au achi­zi­ţionat deja bilete on-line pentru a avea acces la posibilitatea de a modifica condiţiile de transport angajate. Mai mult, în calitate de călător, în timpul călătoriei, ajuns la o destinaţie care nu este şi staţie de domiciliu, dacă doream să uti­lizez un tren cu rang inferior pe un traseu pentru care biletul era deja achitat în li­mi­tele a 30 de minute îmi era imposibil să fac solicitarea on-line aşa cum o cere in­for­maţia de îndrumare de pe site-ul https://bilete.cfrcalatori.ro cu o an­ticipare de 12 ore. In contextul celor relatate şi reclamate: A) Consider că este dreptul meu legitim să mă adresez cu sesizarea organismului pri­vind protecţia drepturilor con­su­ma­torilor căreia să-i cer să in­ter­­vină cu măsurile cele mai ferme la nivelul Societăţii Naţionale im­plicate. B) Consider că este dreptul meu legitim să solicit Societăţii Naţionale luarea tuturor mă­su­rilor disciplinare care se impun împotriva tuturor persoanelor care se fac vi­no­vate de as­pectele neconforme sem­nalate. C) Consider că este dreptul meu legitim să solicit Societăţii Naţionale ajustarea mo­da­lităţii de acţiune în piaţa serviciilor de că­lă­to­rii pe cale ferată în aşa fel încât să fie complet eli­mi­nate toate actele de publicitate min­ci­noasă şi abuzare a călătorilor cu re­ferire la serviciile oferite pieţei. D) Consider că este dreptul meu legitim să solicit Societăţii Naţionale informarea mea scrisă asupra tuturor mă­surilor luate ca urmare a acestui memoriu. E) Consider că este dreptul meu legitim să iau în considerare informarea presei asupra acestei situaţii şi con­ti­nuarea acţiunii în instanţă până la soluţionarea deplină a unei stări de lucruri inadmisibile într-o ţară civilizată. F) Consider că este dreptul meu legitim să solicit Societăţii Naţionale returnarea in­te­­grală a sumei de 367.55 lei care reprezintă costul bile­te­lor de călătorie în litigiu ca o formă minimă de dez­dă­u­nare morală şi materială. Consider că am dreptul la această formă minimă de dezdăunare pentru că am fost min­ţit şi înşelat în aştep­tă­rile mele în mo­men­tul în care mi-am permis, de bună credinţă, să cum­­păr un serviciu care mi-a com­pro­mis mun­ca şi rezultatele aşteptate. Aceste rezultate sperate în călătoria angajată au depins, în mod esenţial şi exclusiv, de ca­litatea ser­vi­ciu­lui cumpărat. Mai mult, ulterior primei pagube care mi-a fost produsă, aceeaşi Companie Na­ţională m-a îm­piedicat prin mijloace în faţa cărora eu nu am avut nici o po­si­bilitate de a mă apăra să îndrept o parte de situaţiei creată şi să recuperez pagubele care mi-au fost provocate prin în­târ­zierea neanunţată sau nemotivată. Faptul că întârzierea s-a produs la ambele drumuri, dus şi întors, îmi dovedeşte că atitudinea Societăţii Naţionale este rea­lizată cu rea-credinţă întrucât întârzierea de mai bine de 60 de minute este una sistematică, trebuia şi putea să-mi fie co­mu­ni­cată cu an­ticipare. Doresc să subliniez că mă simt profund jignit de faptul că pagubele aduse mie au fost  produse de un comerciant care acţionează cu vădit caracter de monopol, cu o putere eco­no­mică imensă care acţionează prin mijloace ascunse împotriva unui ce­tăţean singur care acţio­nea­ză cu bună-cre­dinţă, care crede publicitatea înşe­lă­toa­re practicată de o firmă cu ca­­pi­tal majoritar public. Mă simt profund jignit de faptul că prin tot ce am făcut şi în ma­niera în care am acţionat nu am dovedit nici un mo­ment neglijenţă, indolenţă sau indi­fe­renţă în a-mi atinge scopurile propuse. Ofensa personală produsă mie prin aceste dovezi de abuz şi dispreţ faţă de un client, practicate cu suverană desconsiderare a calităţii unui serviciu public achitate prin preţul soli­ci­tat este şi mai mare şi mai consistentă dacă ţin sea­ma de reacţiile cu totul pesimiste ale ce­lor­lalţi călători. Aceştia, la fel de supăraţi şi nemulţumiţi ca mine ridicau din umeri şi răspundeau revoltei mele cu ace­laşi „…degeaba domnule, degeaba te baţi cu morile de vânt fiindcă cfr-ul este mare şi face ce do­reşte, cu cine do­reşte. Iţi imaginezi că ar exista vreo instituţie a statului care să-ţi dea drep­tate? Degeaba domnule, degeaba!...”. Să fie oare degeaba, Doamnă Directoare / Domnule Director? Să fie oare degea­ba? Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing.

Abuzul şi minciuna impun apelul la lege

Motto: Un dascăl trebuie să fie un exemplu, dacă ştie, şi o conştiinţă, dacă poate.

Intrucât în ultimele zile am avut parte de mai multe situaţii în care am fost întrebat de colegi dacă este adevărat că prin sumele primite ca urmare a deciziei definitive şi irevocabile am pus în dificultate financiară Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca sunt pus în situaţie de a acţiona prin apel la lege.

Astfel sunt obligat să solicit instituţiei şi organelor în drept, ca în documentul alăturat, să intervină şi să impute tuturor persoanelor vinovate de situaţia în care am fost concediat în mod abuziv suma de circa 350.000 lei (3,5 miliarde vechi) pe care rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca a plătit-o în mod ilegal din bugetul public.

In acest fel, îmi asigur colegii că nici ei şi nici un cetăţean al României nu va plăti nici măcar un leu în locul celor care au crezut că au drept de viaţă şi moarte asupra unui coleg al lor.

Recuperarea acestora bani nu are nimic de a face cu daunele morale care urmează să fie plătite de aceeaşi instituţie împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu sumele de dezdăunare directă de la persoanele implicare în iniţierea, organizarea şi orchestrarea jenantului spectacol. Sunt convins că acţiunea persoanelor vinovate mânjeşte imaginea instituţiei dar în acelaşi timp mă bucur să fac din întregul eveniment o pildă pentru cei care nu înţeleg că civilizaţia nu se face cu pumnul în gură în loc de acceptarea concurenţei civilizate pentru progres.

Pentru a evita acţiunile perfide şi neavenite ale unui grup încă activ din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca preocupat şi specializat în propagandă mincinoasă, în măsluiri de documente şi organizări de acţiuni de represalii, voi pune pe acest blog toate documentele care dovedesc acţiunile mele dar şi răspunsurile autorităţilor. 

Dlui Rector Aurel Vlaicu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca 400114 Cluj-Napoca / Str.Memorandumului nr.28.                                                                                       9 septembrie  2013. Spre ştiinţă şi sesizare în vederea punerii în acţiune a me­ca­nis­me­lor specifice de control: ● Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Spor­tu­lui / 010168 Bucureşti 1 / str.Gen. Berthelot nr.28-30  ● Curtea de Conturi a României / 011948 Bucureşti 1 / Str. Lev Tolstoi nr.22-24 ● Secretariatul General al Guvernului / Corpul de control al Primului Ministru / 011791 Bucureşti 1 // Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr.1 Domnule Rector, Ref: Decizia nr.962 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 19 februarie 2013 în dosarul nr.1939/2/2011 şi procedura de punere a ei în executare. In calitate de contestator al deciziei abuzive de concediere emise de rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, în urma deciziei definitive şi irevocabile menţionate în care instituţia ce conduceţi a avut poziţia de parte pârâtă, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca mi-a plătit salarii retroactive nete în sumă de 96.747.00 lei. Intrucât pentru suma achitată de instituţie din bugetul public, subsemnatul vă sesizez că nu am avut drept legal întrucât eu nu am prestat nici măcar o oră de ac­ti­vi­tate la nivelul calificării mele consider că în acest fel că statul român a fost prejudiciat cel puţin cu suma menţionată. In aceste condiţii, în calitate de cetăţean şi contribuabil, vă solicit în mod im­pe­rativ să vă îndreptaţi în con­di­ţiile legii îm­po­tri­va persoanelor vinovate pentru iniţierea, organizare şi spri­ji­nirea pe orice cale a faptelor care au determinat ac­­ţiunea în care s-a pronunţat decizia definitivă şi irevocabilă şi să dispuneţi anchetarea tuturor situaţiilor şi apoi imputarea tuturor sumelor achitate sau plătite drept costuri nejustificate din banul public. Completez, fără a epuiza lista acestor costuri dispuse în mod ilegal şi abuziv de conducerea Uni­ver­si­tăţii Tehnice din Cluj-Napoca, următoarele sume şi situaţii care-mi sunt cunoscute din diferite do­cumente la care am avut ac­ces în mod cu totul accidental: a) Suma de 96.747.00 lei cu titlul de salarii nete inclusiv toate cotele de contribuţie şi impozitele aferente pentru o activitate care nu a fost niciodată des­făşurată în fo­lo­sul instituţiei. b) Suma contractului de asistenţă juridică în dosarul nr.5965/117/2011 / Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca vs Dorin Isoc de pe rolul Tribunalului Cluj cu casa de avocatură Brehar Claudiu. Menţionez faptul că această casă de avocatură a fost angajată în mod abuziv prin atribuire directă şi în condiţiile în care Uni­ver­si­tatea Tehnică din Cluj-Napoca are un număr de trei persoane cu ca­lificare şi poziţie retribuită de jurist.   c) Suma contractului de asistenţă juridică în dosarul nr.7893/2/2009 şi 1939/2/2011 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti / Isoc Dorin vs Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului cu casa de avocatură Brehar Claudiu. Menţionez faptul că această casă de avocatură a fost angajată în mod abuziv prin atribuire directă şi în condiţiile în care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca are angajat cu contract de muncă un număr de trei persoane cu ca­lificare şi poziţie retribuită de jurist.   d) Suma contractului de asistenţă juridică în dosarul nr.7893/2/2011 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti / Isoc Dorin vs Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului cu persoana şi casa de avocatură Ionuţ Vida-Simiti. Menţionez faptul că acest avocat şi această casă de avocatură au fost angajaţi în mod abuziv prin atribuire di­rectă şi în condiţiile în care Uni­ver­si­tatea Tehnică din Cluj-Napoca are angajat cu contract de muncă un nu­măr de trei persoane cu ca­lificare şi poziţie retribuită de jurist.   e) Suma costurilor angajate pentru prezenţa la toate termenele de judecată ale dosarului nr.7893/2/2009 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a unei bucăţi juriste cu intervenţii nejustificate de jurist alături de avocaţii ca­se­lor de avo­ca­tură angajate în mod abuziv prin atribuire directă în condiţiile în care Uni­ver­sitatea Tehnică din Cluj-Napoca are angajat cu contract de muncă un număr de trei per­soane cu ca­lificare şi poziţie retribuită de jurist.   f) Suma costurilor angajate pentru prezenţa la toate termenele de judecată ale dosarului nr.1939/2/2011 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a unei bucăţi juriste cu intervenţii nejustificate de jurist ală­turi de avocaţii caselor de avo­ca­tură angajate prin atribuire directă în condiţiile în care Uni­ver­sitatea Tehnică din Cluj-Napoca are an­gajat cu con­tract de muncă un număr de trei per­soane cu ca­lificare şi poziţie retribuită de jurist.   g) Suma costurilor angajate pentru prezenţa abuzivă şi nejustificată la şedinţa convocată pentru data de 23 iulie 2009 a Colegiului Central de Etică al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Ino­vării a numiţilor con­silier ju­ridic Ana Barbu, pro­rector Mihai Abrudean, decan Sergiu Nedevschi şi profesor Liviu Miclea în locul unei sin­­gure persoane care ar fi fost menite să re­pre­zinte Univer­sitatea Tehnică din Cluj-Napoca în acord cu  adresa cu nr. 17258 / 08.07.2009 a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Insist să menţionez că aceste situaţii justificate prin fapte şi documente oficiale sunt numai câteva dintre cele care privesc abuzurile conducerii Universităţii Tehnice şi ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării (după caz, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului, Minis­te­rului Educaţiei Naţionale) cu privire la modul de tratare a concedierii şi acţiunii în instanţă împotriva contestaţiei lui Dorin Isoc. In toate ipostazele şi situaţiile de mai sus precum şi a altora ascunse controlului organelor abilitate, con­sider ca foarte necesară intervenţia organelor de control au toate con­di­ţiile să depisteze şi alte situaţii în care con­ducerea Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi conducerea Mi­nis­­terului Educaţiei (cu toate variantele ale nominalizării potrivit in­flu­en­ţelor politice) au acţionat în mod abuziv pentru nihilarea individului Dorin Isoc (cum ar fi de exemplu punerea la dispoziţia exemplarului de juristă a unei maşini din înzestrarea instituţiei an­ga­ja­toa­re pentru deplasare acestuia la termenele de judecată, inclusiv cu cazarea con­du­cătorului auto, costurile com­bustibilului şi diurna aferentă autovehiculului sau cheltuielile de deplasare pentru participare la lucrările Colegiului Central de Etică al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a unor persoane care nu au avut nici un rol în judecarea contestaţiei depuse de Dorin Isoc prin încălcarea prevederilor regulamentului organului jurisdicţional şi constatările instanţelor de judecată). Intrucât personal nu găsesc că este normal ca aceste costuri să fie trecute pe cheltuieli de vreo instituţie a sta­tului câtă vreme ele sunt costuri ilegale şi abuzive şi câte vreme consider că nu este normal să achit eu, drept con­­tri­buabil, daunele propriei mele dezdăunări, vă solicit în mod imperativ detalierea şi comunicarea în con­di­ţiile legii pe adresa de pe banda alăturată a tuturor cos­tu­rilor abuzive constatate sau semnalate şi do­cu­men­tate precum şi modul în care acestea au fost imputate în mod efectiv în vederea recuperării lor efective de la toate persoanele vinovate (atât valoare su­mei imputate cât şi valoarea sumei efectiv recuperate, precum şi numele persoanei de la care s-a efectuat imputarea).     Prof.Univ.Dorin Isoc, dr.ing.