Plagiatul, experţii şi similitudinile

Plagiatul a ajuns o temă în care se pricep toţi. Plagiatul a ajuns piatra care se aruncă în duşmani când nu mai ai argumente. Plagiatul schimbă guvernul şi tot el este folosit de serviciile secrete.

Uneori însă trebuie să ne aşezăm temeinici şi peste capacitatea de a fi hâtrii în orice ocazie să respectăm ceea ce se numeşte temeinicie şi ştiinţă, seriozitate şi şcoală adevărată.

In legătură cu tema plagiatului seriozitatea este încă şi mai necesară întrucât orice eroare poate determina atitudini şi reacţii deformate cu preţul multor anii viitori de instabilitate a şcolii.

A învăţat cineva în şcoală despre plagiat şi despre cum se combate el la nivelul unei ţări?

Dacă da, îl invităm să vină să ne înveţe cum se face.

        Dacă nu, atunci ne considerăm îndreptăţiţi a pune pe hârtie nişte noţiuni elementare, argumentate şi verificate.

Plagiatul

Dacă admitem că fiecare dintre ştiutorii de carte a ajuns să afle ce este plagiatul atunci hai să vedem cum se identifică el.

Plagiatul nu poate fi identificat decât de către un cititor care:

i. Trebuie să găsească două cărţi, două articole, două teze de doctorat pe care să le citească. Cartea care a apărut prima se numeşte lucrare autentică. Cealaltă lucrare se va numi lucrare plagiată sau suspicionată de plagiat. Ambele lucrări trebuie să trateze aceeaşi temă fie ca întreg, fie ca unităţi parţiale (capitole, subcapitole). (regula interesului).

ii.       Poate să găsească fragmente identice în ambele lucrări în aşa fel încât  fragmentele din lucrarea suspicionată de plagiat sau plagiată să nu fie cuprinse între ghilimele sau alte forme de delimitare şi să nu aibă în dreptul lor într-o formă specifică sursa, adică lucrarea autentică (regula preluării directe).

iii.     Poate să găsească un cuprins identic în ambele lucrări (regula preluării conceptului).

iv.     Poate să găsească fragmente construite cu aceeaşi logică adică aceleaşi premise, acelaşi fir de dezvoltare şi aceleaşi concluzii (regula preluării ideii).  

v.      Poate să găsească aceleaşi tabele ca structură şi informaţii şi/sau aceleaşi figuri şi/sau aceleaşi reprezentări grafice (regula preluării structurilor).

vi.     Poate să găsească cele două lucrări astfel încât una este traducerea celeilalte (regula traducerii).

vii.   Poate să găsească lucrarea plagiată ca rezumat al lucrării autentice fără să se menţioneze în mod explicit limitele rezumatului şi provenienţa sa (prima regulă a similitudinii).

viii.  Poate să găsească lucrarea plagiată ca parafrază a lucrării autentice fără să se menţioneze în mod explicit limitele parafrazării şi provenienţa sa (a doua regulă a similitudinii).

Dacă este îndeplinită regula interesului şi oricare dintre celelalte reguli, suspiciunea de plagiat este susţinută.

Experţii

Calificarea unui om presupune mai multe etape care vizează o anumită competenţă. Prima este întotdeauna etapa de învăţare, de perfecţionare personală. Următoarele etape sunt cele de confirmare a competenţei şi de dobândire a notorietăţii. Adevărata calificare de expert presupune că persoana a ajuns să publice în domeniul de competenta pe care îl revendică.

Apelul la un expert se face în două situaţii: a) când se doreşte să se obţină o confirmare asupra unei stări de fapt; b) când se doreşte obţinerea unei opinii asupra unui fapt.

Când este vorba despre plagiat acesta apare întotdeauna ca o stare de fapt.

Să recapitulăm: a) se cunoaşte că există două lucrări cu aceeaşi tematică (regula interesului); b) este îndeplinită cel puţin una din regulile posibile din modul de identificare a plagiatului.

Problema de rezolvat: poate fi încadrată preluarea semnalată în una din regulile de identificare a plagiatului?

Concluzia care poate exista: a) da, şi atunci plagiatul se confirmă; b) nu, şi atunci pla­giatul nu se confirmă.             

Ce înseamnă comisie de experţi? Nu se ştie, dar toate punctele de mai sus se reiau de atâtea ori cât trebuie explicat fiecărui expert în parte. Oricare ar fi expertul unei comisii care are o altă opinie decât cea exprimată prin opinia celui care a sesizat plagiatul, expertul va trebuie să argumenteze.

Analiza asupra constatării unui plagiat se face întotdeauna în raport cu o semnalare a unui terţ. Această semnalare trebuie să indice într-o formă fermă informaţiile de identificare a celor două lucrări şi paginile unde se regăsesc fragmentele preluate fără respectarea identităţii acestora.

Similitudinile

Similitudinea dintre două lucrări este dovada indubitabilă a plagiatului fiindcă presupune îndeplinirea condiţiilor de identificare.

Referinţe

[1] ISOC, D. Prevenitor de plagiat. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2014.

[2] ISOC, Dorin. Ghid de acţiune contra plagiatului. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2012.

Notă: prezentul articol reprezintă o prelucrare şi o completare a unor idei cuprinse în [1] şi [2].

Scoala Anapodaciei. Bacalaureatul 2015 = începutul eşecului şcolii de papagali (1)

Scoala de papagali

Citeam în urmă cu câteva zile gândurile unui tânăr frumos ca toţi tinerii în viitorulromaniei.ro. Reţin trei idei de bun simţ enunţate cu naturaleţe şi cu ochi limpezi: i) în şcoala românească se face matematică mult mai multă decât este necesară sau inutilă celor mai mulţi dintre bacaluareaţi; ii) limba română este învăţată mecanic şi fără nici un scop; iii) elevii români sunt crescuţi în plagiat şi sunt formaţi ca papagali, zic eu, adică sunt buni numai acei elevi care reproduc cât mai fidel cuvintele şi ideile dascălilor lor.

Proba eronată de la bacalaureatul şcolii de papagali

Nu au trecut nici trei zile de la lectură şi s-a produs minunea: şcoala de papagali şi-a manifestat în mod ridicol începutul eşecului.

Ce este mai grav este că începutul eşecului loveşte în plin pe unii din acei absolvenţi de liceu care nu doresc să fie papagali şi că dovada eşecului apare în timpul procedurii de corectură a lucrărilor de bacalaureat.

In mod concret, vineri 3 iulie 2015 a avut loc proba de chimie ediţiei 2015 a examenului de bacalaureat.

Subiectul de examen descris ca Proba E. d) Chimie organică (nivel I/ nivel II) Varianta 9 este cel prezentat la adresa www.subiecte2015.edu.ro în fişierul E _ d _ Chimie _ organica _ niv _ I _ II _ teoretic _ 2015 _ var _ 09 _ LRO . pdf (spaţiile au fost introduse în numele fişierului ca să fie textul editat mai frumos).

Mi s-a semnalat să analizez cu atenţie Subiectul C unde pentru 10 puncte se cere candidatului la titlul de bacalaureat, şi aici voi reproduce textul subiectului:

„…Subiectul C

Scrieţi, pe foaia de examen, numărul de ordine al compusului organic din coloana A însoţit de litera din coloana B, corespunzătoare unei utilizări a acestuia. Fiecărei cifre din coloana A îi corespunde o singură literă din coloana B.

 

A                                               B

1. celuloza                        a. fabricarea ambalajelor alimentare

2. polipropena                   b. fabricarea dinamitei

3. poliacrilonitrilul              c. fabricarea apreturilor textile

4. trinitroglicerina              d. fabricarea margarinei

5. amidonul                      e. fabricarea fibrelor sintetice

                                       f. fabricarea hârtiei

 …”

Analiza probei eronate din bacalaureatul perfect al şcolii de papagali

Reforma învăţământului românesc făcută numai de persoane şi personalităţi geniale, vizionare, profetice, demiurgice şi mai ales providenţiale s-a terminat de mult prin simpla preluare din învăţământul american a problemelor de tip grilă şi/sau cu asocieri de alternative sau variante.

In mod evident că „papagalismul” nu însemnat decât modernizarea de faţadă. Esenţa învăţământului îngheţat în propria neputinţă a devenit şi mai acută: asta te-am învăţat, numai asta este adevărat şi alta nu!

O analiză a textului Subiectului C de mai sus relevă că:

a) In preambulul subiectului se vorbeşte despre „utilizare”. In limba română prin „utilizare” se înţelege o acţiune voluntară prin care un obiect sau o substanţă sunt puse în relaţie cu nişte efecte dorite. In chimie acest lucru înseamnă că prin „utilizarea” unei substanţe este eliminată din discuţie cantitatea în care aceasta este implicată în cadrul unui amestec sau soluţii.

b) Ca o dovadă deplină de trufie şi autosuficienţă, autorul subiectului îşi imaginează că le ştie pe toate şi că numai el poate defini relaţia unică o substanţă – o utilizare.

O altă analiză mai profundă a esenţei relaţiei „unice” o substanţă – un mod de utilizare solicitate absolvenţilor arată că de fapt pentru substanţa „amidon” există nu una ci două utilizări „c. fabricarea apreturilor textile” şi „d. fabricarea margarinei”.

O astfel de analiză nu poate evita limbajul cu totul nepotrivit al specialistului în chimie care se doreşte a fi „profesor de chimie” şi care nu prea ştie că numai „ambalajele alimentare” pot fi în situaţia de a se fabrică, celelalte adică „dinamita”, „apreturile textile”, „margarina”, „fibrele sintetice” şi „hârtia” „se produc”.

Concluzia este certă: la bacalaureatul şcolii de papagali subiectul de examen este eronat! In mod concret, absolventul care nu ştie chimie dar este ascultător şi tocilar va fi punctat pentru că asociază (5 cu c) dar un absolvent care cunoaşte chimie şi care se documentează ca să înveţe chimie şi apoi face asocierile corecte (5 cu c) şi (5 cu d) care însă nu apar în cartea de chimie este taxat şi sancţionat fiindcă el nu este papagal!

Procedura contestării contestaţiei în bacalaureatul şcolii de papagali

Ministerul şcolii de papagali este preocupat mai ales de birocraţia papagalicească. Ministrul şcolii de papagali a organizat perfect mişcarea hârtiilor bacalaureatului care trebuie să facă papagalii mioritici. Pentru aceasta în Monitorul Oficial al României nr.456/24.06.2015 se publică Anexa nr.1 la Ordinul nr.4430 / 2014 a ministrului responsabil cu şcoala de papagali.

Si acolo ce să vezi? Organizarea dezorganizată a bacalaureatului şcolii de papagali prevede pentru ziua de 7 iulie 2015 o perioadă de patru (4!) ore de la ora 16:00 – 20:00 pentru depunerea contestaţiilor.

Ministrul şcolii de papagali îşi imaginează fie că examenul organizat sub mintea lui este perfect fie că proaspeţii papagali vor acţiona imediat, fie că locuiesc la ţară fie că locuiesc în marile oraşe! Evident că acest interval de timp redus este astfel dimensionat încât candidaţii de papagali să nu observe lipsa de profesionalism a papagalilor bătrâni care locuiesc prin ministerul şcolii de papagali şi care nu au nume! Oare de ce nu au papagalii nume?

Mesaj pentru ministrul şcolii de papagali

Ar fi trivial să ceri unui ministru al României care nu ia măsurile asigurării unui examen de bacalaureat corect să-şi dea demisia.

Il invit totuşi pe ministrul educaţiei din pleiada de miniştrii providenţiali ai şcolii de papagali mioritici să acţioneze în aşa fel încât acei copii de excepţie care au soluţionat Subiectul C în mod corect să fie punctaţi în mod cinstit. Să gândească apoi, Domnul Ministru, o cale prin care să protejeze elevii de incompetenţa dascălilor şcolii de papagali.

Că un astfel de examen este inutil este mai mult decât evident. Copiii o ştiu. Părinţii o ştiu dar mai speră. Angajatorii o ştiu. Singurii care se fac că nu o ştiu sunt dascălii şcolii de papagali fiindcă ei şi doresc doar să umple ţara de papagali şi să aştearnă statistica minciunii peste minciuna pe care o construiesc cu mare entuziasm pentru un viitor tot mai analfabet!

Intrebări aiurea pentru papagali

Cum vor putea organizatorii bacalaureatului şcolii de papagali să-şi corecteze eroarea? Cine va plăti lipsa de profesionalism şi de neştiinţă a unui profesor sau a unui „grup de tovarăşi” care nu prea ştiu chimie?

P.S.1. Nu uitaţi să premiaţi autorul subiectului şi să desecretizaţi numele membrilor comisiilor de organizare a bacalaureatului. Ei sunt totuşi plătiţi din banul public.

Nu uitaţi să înfiinţaţi o adresă e-mail a bacalaureatului şi mai ales să o înzestraţi cu un generator automat de număr de înregistrare. Totuşi Ministerul educaţiei nu este numai organizatorul şcolii de papagali ci şi responsabilul pentru modul în care cetăţenii României sunt pregătiţi (cât mai prost posibil ????) pentru viitor.

P.S.2. Nu sunt chimist dar mi-am permis să verific soluţia adică faptul că (5 cu d) este adevărată. Se dovedeşte că la adresa Oficiului America pentru Mărci şi Brevete (www.uspto.gov) există destule brevete de invenţie pentru care relaţia este adevărată. Intr-adevăr însă în Statele Unite „margarina nu se fabrică” ci „se produce”! In mod evident, fiindcă ei nu sunt papagali şi nici şcoală publică de papagali nu au fost în stare să-şi facă!

Plagiat, anti-integritate şi lege pentru fărădelege

Deşi pare că ultimii ani au adus plagiatul în primul plan este bine de ştiut că încă de la 1905 Cincinat Pavelescu vorbea despre grija care-i preocupa pe români, încă din acele vremuri, că orice creator ar putea fi un potenţial plagiator. Dacă revenim la zilele noastre este bine să se facă nişte precizări de context.

Ce este plagiatul?

Simplu şi concis: este tot ce este scris de o persoană, care apare ca autor al unei operei autentice, într-un anumit subiect şi este preluat, în acelasi subiect, în orice formă identificabilă in opera declarată a fi a lui, de către o altă persoană care apare astfel ca plagiator al unei opere plagiate. De aici nu rezultă în nici un fel că autorul operei care apare ca autentică nu ar putea fi la rândul său un plagiator.
Această a fost, este şi va fi valabilă atât în România cât şi în întreaga lume.

Ce se plagiază în România?

Teoretic se poate plagia orice scriere. In mod practic însă, în afara de temele de casă, In România se plagiază lucrări de licenţă, lucrări de disertaţie, teze de doctorat şi referate de doctorat, lucrări de grad didactic, rapoartele contractelor de cercetare, articole, cărţi.

De ce se plagiază în România?

In România se plagiază fiindcă se poate plagia, fiindcă oamenii nu ştiu ce este un plagiat şi fiindcă oamenii sunt speriaţi să afle ce ar mai rămâne din lucrările lor după ce s-ar îndepărta tot ce nu le aparţine.

De ce se plagiază în România?

Plagiază, în mod exclusiv, persoane din mediul universitar sau în legătură cu mediul universitar. Se includ aici şi cercetătorii fiindcă mulţi dintre ei au dobândit doctorate şi sunt cadre didactice.
Plagiază în primul rând cadrele didactice, plagiază în primul rând cei care ar trebui să fie modele. Tot aceştia sunt şi primii care nu au nici un motiv să denunţe plagiatul. Dacă ei ar denunţa plagiatul li s-ar afla faptele şi s-ar afla reţelele de interese care s-au ţesut în timp în jurul universităţilor.
Ar fi cu totul regretabil să se creadă sau să se insinueze măcar că toţi membrii grupurilor sociale presupuse mai sus ar plagia. Autorul acestor rânduri îi asigură pe cei care nu au nimic de-a face cu o situaţie scăpată de sub control de întregul său respect.

Cum se plagiază în România?

Se plagiază întotdeauna cu ştiinţa mediului în care se produce fapta. In acest fel mediul universitar devine complice activ pentru toate plagiatele existente în România.

Căi şi soluţii

Legile existente sunt suficiente şi aplicarea lor consecventă ar putea fi o piedică serioasă în faţa exceselor.
Esenţială este intervenţia societăţii în a-şi apăra dreptul la creaţii intelectuale care să-i permită progresul.
Ce este însă esenţial în acest moment este să se separe în mod tranşant plagiatele care s-au produs şi care se pot dovedi foarte uşor prin documentele scrise existente de educaţia pentru prevenirea plagiatului care trebui realizată în mod sistematic în şcoli într-un cadru mai larg care presupune cultivarea atitudinii şi integrităţii muncii.
Asociaţia GRAUR din Cluj-Napoca are un program coerent de prevenire si combatere a plagiatului în care cele două căi principale sunt:
a) identificarea şi popularizarea plagiatelor existente pentru a atenua efectelor utilizării lor şi pentru a demonstra sănătatea unei societăţi care este în stare să-şi menţină sub control un fenomen care i-a produs mai prejudicii.
b) realizarea unei campanii naţionale sub numele „Scoala fără plagiat, viitor fără corupţie” menit să pătrundă în circa 3,000 de şcoli cu scopul de a le pregăti pentru completarea orizontului educaţional cu mijloace specifice cultivării atitudinii corecte şi integrităţii muncii.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru persoana care a orchestrat emiterea actului normativ?

Orchestratorul plagiator nu obtine absolut nici un efect. Dl Victor Viorel Ponta va rămâne pe mai departe un plagiator. Cu sau fără titlu, teza sa a fost adusă la cunoştinţa publică şi de acolo ea nu poate fi retrasă. Va fi întotdeauna o teză plagiate a unui prim-ministru plagiator.
Mai mult, ulterior susţinerii tezei, premierul plagiator a mai publicat şi o carte. La rândul său această carte este şi ea plagiată.
Egalitatea pe care prim-ministrul plagiator o tot caută cu ceilalţi prim-miniştrii ai lumii civilizate nu se obţine nici măcar prin acest abuz jenant.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru societate?

Când vorbim de fenomenul plagiatului vorbim de fapt despre eşecul învăţământului superior românesc.
Când vorbim despre plagiat, trebuie să recunoaştem că acest fenomen a avut un puseu excepţional după 1990 şi că el este asociat cu diluarea autorităţii instituţiilor statului, este asociat cu creşterea numărului de universităţi, de toate categoriile, este asociat cu interpretarea autonomiei universitare ca fiind o autonomie exclusiv financiară.
Societatea românească este lovită de moarte prin emiterea ordonanţei pontale. Toată reforma învăţământului este pusă sub semnul întrebării iar România va avea încă un haiduc în persoana premierului plagiator, alături de „oamenii de afaceri originali ai României”, alături de „parlamentarii care pot orice în România”, alături de judecătorii care pot fi mituiţi în orice caz judecat, alături de miniştrii care transforma în profit personal orice activitate de gestiune a statului român.
Universitatea din Bucureşti va fi afectată în credibilitate şi se face dovada, greu de îndepărtat, că este o universitate politizată.
Autonomia universitară declarată a universităţilor din România se dovedeşte o pastişă, un element propagandistic al partidului-stat, chiar dacă singurul partid care poate fi asociat cu o astfel de măsură este un partid comunist sau neo-comunist.
Pentru restul lumii, România devine o curiozitate absurdă prin legea pentru apărarea fărădelegii pe care toate ţările lumii o condamnă: plagiatul.
România rămâne ţara unde un prim-ministru plagiator îşi face dreptate cu un guvern-marionetă şi un parlament pe măsură.

Intrebare firească de pus tuturor curioşilor cu drept de vot

Dacă un jurist, încalcă nişte principii etice, apoi dă o declaraţie in fals asupra paternităţii unei teze de doctorat pe care, o depune apoi în nume propriu cu scopul de a dobândi un titlul ştiinţific de doctor, jurist doctor în drept ajuns premier, promovează o lege unică în lume, lege a fărădelegii pentru a se scăpa personal de aplicarea legii şi după ce face cele mai mizerabile manevre ca să obstrucţioneze atributele administrative fireşti ale unei universităţi de a retrage o document şcolar acordat în condiţii frauduloase, dacă acest jurist ar fi rămas procuror, adică ar fi trebuit să vegheze în fiecare zi la aplicarea legii, ce s-ar fi întâmplat?

Tactica ”Stop joc!” şi politica de “corectare a plagiatelor”

Notă

Această lucrare a fost realizată la solicitarea Asociaţiei GRAUR ca o poziţie publică la declaraţiile neadevărate ale Premierului României cu privire la faptele de plagiat cuprinse în teza de doctorat a acestuia. Faptele de plagiat în discuţie sunt incluse şi documentate în mod rezonabil şi suficient în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro.

Această lucrare nu este un pamflet politic.

Această lucrare este o lucrare autentică adică este scrisă de autorul declarat şi toate fragmentele şi sursele preluate sunt citate în mod corect.

Motivaţie

Tactica „Stop joc!” o aplică mai ales cei mici şi cei foarte mari. Cei mici o aplică atunci când nu mai ştiu să continue un joc care le devine defavorabil. Cei foarte mari aplică tactica atunci când doresc să profite de efectele „politicii faptului împlinit” adică de recunoaştere a unei poziţii de forţă favorabilă.

De curând Premierul României a spus „Stop joc!”. Din cuvintele sale rezultă că  spus „Stop joc!”. Cu alte cuvinte, de acum înainte nu mai există nimic din ceea ce a fost, chiar dacă a fost.

Ca să dea greutate tacticii sale premierul a decretat-o pe posturile de televiziune.

Ar fi păcat să se înţeleagă că ecranul televizorului desparte pe cel care are întotdeauna dreptate de cei care  nu încap pe ecran şi de aceea nu merită să fie băgaţi în seamă fiindcă oricum argumentele lor ar fi nerelevante.

Pentru aceştia şi ca o voce dintre aceştia scriu aceste rânduri. Le mai scriu ca să nu se tragă concluzia că cine tace sau nu are posibilitatea sa vorbească este musai prost, că România este sat fără câini şi uliţă condamnată să rămână veşnic a noroaielor.

Nişte detalii despre plagiat

Plagiatul este o faptă de încălcare a eticii săvârşită de cei care lucrează în creaţie şi scriu ca să dovedească faptul că sunt creatori. Ei nu sunt obligaţi să scrie ci scriu fiindcă doresc să arate lumii că ei sunt în stare să facă ce omul de rând nu ştie sau nu poate face.

Si, cum a construi presupune o temelie pe care se sprijină orice operă, în creaţie temelia este patrimoniul pe care-l moştenim şi la care ne raportăm. Cerinţa minimă a celui care scrie este să dovedească faptul că este creator, cercetător, om care aduce noul, este ca el să delimiteze contribuţia sa, oricât de mică ar fi aceasta, de ceea ce a preluat de la înaintaşii săi.

Acesta este motivul pentru care se impune citarea, adică delimitarea fragmentelor preluate şi precizarea sursei lor de provenienţă.

Dacă nu citezi înseamnă că tu, cercetător, om de creaţie, vrei să apari în faţa contemporanilor tăi şi apoi a posterităţii ca cel care le-a făcut pe toate, cel care le ştie pe toate.

Acesta este furtul de merit pe care persoana care plagiază îl realizează. Prin acest furt este insultat cel care a creat şi nu l-ai citat, este insultat şi indus în eroare cititorul care este lăsat să creadă că citeşte un text de valoare scris de un om de valoare, este poluat întregul patrimoniu cultural al societăţii în care îşi găsesc locul pseudo-opere scrise de pseudo-autori.

Ca relaţie dintre o operă publicată şi un autor căreia opera nu îi aparţine în totalitate sau în parte şi acest lucru nu este expus explicit cititorului, plagiatul nu se perimă, nu dispare, nu admite grade de gravitate, nu se poate prescrie ( [11], p.37) dar fapta nu se poate uita iar autorul nu poate fi absolvit de nici o instanţă întrucât prin publicare opera a ajuns în patrimoniul cultural al societăţii.

Ca o formă de respect faţă de beneficiarii patrimoniului cultural al societăţii, autorul operei plagiate, respectiv cei care o pun în circulaţie, adică publicaţii sau edituri, universităţi pentru tezele de doctorat, o pot retracta prin recunoaşterea publică, explicită a lipsei de autenticitate în raport cu fapta lipsită de etică a autorului.

Dacă se citeşte printre rândurile unei declaraţii...

Din declaraţiile Premierului României sunt de reţinut două fragmente care, fiecare dintre ele, reprezintă o denaturare a realităţii.

Când vorbeşte despre plagiatul de care este acuzat, Premierul României spune:

… sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată . Am o întrebare: cam câte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat ?..." [1]. .

Dacă se trece peste sentimente şi manifestări lacrimogene, atunci se constată că:

1.      Premierul României nu este autorul unui plagiat cum lasă el să se creadă. In realitate Premierul României este autorul mai multor fapte de plagiat care se referă la teza sa de doctorat care devine în acest fel o operă de creaţie plagiată. Aceste fapte de plagiat se referă la mai multe opere autentice din care Premierul României preia cel puţin în limitele dovedite de înregistrările 47/04, 54/04. 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro.

Efecte: a) teza nu mai aparţine autorului declarat iar autorul declarat nu mai este în drept să i se atribuie titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale. b) instituţiile abilitate trebuie să se pronunţe asupra faptei persoanei care a depus un document fals pentru a obţine un titlu garantat de stat.

2.      Premierul României trebuie să ştie că odată ce teza sa de doctorat a intrat, prin efectul legii, în patrimoniul cultural, suspiciunea de plagiat cu dovezile aflate la  47/04, 54/04, 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro va rămâne publică pentru totdeauna în cadrul campaniei anti-plagiat intreprinse de societatea civilă.

3.       Premierul României omite să spună că un ucigaş este pus în libertate numai dacă este judecat şi supus unei pedepse privative de libertate. In această comparaţie nefericită, Premierul României omite faptul că el a fost identificat ca autor al unei teze plagiate numai în 2012.

4.      Opinia autorilor operelor autentice din care s-a plagiat este nerelevantă întrucât teza plagiată afectează orice persoană care o citeşte şi care este indusă astfel în eroare asupra contribuţiei reale a autorului.

Efecte a) orice solicitare adresată autorilor operelor autentice nu are nimic de-a face cu fapta. b) nici o prevedere legală nu condiţionează vreo analiză a autenticităţii, adică a provenienţei conforme a unei opere cu informaţiile declarate (numele autorului declarat să fie acelaşi cu numele persoanei care şi-a atribuit meritul asupra realizării efective a operei).

5.      Greşeala Premierului României, zice el, s-a produs acum 16 ani. Se poate. Ceea ce este cert este că fapta de plagiat ea a fost semnalată şi adusă la cunoştinţa publicului numai în anul 2012. In acest fel plagiatul, care afectează patrimoniul cultural al societăţii, deşi se naşte odată cu naşterea operei  plagiate, se asociază cu persoana care se declară în mod mincinos autor numai din momentul în care este identificat, semnalat şi apoi adus la cunoştinţa publicului.

Efecte a) situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) nu poţi analiza o fărădelege dacă nu o cunoşti adică nu te poţi pronunţa asupra unui plagiat care nu a fost identificat şi făcut public. c) o faptă care nu este descoperită nu dă dreptul celui care a acţionat nelegal sau lipsit de etică să se bucure de rezultatele faptei sale.

6.      La fel ca pentru paternitate, pentru plagiat, adică pentru însuşirea mincinoasă a calităţii de autor pentru o operă publicată, vinovăţia este cel puţin pe durata vieţii autorului fie el chiar Premierul României. Mai mult, pentru opera plagiată, pentru totdeauna, toate persoanele interesate trebuie să ştie că aceasta este una „poluată” şi că citirea şi utilizarea ei prin preluare şi citare este riscantă.

Efecte a) Situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) In orice societate civilizată există cerinţa expresă ca fapta să fie tratată sau văzută în raport cu gravitatea ei. c) Nici o societate civilizată nu acceptă ca persoana care o sfidează, fie aceasta Premierul României, sau persoana care încalcă legea să-şi decidă singur pedeapsa.

"…Cea instituţională [problema plagiatului – nota autorului eseului] este următoarea: cei care mă acuză de acest lucru sunt în acelaşi timp cei care vorbesc despre statul de drept şi despre cât de importantă este decizia. Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu…" [1].

Dacă se trece peste tonul ieftin-politicianist al afirmaţiei atunci se constată că:

1.      Premierul României şi-a permis în 2012 să schimbe, prin acţiunea ministrului educaţiei din guvernul său, Consiliu Naţional de Etică existent şi să-şi confecţioneze un altul [2]. menit să-l servească şi să-i soluţioneze cazul.

Efecte: a) Nu există nici un caz cunoscut în lumea civilizată în care guvernul unui premier acuzat de plagiat „să-şi confecţioneze” organul de analiză al sesizării. b) Activitatea acestui consiliu trebuie analizată odată cu abuzurile (premeditate) înfăptuite.

2.      Nu există nici o decizie a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care să se refere la vreo cauză în care să fi fost judecate plagiatele, mai ales plagiatele (mai multe plagiate) cuprinse în teza de doctorat a Premierului României şi nici faptul că prin depunerea unei teze plagiate legea privind modul de dobândire a titlului ştiinţific ar fi fost încălcată.

Efecte: Nici o decizie a justiţiei nu poate absolvi un cetăţean fie el chiar Premierul României de o faptă asupra căreia justiţia nu a fost niciodată sesizată.

3.         Consiliul Naţional de Etică nu a analizat niciodată sesizarea că teza de doctorat a Premierului României este o operă plagiată [3]. In acest fel prin evitarea neprofesionistă şi partizană a subiectului sesizării, decizia Consiliului este în afara problemei discutate. Fără să efectueze analiza care se impune, concluzia Consiliului este mai mult decât în contradicţie cu realitatea

„…CNECSDTI apreciază că titlul de doctor în Stiinţe Juridice, domeniul Drept, a fost obţinut de domnul Victor Ponta în concordanţă cu legislaţia în vigoare în anul 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei de doctorat cu titlul "Curtea Penală Internaţională" nu se poate susţine…”.

4.       Consiliul de Naţional de Etică şi Ministerul Educaţiei nu au ţinut niciodată seama de raportul comisiei speciale convocate de universitatea din Bucureşti [4]. sau măcar de concluzia acesteia:

„…Prin urmare, lectura tezei domnului Victor Ponta supusă expertizei noastre a făcut să apară, de o manieră clară şi indiscutabilă, numeroase încălcări ale eticii universitare, con­sti­tuind un plagiat vădit….”.

Este cel puţin suspect cum este posibilă analiza unei teze de doctorat în afara opiniei avizate a Universităţii care a acordat-o.

5.       Ca jurist, Premierul României ar trebui să ştie că Tribunalul de la Haga nu se ocupă de încălcările de etică. Ca politician, trebuie sa stii ca epatarea nu se cade cand esti pe ecranul televizorului!

Plagiatele Premierului României şi efectul de „justiţie paralelă”

Când vorbeşte însă de stat de drept Premierul României se află într-o mare eroare. Stat de drept nu înseamnă că premierul unei ţări, care-şi plagiază teza de doctorat îşi face singur legea. Ceea ce este mai dramatic este însă faptul că abuzul nu se opreşte aici. Consiliul Naţional de Etică se erijează într-un tribunal original. Este suficient să se amintească aici numai cazurile de sesizare de plagiat pe care le-a soluţionat după iulie 2012 şi se poate constata că de fiecare dată decizia este alta:

a. Cazurile de plagiat:
a1. Sorlea S., Coros M.F., Georgescu R., Győrgy-Fazakas I., Brânzaniuc K., Milutin D., Pavai Z., Copotoiu C., poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 09/06;
a2. Ivănescu A., Melinte, R., Solyom A., Moraru L., Petrişor M., Brânzaniuc K. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 18/06, respectiv la 19/06,
a3. Duţu M., Negoiţă S., Manolescu R., Calu V., Corneci D., Georgescu A., Togănel C., Azamfirei L. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 27/06, se bucură in decizia [5] de o soluţie halucinantă:

"„… nu respectă normele de bună con­duită în activitatea de comunicare, publicare diseminare şi popularizare ştiinţifică.

S. Şorlea nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a două persoane fără acordul acestora. A fost sancţionat de Comisia de Etica a UMF Târgu Mureş cu suspendarea, pe o perioada de 12 luni, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în orice comisie de doc­to­rat, de master sau de licenţă, sancţiune regăsită.

A. Ivănescu nu a respectat aceleaşi norme de bună conduită în cercetare incluzând trei per­soane fără acordul acestora pe lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice. A fost sanc­ţio­nat de Comisia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris. Dr. Duţu M. nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea prof. L.Azamfirei ca ultim autor al articolului ... fără acordul acestuia. A fost sancţionată de Co­misia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris.

Prof. C. Copotoiu şi prof. K. Brânzaniuc nu pot fi făcuţi responsabili de nerespectarea nor­me­lor de bună conduită în cercetare …, întrucât nu li s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori.

Prof. Azamfirei L. nu poate fi făcut responsabil de nerespectarea normelor de bună con­duită …, întrucât nu i s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori… ”[5].

Pentru a califica activitatea Consiliului ca halucinantă este suficient să se reţină că acesta confecţionează el fapte pe care le pune în cârca celor anchetaţi, cum ar fi aceea de a pune în seama unor autori „infracţiunea” de a-şi pune şefii în colectivul de redactare a lucrărilor plagiate. Este de remarcat că cei incluşi în listele de autori erau întâmplător chiar conducători ai instituţiei producătoare de plagiatori şi membri în colegiul de redacţie unde au apărut lucrările plagiate!

b. Cazul de plagiat Eva Lucian poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 61/06, 99/06, 101/06 şi 106/06 se bucură de concluzia că:

„… autorul tezei, Dl. Lucian Eva a săvârşit unele abateri în procesul de redactare a tezei, existând şi unele ‚erori materiale’, conform afirmaţiilor reclamatului …  în modul de efectuare a unor citări de referinţe bibliografice. … CNECSDTI sta­bileşte următoarea sancţiune: Avertisment scris – conform art. 14, alin.(1), lit.a) din legea 206/2004 cu completările şi modificările ulterioare ...” [6].

Cazurile disponibile la http://cne.ancs.ro/hotarari/ sunt adevărate monumente de raţionament moralo-politico-juridico-secreto-pseudoştiinţific şi culminează cu decizia elaborată în cazul Măstăcan Olivian [7].

In această decizie de pomină, Consiliul încetează să mai fie un amărât de organism al Ministerului Educaţiei şi devine instanţa supremă a României. Astfel Consiliul:

" ... confirmă preluarea masivă a zeci de pagini din lucrarea autorului Iulian Poenaru "Pedeapsa cu moartea. Pro sau contra", dar şi din alte publicaţii.."

Ceea ce nu a fost în stare să confirme atunci când a fost vorba despre teza de doctorat a Premierului României, Consiliul de Etică confirmă cu certitudine atunci când este vorba despre un cetăţean oarecare, după care propune sancţionarea elucubrantă:

„… în consecinţă, CNECSDTI stabileşte următoarele sancţiuni legale aplicabile pentru D-l Măstăcan Olivian: corectarea tezei, retragerea cărţii publicate şi mustrare scrisă….”.

Adică, acest organism al Ministerului îşi permite nici mai mult nici mai puţin decât să sancţioneze un plagiator cu „corectarea tezei”, evident plagiate, şi cu „retragerea cărţii”, de asemenea plagiate.

Abuzul şi absurdul sunt prezente în această decizie la superlativ.

In primul rând „corectarea tezei” nu este prevăzută drept sancţiune în nici o lege a lumii şi solicitarea este ea însăşi în afara legii: o teză nu poate fi modificată după ce a fost depusă şi comisia de doctorat s-a pronunţat asupra ei.

In al doilea rând „retragerea cărţii” excede nu numai prerogativele Consiliului în faţa legii ci este o sancţiune imposibilă. O carte este obiectul unui act comercial şi odată ce s-a produs punerea în circulaţie, retragerea de pe piaţă este o stupizenie fiindcă „utopie” este mult prea puţin spus.

In fine, Consiliul confecţionat îşi permite ca în două situaţii identice, cel al dlui Măstăcan şi al Premierului României să dea decizii absolut diferite.

Defectele tacticii de „Stop joc”

„Stop joc!” şi să ne facem politica astfel încât Premierul României să rămână curat, cu teza plagiată, dar neplagiată, cu teza plagiată şi titlul ştiinţific neretras, cu teza plagiată, cu titlul neretras şi cu gradul de conferenţiar universitar, cu teza plagiată, cu titlul ştiinţific neretras, cu gradul de conferenţiar universitar şi cu ambiţia de a reprezenta cetăţeni unei ţări care se doreşte civilizată.

„Stop joc!” şi să ne facem că nu vedem justiţia paralelă pe care Premierul României o sădeşte cu entuziasm acolo unde se naşte corupţia sau se ascund faptele sale în timp ce cu mâinile vorbeşte despre statul de drept.

In afară de faptul că, prin cazul său, Premierul României constituie un exemplu nefericit şi un antecedent periculos pentru cultivarea integrităţii în această ţară, aceeaşi persoană se aşează prin măsurile luate sau admise în poziţia de apărător al plagiatorilor din România.

In timp ce în România se inventează şi „se implementează” justiţia personală pentru „imacularea” premierului ţării, omologii Premierului României din alte ţări ale Europei în situaţii similare au demnitatea să plece iar universităţile din aceleaşi ţări au demnitatea de a le retrage politicienilor plagiatori titlurile dobândite în mod fraudulos. Este datoria societăţii pentru păstrarea curăţeniei morale şi asigurarea viitorului ţării. (vezi şi [8], [9] , [10]).

Acolo, în Europa în care suntem cu numele, nici un cetăţean onest nu admite să fie reprezentat de un hoţ, de un ucigaş, de un violator sau de un plagiator! De ce ar trebui eu, cetăţean al României să fiu altcumva decât un cetăţean european? De ce ar trebui eu, cetăţean al României să plătesc preţul pentru că Premierul României şi instituţiile statului nu-şi respectă statutul lor european?

Notă

Nu este necesar ca Premierul României să fie doctor în ştiinţe. Dacă a fost numit de aleşii poporului pentru această demnitate publică, el reprezintă voinţa poporului şi reprezintă pe fiecare cetăţean al ţării în parte.

Demnitatea mea de cetăţean român mă face să folosesc cu respectul cuvenit numele demnităţii publice de „Premier al României” pentru a numi un cetăţean care, în ciuda faptelor sale reprobabile, ocupă această funcţie şi în situaţia în care toate declaraţiile sale cu referire la aceste fapte vin de pe această poziţie.

Sper să am parte de înţelegere din partea cititorilor mei pentru acest act de blasfemie pe care sunt obligat să-l făptuiesc la adresa unei demnităţi a statului român.

Sunt de asemenea convins că în faţa aceluiaşi acelaşi sentiment jenant sunt puşi şi alţi cetăţeni onorabili ai Europei, prim-miniştri sau oficiali ai ţărilor lor, ai Comunităţii Europei în momentul în care sunt obligaţi să respecte protocolul de adresare faţă de persoana nenumită care uneori mă reprezintă.

Referinţe bibliografice

[1]. DEPARTAMENTUL POLITIC – MEDIAFAX. Ponta, despre plagiat: Am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate. MEDIAFAX.ro [online]. 24 iulie 2014. Disponibil: www.mediafax.ro.

[2]. Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. Disponibil: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/06/ordin-4393.pdf.

[3]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/03/Hotarearea-878-Raport-final-879.pdf.

[4]. CONSTANTINESCO, V., GHICA-LEMARCHAND, C., TĂNĂSESCU, S. (Comisie de ex­per­­tiză). Raport cu privire la teza de doctorat întitulată „Curtea Penală Internaţională”, autor: Victor Ponta. Redactat pentru Universitatea Bucureşti, 5 septembrie 2012. Disponibil:  http://www.unibuc.ro/n/organizare/comisia-de-etica/Arhiva_cazuri.php.

[5]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Raportul final nr.977/ 26.09.2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/11/Raportul-final-nr.-977.pdf.

[6]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http :// cne . ancs .ro / wp-content / uploads / 2013 / 11 / Hotarare %20 CNE %20 inregistrata %20 cu %20 nr %20 1428 %20 s i %20 Raport %20 final %20 nr %20 1427.pdf.

[7]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2014/04/Hotarare-1497-Raport-final-1496.pdf.

[8]. IVAN,  I. Seful Bundestag, acuzat de plagiat.  30 iulie 2013 Income Magazine, [online]. Disponibil: incomemagazine.ro.

[9]. * * *. Ministrului german al Educatiei i s-a retras TITLUL DE DOCTOR pentru că a PLAGIAT. 6 februarie 2013. Disponibil la: www.realitatea.net.

[10]. * * *. Presedintele ungar, Pal Schmitt, a demisionat. 2 aprilie 2012, Disponibil la: www.mediafax.ro.

[11]. ISOC, D. Ghid de actiune contra plagiatului. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2012.

Vocaţia de ceţar şi „cultura plagiatului”

Mi-a fost foarte dificil să dau replică unui cetăţean german care făcea o observaţie de natură particulară şi spunea despre un coleg de-al meu că este un pic cam „ceţar”.

Cu timiditatea celui care ştie că nu ştie, am întrebat cum ar putea să se traducă „ceţar” în limba română.

Am învăţat în acest fel că cetăţeanul inventase un cuvânt nou pentru a caracteriza  pe cineva care face ceaţă în orice loc unde nu este ceaţă.

Intâmplarea mi-a revenit în memorie când am citit perplex că un ROMÂN, pe care nu pot să-l scriu decât cu majuscule, îşi exprima convingerea că societatea românească nu este încă pregătită pentru a accepta că în „plagiat” se poate găsi o nouă cultură, pe care o numea în mod ceţos, „cultura plagiatului”. Pentru ceţar era evident că geniul poate izbândi şi erupe în mod genial din plagiat ca dintr-o sursă divino-ceţoasă!!!!! Pentru ceţar mai era evident că societatea de azi nu este în stare încă să admită şi să descopere genialitatea din plagiat.

Imi este imposibil să contrazic această viziune ceţoaso-genialo-umanisto-academică încât nu pot să nu-i mai sugerez personajului că ar putea exista şi alte zone ale umanităţii care ar trebui revizuite şi puse într-o lumină nouă pentru civilizaţia conservatoare care în acest moment nu este în stare să priceapă ce este lumea şi cum poate fi ea înceţoşată în mod genial prin aport mioritic cum ar fi dragostea incestului şi aportul acestuia la sublimarea sentimentelor, minunata mişcare olimpică sub stare de dopare, violul generator de umanism, cerşetoria şi noua  estetică şi moralitate a societăţii viitorului, hoţia şi necesitatea eliminării broaştelor şi închizătoarelor, despre economicitatea socială a eliminării poliţiei şi organelor de represiune, …, eliminarea statului tradiţional şi înfiinţarea statelor individuale alcătuite din câte un individ…..

Mare este grădina zoologică a lui Dumnezeu şi multe şi diverse vieţuitoare o sălăşluiesc spre propria lor fericire!

Ministrul Simulikă simulează şcoala...

Pentru unii e suficient să simulezi fericirea şi bunăstarea şi eşti un om împlinit.

Pentru cei mai mulţi însă viaţa este doar viaţă şi ea trebuie trăită în fiece clipă.

In ţara în care primul ministru simulează conducerea ţării aşa cum a simulat că ar fi un om de ştiinţă şi de onoare atunci când a înţeles să plagieze ca să ajungă în rândul intelighenţei din România, miniştrii lui se cred genii simulatoare.

Ministrul Simulikă al educaţiei s-a găsit geniu şi, în ciuda tuturor preceptelor pedagogice, a impus simularea la nivel naţional ca formă de mascare a impotenţei cronice a şcolii din România.

Pentru cine nu ştie, s-ar putea înţelege că simularea este o acţiune înţeleaptă şi că este destinată să ajute elevii.

Să-i ajute pentru ce? Pentru că şcoala are profesori incompetenţi şi învechiţi, plictisiţi, sictiriţi şi supuşi ai unui sindicat atotputernic?

Să-i ajute în faţa invenţiilor imbecile ale hănceilor, hadârilor şi hărdăilor sau hărdaelor care urmăresc un sigur scop: „…să trăim bine şi apoi om munci…”!

Fiecare dintre geniile conducătoare ale ministerului educaţiei nu a înţeles că rolul lor principal este să asigure funcţionarea şcolilor şi mai ales hârtia igienică pentru şcoli şi nu să-şi etaleze incompetenţa şi neştiinţa în ale pedagogiei.

Un ministru al educaţiei nu este pus în funcţie ca să gândească cum să schimbe şcoala ci să asigure condiţiile ca societatea să-şi poată găsi şcoala potrivită.

După o pleiadă de genii neînţelese postrevoluţionare în continuarea tradiţiei Gâdea & Co a apărut ministrul Simulikă. El a simplificat totul până la esenţa neatinsă a societăţii socialist multilateral dezvoltate: nu contează ce faci ci contează ce raportezi.

Cum poţi raporta o catastrofă? Simplu: fără să o raportezi!

Si atunci ministrului Simulikă i-a venit ideea genială: dacă simulezi un examen ale cărui rezultate nu le treci în catalog, poţi spune primului plagiator al ţării că totul este perfect, şcoala are rezultate excepţionale indiferent de rezultate. Cum Primul nu ştie citi ci numai plagia, România rămâne în elita lumii!

Ca să ascundă că şcoala este proastă, că şcoala se face numai ca să aibă profesorii norme şi că elevii sunt prostiţi în mod sistematic să înveţe pe de rost lucruri pe care orice căutare elementară pe internet le poate oferi imediat, a trebuit să se întâmple un spectacol grotesc numit simulare. Efectul? Elevii sunt proşti şi dezinteresaţi, iar profesorii sunt în mod implicit, perfecţi şi plini de bune intenţie.

Faţa umană a simulării: rezultatele nu se trec în catalog! Ca să vezi ce chestie deşteaptă: ministrul Simulikă nu a aflat încă adevărul elementar că elevii se joacă numai între ei. In relaţiile cu ceilalţi, se doresc oameni marturi cât mai repede şi în societate ei nu sunt dispuşi să glumească. Astfel simularea fără trecerea în catalog a notei este o insultă pentru orice minte de copil normal la cap. Fericită ţară că ai copii inteligenţi, tristă ţară să ai o şcoală cu profesori bătrâni la minte şi lipsiţi de orice creativitate!

Examenul viitor, după simulare? La fel de slab, la fel de nenorocit, fiindcă simularea continuă!

Sugerăm lui Simulikă să generalizeze simularea: să simulăm că suntem o ţară civilizată, să simulăm că muncim, să simulăm că suntem în Schengen, să simulăm…

Mai putem cere cetăţenilor ca în ziua de Crăciun să vină toţi la locul de muncă şi să simulăm pentru o jumătate de oră că muncim ca să dovedim Europei că putem avea productivitate, că ştim să muncim, că noi putem să simulăm orice fără să ştim de fapt nimic.

Sau am putea simula că suntem bărbaţi, fără să fim, sau am putea simula că avem justiţie, alături de chioara care se crede rudă cu Dumnezeu, sau am putea simula că suntem un stat democratic nu că suntem un stat securist mascat într-un stat demn de a fi o curiozitate dacă nu ar fi locuit.

Plagiatul de lux: mulţi vede, puţini pricepe, proştii alege cârpacii!

Avertisment: aceasta este o capodopera cantata de Maestrul Tudor Gheorghe, aceasta nu este opera plagiata.
Mult as sta si-as colinda, / Cum ma-ndeamna inima, / Dar la poarta latra cainii / Si se supara stapanii.
Ca stapanii nu-s boieri, / Au fost slugi pana mai ieri, / Cand se suie scroafa-n pom, / Cine tace nu e om!
N-am stiut sa tac nicicand, / Si de-aceea, vrand-nevrand,/Am facut sa latre cainii / Si mi-am pus in cap stapanii.
Doamne, iarta-mi rautatea, / Daca noua ne-ai dat cartea, / La copii le-ai dat cuvantul, / La tarani le-ai dat pamantul,
Celor care vor sa fie / Lipitori pe saracie, / Da-le tot ce vor, sarmanii, / Da-le tot ce vor, sarmanii,
Si, la noapte, schimba banii!

Universităţile româneşti au rămas ultimele oficine politice ale vechilor structuri ale partidului unic şi serviciului său de securitate politică. Ajunse fabrici de hârtii chioare, numite diplome, aceste active neprivatizabile ale statului reprezintă o atracţie deosebită pentru funcţia de paravan de deviere şi sifonare a banului public către aplaudacii tuturor partidelor.

Acesta este şi motivul pentru care Legea Educaţiei a fost construită cu grijă pentru a evita o singură schimbare esenţială: Rectorul Universităţii care trebuie să aibă fie rol de reprezentare, fie rol de manager a ramas struţocămilă mioritică: şef de feudă unde toţi tac şi pupă iar şeful prosperă fiind simultan profesor, om de ştiinţă, plimbăreţ de lux, manager, ordonator de credite şi om politic, iar mai nou si Maximus Circarus.

Seful ajunge şef cu aceleaşi tehnici cu care universităţile au fost distruse după 89: prin minciună, prin promisiuni şi prin mioriticul de acum, plagiat!

La lansarea Indexului Operelor Plagiate în România la www.plagiate.ro mai mulţi colegi mi-au semnalat cârpiturile de planuri manageriale ale unor indivizi ajunşi candidaţi la funcţii de conducere. Le considerau plagiate.

            Subiectul este atât actual cât şi foarte serios, dar mi-a fost foarte greu să introduc tema printre operele plagiate.

            Ca să răspund stăruinţei celor cărora le mulţumesc pentru contribuţii, voi prezenta materialele primite sub forma unor anexe.

            Las cititorii să aprecieze în ce măsură noua „limbă de lemn” numită acum „documentare pe internet” are darul să substituie impotenţa intelectuală şi să asigure garanţia că astfel de candidaţi vor conduce universităţi şi nu cuiburi de înmulţire a delicvenţilor care sunt totuşi copii noştri şi cei care odată vor trebui să preia destinele acestei ţări.

            Iartă-i Doamne pe cei care tac, dar nu le bucura viaţa cu satisfacţia laşităţii lor!

Anexa 1. Prima cărpitură rect-orală

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

PLAN MANAGERIAL
PENTRU CANDIDATURA LA POZIŢIA DE RECTOR AL UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI
2012-2016
prof.univ.dr.Didea Ionel

PLAN MANAGERIAL

,,UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI - UNITATE ÎN DIVERSITATE PRIN PERFORMANŢĂ, DEMNITATE ŞI REPREZENTATIVITATE’’

prof.univ.dr.Didea Ionel

CUPRINS

Capitolul I.CONTEXTUL GENERAL………………………………………………………………………......................... 4
Capitolul II.PRINCIPII ALE FUNCŢIONĂRII UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI………………………….......................…9
Capitolul III.EDUCAŢIE ŞI CERCETARE……………………………......................................................................…13
Capitolul IV.RESURSELE UMANE – CAPITALUL CEL MAI IMPORTANT AL UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI……19
Capitolul V.MANAGEMENTUL UNIVERSITAR – ASIGURAREA RESURSELOR FINANCIARE……………………22
Capitolul VI. RELAŢIA UNIVERSITATE-SOCIETATE……………….........................................................................26
Capitolul VII. CONCLUZII………………………………………………..........................................................................28

Capitolul I.CONTEXTUL GENERAL

A. CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI EUROPEAN

Evoluţia generală a societăţii din ultimele două decenii şi, în mod particular, felul în care a evoluat întreaga societate civilă din România în acest răstimp, au condus la schimbări notabile în învăţământul superior din ţara noastră. La nivel naţional, au apărut idei şi reglementări noi, au fost create structuri noi, au fost demarate acţiuni menite să asigure performanţa şi "sănătatea" sistemului naţional de învăţământ. Între acestea, notabilă este Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, care oferă universităţilor un cadru bine definit, evident înscris în actualitate, în care acestea pot să-şi prefigureze şi să-şi desăvârşească dezvoltarea. (pag.2)
Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 garantează autonomia universitară dar, în acelaşi timp, responsabilizează universităţile faţă de societate şi faţă de ele însele. Este evident faptul că, în faţa universităţilor românesti stau nenumarate provocări şi dificultăţi specifice, pe lângă cele pe care le întâmpină, în prezent,orice instituţie de învăţământ superior din lume.Şi toate acestea, în condiţiile recesiunii economice mondiale, cu toate consecinţele sale nefaste asupra celor care construiesc şi care au nevoie de resurse pentru a reuşi (pag.2 (sensul cuvantului ,,construiesc’’trebuie privit în sensul construirii învăţământului în general şi nu al construirii de clădiri, acestă din urmă activitate fiind singurul capitol la care Universitatea din Piteşti stă bine).
Este limpede că universităţile, care reprezintă unele dintre cele mai stabile instituţii ale civilizaţiei, sunt supuse unor presiuni reale, legate de realităţile economice, sociale, politice şi culturale ale societăţii înconjurătoare. (pag.3)
De aceea, universităţile trebuie să conştientizeze necesitatea "adaptării la mediu", adică să răspundă prin acţiuni concrete şi adecvate la aşteptările societăţii, şi asta înainte ca mediul să impună apariţia unor structuri înlocuitoare. Astfel, pentru orice universitate din România şi, implicit, pentru universitatea noastră, a face efortul de a se înscrie în coordonatele prefigurate de Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 şi, de asemenea, în cele legate de politică europeană constituie nu numai o responsabilitate morală faţă de societatea ai cărei membri suntem, dar reprezintă un imperativ fără realizarea căruia însăşi supravieţuirea să poate fi pusă la îndoială. Până la urmă, vor rezista acestei presiuni numai universităţile care vor fi suficient de dinamice, care vor promova excelenţa, în primul rând excelenţa în cercetare, în relaţie directă cu ceea ce aşteaptă de la ele societatea. (pag.3)
Universitatea din Piteşti este chemată să răspundă cerinţelor procesului de la Bologna, nu doar în dimensiunea educaţională, ci şi în dimensiunea angajantă a dezvoltării cunoaşterii şi culturii, potrivit noilor standarde de calitate, compatibilitate, performanţă şi competitivitate, la nivel european şi mondial. Finalitatea activităţilor noastre este aceea ca universitatea să atingă standardele europene. (pag. 9)
Procesul de la Bologna continuă şi se articulează în chip firesc cu cel de la Lisabona. Ele definesc contextul opţiunilor pentru dezvoltarea spaţiului european al învăţământului superior. Universităţilor le revine rolul de a contribui esenţial la evoluţia spre o economie a cunoaşterii, prin dezvoltarea tehnologiilor de vârf şi a competenţelor specifice. Educaţia şi formarea profesională se află în centrul obiectivelor agendei de la Lisabona şi reprezintă elemente esentiale pentru continuarea aplicării acesteia în perspectiva anului 2020. Crearea unui „triunghi al cunoaşterii” format din educaţie, cercetare şi inovare, care să funcţioneze corespunzător şi să-i ajute pe toţi cetăţenii să îşi îmbunătăţească competenţele, este esenţială din punct de vedere al creşterii şi al locurilor de muncă, precum şi al echităţii şi incluziunii sociale. Recesiunea economică a evidenţiat şi mai mult importanţa acestor provocări pe termen lung. Bugetele publice şi cele private sunt supuse unor constrângeri importante, locurile de muncă existente sunt desfiinţate, iar cele nou create necesită, adeseori, competenţe diferite şi la un nivel mai ridicat. Prin urmare, sistemele de educaţie şi de formare profesională ar trebui să devină mai deschise şi mai relevante pentru nevoile cetăţenilor, pentru cererea de pe piaţa forţei de muncă şi pentru necesităţile societăţii, în general. (pag. 1)
În această direcţie, sunt necesare următoarele măsuri :
a).Promovarea hotărâtă a programelor de studii specifice economiei cunoaşterii;
b). Menţinerea competenţelor în ştiinţe fundamentale, indispensabile pentru durabilitatea dezvoltării tehnologice.
c). Menţinerea şi încurajarea cercetării fundamentale.
d). Orientarea activă spre formarea de soft skills(blânda calificare) şi competenţe sociale, complementar cu competenţele cognitive.
e). Dezvoltarea personală a studenţilor, spre mai multă autonomie, originalitate, creativitate şi capacitate de comunicare.
f). Încurajarea învăţării limbilor străine într-un context de actualitate, de percepere a specificului cultural şi de comunicare.
g). Diversificarea programului de internaţionalizare a Universităţii din Piteşti.
h). Stabilirea unei strategii pentru creşterea numărului de publicaţii ISI.
i). Încheierea de parteneriate cu universităţile mari din ţară, colaborarea cu acestea şi în domeniul calităţii, predării şi învăţării; dezbaterea unor curricule comune în contextul Bologna. (pag. 11)
j). Încheierea de parteneriate cu universităţile mari din străinătate în sensul că studenţii să poată obţine dubla diploma la absolvire,adică diploma emisă atât de instituţia partenera, cat şi de universitatea noastră; aici mă refer cu precădere la programele de master,dar se au în vedere şi programele de licenta.
k). Dezvoltarea,diversificarea şi întărirea şcolilor doctorale pe dimensiunea de cercetare: colocvii internaţionale, publicaţii, co-tutele.
l). Organizarea mai bună a managementului proiectelor la nivelul centrelor şi departamentelor, astfel încât profesorii şi cercetătorii să se preocupe mai puţin de aspectele administrative;formarea în cadrul proiectelor/granturilor de echipe mixte de cercetători de la diverse specializări. (pag. 12)

B. CONTEXTUL INSTITUŢIONAL

Interesele de formare şi cercetare ale facultăţilor Universităţii din Piteşti sunt în bună măsură complementare. Multe facultăţi prestează servicii celorlalte prin cursuri de specialitate. Matematica se predă în mai multe facultăţi de ştiinţe. Ştiinţele educaţiei asigură formarea profesorilor în toate facultăţile. Limbile străine oferă cursuri de asemenea în toate facultăţile. În anul 2011, s-a încheiat procesul de restructurare a majorităţii facultăţilor, prin trecerea de la organizarea tradiţională, bazată pe catedre, la o nouă structură, bazată pe departamente, care să gestioneze în mod mai flexibil procesul didactic şi activitatea de cercetare.
Aportul facultăţilor de ştiinţe la competitivitatea instituţiei constă în contracte de cercetare şi articole cotate ISI. Aportul celorlalte facultăţi constă în contracte de cercetare, atragerea unor efective mari de studenţi, ca şi a unor programe de formare de resurse umane.
Potenţialul facultăţilor în ce priveşte publicaţiile ISI nu este încă exploatat aşa cum trebuie.Se impune de urgenta să fie identificate solutii pentru o recompensare serioasă a celor care publică articole ISI.
Noua arhitectură a managementului universităţilor din România, aşa cum este ea stabilită de Legea Educaţiei Naţionale, adoptată în 2011, solicită o redefinire a rolurilor Senatului universităţii, în calitate de organism care stabileşte strategia şi politicile educaţionale ale instituţiei, şi al Rectorului şi Consiliului de Administraţie, care asigură conducerea operaţională şi ia deciziile tactice, de zi cu zi.
Având în vedere structura Universităţii din Piteşti, se impun următoarele măsuri :
- Sprijinirea prin măsuri adecvate pe termen mediu, ca şi prin mijloace financiare, a unor publicaţii care au perspectiva de a fi indexate ISI.
- Optimizarea structurii departamentale a facultăţilor. Conectarea cercetării cu predarea în aceleaşi unităţi. Întărirea şcolilor doctorale ca structuri în care se face cercetare originală.
- Promovarea identităţii Universităţii din Piteşti ca universitate de cercetare recunoscută ca partener de marile universităţi din ţara, dar şi din Europa, întărită prin aportul complementar al facultăţilor de ştiinţe fundamentale, sociale şi umane.
- Creşterea rolului Consiliului de Administraţie în ce priveşte urmărirea rezultatelor manageriale ale centrelor de cost şi elaborarea unor programe de acţiune pentru optimizare. (pag. 12)
Obiectivele noastre academice sunt în bună măsura cele prefigurate în Strategia Europeană (Bergen 2005, Londra 2007):
•finalizarea elementelor cheie care sunt cuprinse în procesul Bologna, în parteneriatul educatori - studenţi, concretizate în modificari curiculare, respectiv în abordari inovative ale transmiterii de cunoştinţe şi inovaţii, cu translatarea reală către un învaţământ centrat pe student;
•îndeplinirea integrală a celor trei priorităţi europene: definitivarea cadrului celor trei cicluri de formare şi a învăţământului pe toată durata vieii, asigurarea calităţii, respective recunoaşterea calificărilor şi a perioadelor de studii;
•conştientizarea faptului că între calitatea educaţiei şi cercetare există o legătură indisolubilă de susţinere reciproca, certificată de dorinţa apropierii până la contopire a celor două arii, a învăţământului superior, respectiv a cercetării ;
•cultivarea atractivităţii Ariei Europene a învăţământului superior în relaţie cu cooperarea internaţională bazată strict pe valorile academice, pe întelegerea şi respectul intercultural;
•promovarea mobilităţii studenţilor, a absolventilor, a cadrelor didactice şi staff-ului administrativ, inclusiv a portabilităţii granturilor;
•calitate şi transparenţă, condiţii indispensabile pentru edificarea societăţii bazate pe cunoaştere, care recunoaşte şi accentuează caracterul de responsabilitate publică faţă de educaţia superioară, în condiţiile complexe ale societăţii moderne;
•poziţionarea învăţământului superior la intersecţia cercetare, educaţie, inovare, considerat cheia competitivităţii Europei; pentru aceasta, există angajamentul ţărilor membre de a respecta autonomia universitară.
Obiectivele menţionate ne sunt cu siguranţă accesibile, însă ele nu au fost îndeplinite din mai multe motive, precum:
•susţinerea instituţională insuficientă a cercetării şi a cercetătorilor "de meserie" care au demonstrat performante ştiinţifice;
•criterii insuficiente structurate şi inconsecvent aplicate pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, în promovarea didactică, în recompensarea performanţei, în recunoaşterea obiectivă a valorii;
•promovarea insuficientă a universităţii şi a imaginii acesteia, ca mijloc de creştere a vizibilităţii şi atractivităţii sale internaţionale;
•identificarea modestă a unor resurse financiare care pot proveni din mediul privat, respectiv dinspre comunitatea locală şi regională;
•scăderea veniturilor corpului didactic şi insuficienta preocupare pentru punerea în practică a unor modalităţi concrete de recompensare a contribuţiei fiecăruia la progresul universităţii.
Toate acestea reprezintă atât oportunităţi, cât şi provocări, pe care universitatea va trebui să aibă inteligenţa şi capacitatea să le utilizeze, respectiv să le rezolve. Depinde de fiecare, depinde de lideri, dar depinde în acelaşi timp de echipele care vor prelua provocările prezente şi viitoare. În acest context, consider că universitatea şi cei care o vor conduce în următorii ani vor trebui să rezolve un set complex de probleme legate de educaţie, cercetare, studenţi, asigurarea calităţii, de resursele umane şi financiare, cooperare internaţională şi comunicare, toate reprezentând condiţii majore pentru o dezvoltare academică armonioasă şi durabilă. (pag. 5-6)
Universitatea din Piteşti este o instituţie care trebuie să aparţină tuturor (cadrelor didactice, personalului administrativ şi studenţilor), nimeni nu trebuie să se simtă străin în ea, toţi trebuie să venim cu drag la muncă şi să dam tot ceea ce putem pentru a contribui la creşterea prestigiului acesteia în ţara şi străinătate.

Capitolul II. PRINCIPII ALE FUNCŢIONĂRII UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI

Alături de principiile standard înscrise în Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, vă propun un set de principii care ne vor ajuta în activităţile ce urmeaza să le desfaşuram, iar dacă vreodată va fi cazul, ne vom întoarce la aceste principii pentru a verifica angajamentele asumate şi pe cele duse la îndeplinire.
Cred că scopul imediat este să cream un mediu favorabil, în care oamenii să-şi satisfacă motivaţia pentru cunoaştere, formând noi generaţii de profesionişti şi rezolvând problemele teoretice şi/sau practice cu care ne confruntăm. Dacă vom reuşi să facem acest lucru bine, vom progresa rapid în domeniul ştiinţei şi tot la fel de repede vom urca în clasamente.

a).Principiul vizibilităţii universităţii pe plan naţional şi internaţional

La acest moment, Universitatea din Piteşti se află într-un puternic con de umbră, clasificarea universitaţii şi ierarhizarea programelor de studii pe facultaţi şi punctajele obţinute nefiind deloc onorante pentru instituţie.
Pentru realizarea principiului mai sus menţionat, universitatea va urmări:
- promovarea imaginii universităţii în cadrul spaţiului naţional şi european al învăţământului superior şi al cercetării
- afirmarea ca institutie performantă şi competitivă de cercetare şi învătământ superior.
- dezvoltarea Universitătii ca institutie publică transparentă, responsabilă şi activă în serviciul comunităţii naţionale.
- un angajament al Universităţii din Piteşti pe liniile directoare ale Declaraţiei de la Lisabona.
- internaţionalizarea institutiei, pornind de la dezvoltarea relaţiilor internaţionale, a programelor în limbi străine, a programelor comune de studii în context European şi a colaborărilor ştiinţifice, îndeosebi în programele europene.
-o politică sustinută şi coerentă de creativitate şi originalitate, orientată spre recunoaşterea meritelor şi spre formarea şi dezvoltarea capacitătilor. (pag. 2)
- creşterea numărului de centre de cercetare performante şi competitive la nivel european.
- afirmarea fiecărui departament prin contracte de cercetare, publicaţii şi activităţi de transfer cognitiv şi tehnologic.
- dezvoltarea si diversificarea şcolilor doctorale, creşterea calităţii cercetării doctorale şi post-doctorale, multiplicarea programelor de master, în special a masterelor de cercetare asociate şcolilor doctorale, îmbunătăţirea radicală a condiţiilor de cercetare pentru postdoctoranzi şi a posibilităţilor de dezvoltare a comunicării interdisciplinare între doctoranzi, inclusiv a abilităţilor transversale (manageriale, antreprenoriale etc.), înfiinţarea de noi şcoli doctorale la facultăţile universităţii.
- reorganizarea asistenţei administrative a proiectelor de cercetare şi a şcolilor doctorale.
- reorganizarea editurii universităţii şi accentuarea integrării acesteia în fluxul principal de edituri naţionale şi europene de carte academică.
-creşterea ponderii rezultatelor în cercetare, recunoscute internaţional şi naţional, în evaluarea personalului academic şi, în termen de patru ani, dublarea sau chiar triplarea numărului de articole publicate de personalul Universităţii în reviste din fluxul internaţional de publicaţii. (pag. 3)

b).Principiul excelenţei

Excelenţa trebuie să fie un principiu transversal pentru toate activităţile din Universitatea din Piteşti. Asta nu înseamnă ca toţi vom ajunge să facem excelenţa, dar toţi trebuie să tindem spre ea. Pentru mine, excelenţa înseamnă racordarea la mecanismele şi performanţa universitătilor de top, atât academic, cât şi administrativ. Aceasta nu înseamnă ca mă astept imediat la performanţe asemanatoare; tinând cont de discrepantele existente, mă astept la o evoluţie stabilă şi fermă în aceasta directie.
Excelenţa trebuie să fie sustenabilă, iar „excelenţa sustenabilă” nu este ceva static. Ea este dinamică, evoluează continuu şi fundamentează o cultură a competitivităţii . (pag. 8)
Pentru realizarea principiului mai sus mentionat, universitatea va urmări:
- selecţia, formarea şi dezvoltarea continuă, deschisă şi transparentă a personalului, conform standardelor specifice secolului XXI.
- creşterea profesionalismului în evaluare; dezvoltarea unei culturi a evaluării studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor şi personalului administrativ.
- îmbunătăţirea tehnologiei electronice de gestiune şi formare a personalului pentru o utilizare optimă a ei.
- restructurarea unităţilor de predare, învăţare şi cercetare. Redimensionarea optimă a efectivelor în acord cu sursele de finanţare şi cu perspectivele de angajare a absolvenţilor.
- dezvoltarea masteratului didactic, ca filieră distinctă a masteratelor, şi a masteratelor de cercetare şi profesionale.
- îmbunătăţirea calităţii serviciului public şi adaptarea la nevoile actuale ale societăţii româneşti.
- creşterea competitivităţii, la nivel instituţional, la nivelul compartimentelor şi al indivizilor, în special al cadrelor didactice şi cercetătorilor.
- dezvoltarea unei reflecţii novatoare asupra actului didactic şi a procesului de învăţare; orientarea spre documentarea rezultatelor învăţării.
- sprijinirea departamentelor de limbi străine, în special a celor de limbi clasice şi cu arii restrânse de referinţă, dar şi a celor consacrate limbilor cu circulaţie internaţională. (pag. 3-4)
Totodată, în parteneriatul cu studentii săi, universitatea va urmări:
- un învătământ centrat pe rezultatele învătării, pe student şi pe dezvoltarea acestuia.
- documentarea calităţii educaţiei prin rezultatele învăţării.
- creşterea calităţii serviciilor culturale, sportive şi sociale oferite studenţilor.
- afirmarea unei receptivităţi maxime faţă de propunerile studenţilor în domeniile de interes academic şi încurajarea participării lor în managementul optim al Universităţii (pag. 2)
- participarea studenţilor la comisiile de calitate pe programe de studii.
- instruirea studenţilor în ce priveşte bunele practici europene şi mondiale în învăţare.
- oferta unor cursuri de dezvoltare personală şi competenţe antreprenoriale.
- încurajarea activităţilor extracurriculare prin colaborare cu organizaţiile studenţeşti şi de tineret, organizaţiile non-guvernamentale, sectorul privat şi sectorul public. (pag. 14-15)

c. Principiul eficientizarii managementului instituţional şi crearea unei administraţii performante

Pentru realizarea principiului mai sus mentionat, universitatea va urmări:
- afirmarea unui management academic de tip strategic, operaţional, receptiv la nou şi competitiv.
- îmbunătăţirea fluxurilor de comunicare intrauniversitară şi afirmarea identităţii instituţionale, inclusiv prin pagina de web a Universităţii.
- reorganizarea administraţiei universitare şi îmbunătăţirea radicală a comunicării interdepartamentale şi a calităţii serviciilor administrative pentru personalul didactic şi de cercetare şi pentru studenţi.
- elaborarea unui sistem de gestionare logistică şi de îmbunătăţire a dotării laboratoarelor. (pag. 4-5)
Conducerea de până acum a Universităţii din Piteşti a avut o contribuţie decisivă în dezvoltarea infrastructurii universitătii(cladiri). Cred însă ca aceasta infrastructura este deja bine dezvoltată, astfel încât acum este raţional să focalizăm resursele şi pe dezvoltarea resursei umane şi a unei guvernante de tip nou, ştiinţifică. Ambele componente au fost mai puţin reprezentate pâna acum ca elemente strategice ale Universitătii din Piteşti.Este nevoie de o foarte buna administrare a patrimoniului şi acest lucru se va face cu oameni bine pregatiti. Stiu bine ca studentii au nevoie de condiţii mult mai bune în cămine, înca mai sunt săli de curs unde nu exista încalzire (!).Vom continua proiectele aflate în derulare şi, dacă se impune, pe cele deja planificate (dacă sunt necesare). (pag. 11)

d).Principiul autoguvernării academice a domeniilor de specialitate şi al transparenţei

Pentru a stopa, printr-un demers raţional,suspiciunile şi neîntelegerile cronice privind criteriile academice în diverse domenii, care ne antagonizeaza şi ne afecteaza mediul academic, spun clar ca nu voi permite impunerea artificiala a unor criterii improprii domeniilor, ci voi astepta ca în fiecare domeniu să existe criterii similare universitătilor de top din tară şi din străinatate, criterii care vor fi identificate de specialistii fiecarui domeniu.Ştim cu toţii ca anumite machete întocmite standard pentru o anume specialitate nu se potriveau celorlalte specialitati. Cred ca ceea ce propun este normal,echitabil şi nu poate afecta pe nimeni.
Activităţile conducerii Universitătii din Piteşti vor fi transparente, pentru a putea fi evaluate de comunitatea Universitătii din Piteşti, iar activitatea Universitătii din Piteşti în general, va fi, la rândul ei, transparenţa, pentru a fi cunoscuta de comunitate şi societate. Acest lucru se poate face prin intermediul site-ului Universitătii din Piteşti şi al biroului de presă, exprimând elegant acest principiu, fără mesaje politice şi/sau propaganda ideologică. În mod normal, atunci cand nu exista transparenţa se nasc suspiciuni cu privire la activităţile desfasurate în interiorul institutiei. Şi, dacă nu avem ce ascunde,de ce nu am fi transparenţi,nu ? (pag. 8)

e). Principiul echilibrului şi al unei bune comunicări

Voi promova o comunicare colegiala între conducerea Universitătii din Piteşti şi comunitatea Universitătii din Piteşti şi voi încuraja o atmosfera de încredere în cadrul comunitatii Universitătii din Piteşti, stimulând discutiile şi dezbaterile academice, care pot ajuta la dezvoltarea universitătii. Sper ca aceasta atitudine să coaguleze comunitatea Universitătii din Piteşti. Într-adevăr, avem nevoie ca în jurul unei generaţii de mijloc, cu forta mare de lucru şi consolidata profesional, să avem echilibrul şi expertiza seniorilor şi competitivitatea tinerilor, în parteneriat cu motivaţia de dezvoltare şi impetuozitatea studentilor. Voi încuraja discutiile critice, promovând ideea ca parerile diferite, chiar divergente, nu trebuie să antagonizeze oamenii în detrimentul Universitătii din Piteşti şi al climatului de lucru din Universitătea din Piteşti. (pag. 8)

f).Principiul schimbării cumpătate prin mecanismul zonei proximei dezvoltări.

Programul de faţă este pus sub semnul schimbarii. Aceasta schimbare trebuie însă facuta raţional şi pragmatic, pentru a ne fi mai bine tuturor, fără ca ea să forteze sau să afecteze negativ comunitatea Universitătii din Piteşti. Tipul de schimbare propus aici trebuie să fie perceput de comunitatea Universitătii din Piteşti ca unul natural şi ca o oportunitate. Dacă schimbarea propusă este percepută de comunitatea Universitătii din Piteşti ca o fortare sau ca o amenintare, ea nu îşi are rostul. Un model prea discrepant faţă de realitate este refuzat, nu schimba realitatea. Un model bine definit, operaţional, care vizeaza zona proximei dezvoltari a unei realitati prezente, este modelul care atrage realitatea spre el. Schimbarea pe care o propun, prin acest program, este una cumpatata şi vizeaza zona proximei dezvoltari a Universitătii din Piteşti şi se bazeaza pe o analiza raţionala şi pragmatica. Mă astept ca generaţia seniorilor să înteleaga schimbarea ca o dezvoltare organica, absolut necesara, iar generaţia mea şi cea mai tânăra, inclusiv studentii, ca o oportunitate care îi deschide larg portile; schimbarea ca dezvoltare şi oportunitate care se bazeaza însă pe implicarea activă a tuturor generaţiilor responsabile.

g). Principiul alocarii raţionale a resurselor.

Alocarea resurselor Universitătii din Piteşti se va face pe baze raţionale, coroborându-se un set de indicatori legati de originea resurselor, performanţa şi necesitati academice. Spre exemplu, în cazul cadrelor didactice şi de cercetare, salariile trebuie să reflecte atât cantitatea şi calitatea prestatiei didactice şi/sau de cercetare, cât şi contributiile aduse la pozitionarea Universitătii din Piteşti în clasamentele naţionale şi internaţionale, precum şi la impactul şi atractivitatea culturala şi sociala ale acesteia. (pag. 9)

Capitolul III. EDUCAŢIE ŞI CERCETARE

Urmare a clasificării universităţilor din România, făcută în conformitate cu prevederile Legii Educaţiei nr.1/2011, Universitatea din Piteşti a fost plasată în ultima clasă valorică ,,C’’, categoria ,,universităţi centrate pe educaţie’’. Tot astfel, un singur program ,,Educaţie fizică şi sport’’se află în prima clasă ,,A’’ în cadrul ierarhizării programelor de studii din învăţămantul superior din România. Daca analizam cu celeritate lista privind clasificarea universitaţilor acreditate din sistemul naţional de invaţamant(Anexa nr.1 la prezentul program managerial) , dar şi ierarhizarea programelor de studii organizate de universităţile acreditate din sistemul naţional de învăţământ conform art. 193 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi prevederilor hotărârii Guvernului nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clasificării universităţilor şi ierarhizării programelor de studii,vom constata pericolul care pandeşte cu adevarat viitorul universitaţii noastre.
În acest context, universitatea a pierdut finanţări importante, mai ales prin reducerea finanţărilor la programele de master.
Misiunea asumată de Universitatea din Piteşti trebuie gândită ca o intersecţie a educaţiei, prin formarea profesională, a cercetării ştiinţifice, prin producerea de cunoaştere şi a inovării, ca principale obiective ale societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere. (pag. 4)
În acest context, misiunea universităţii noastre este de a contribui în mod fundamental la dezvoltarea creaţiei ştiinţifice şi a culturii naţionale, la dezvoltarea societăţii. Această misiune este, deopotrivă, una culturală, ştiinţifică şi formativă. Ea trebuie realizată printr-o deschidere către tot ceea ce este nou în plan cultural şi ştiinţific, prin asumarea unor direcţii de cercetare îndrăzneţe, prin atragerea tinerilor către modelele culturale performante, prin formarea şi stimularea gândirii critice şi întemeietoare şi prin promovarea unui stil de muncă intelectuală independent şi creativ. În această misiune, profesionalismul şi calitatea reprezintă valori cardinale. Aceste valori trebuie să fie definitorii, atât pentru profesori, cât şi pentru studenţi, atât pentru activitatea de cercetare, cât şi pentru activitatea didactică. Universitatea din Pitesti îşi propune să formeze adevăraţi profesionişti în domeniile în care pregăteşte studenţi, considerând că numai în modul acesta poate să joace rolul care îi este destinat într-o cultură sau într-o epocă. Profesorii, studenţii şi absolvenţii săi trebuie să manifeste o înaltă responsabilitate civică, în spiritul valorilor perene ale culturii naţionale şi universale, să fie dedicaţi realizării idealului împlinirii individualităţii umane într-o societate liberă şi prosperă. (pag. 7)
Universitatea din Piteşti şi-a asumat misiunea de a fi o universitate centrată pe educaţie, angajatî în competitivitatea academică naţională şi internaţională. Dar, ea trebuie regandită în sensul celor mai sus mentionate, respectiv de a fi o universitate centrată pe cercetare şi educaţie. Această schimbare nu se face imediat, ci în timp; este important însă să milităm cu toţii pentru ea.
În universitatea noastră, întreaga comunitate, cadrele didactice, personalul administrativ şi studenţii trebuie să-şi aducă contribuţia pentru a găsi soluţii la orice problemă, să servească instituţia şi să dovedească în relaţiile interpersonale profesionalism, integritate şi respect reciproc. Este nevoie de o comunitate academică care să întruchipeze valori, de profesori care să aibă virtuţi şi să se bucure de respect, de recunoaşterea publică a rolului pe care îl au în societate. (pag. 4)

A.EDUCAŢIE

Partea de educaţie (tradiţională şi netradiţională) este, alături de cercetare, una din componentele fundamentale ale universităţilor. În ţară, aceasta prezinta cel mai mare decalaj faţă de setul de bune practici internaţionale. Universitatea din Piteşti trebuie să devină o universitate antreprenorială, care să adopte un management bazat pe următoarele principii:
- aplicarea cunoaşterii nou produse în mediul economico-social şi exploatarea conjuncturilor în favoarea universităţii.
- un act de conducere executivă a universităţii profesionist, bazat pe un plan strategic şi controlat periodic, la nivel de output, de corpuri alese ale personalului academic şi nonacademic.
- schimbarea echilibrului concurenţial în favoarea universitatii şi adoptarea de standarde de calitate şi proceduri de evaluare a calităţii proceselor educative menite să asigure atingerea acestui obiectiv.
- o reală autonomie financiară şi de iniţiativă didactică şi ştiinţifică acordată facultăţilor.
- iniţiativa, comportamentul inovativ, chiar riscul, contează mai mult decât „blazonul” conferit de tradiţie.
- atât pregătirea specialiştilor noştri, cât şi cercetarea trebuie sa fie orientate spre piaţă.
(http://dragosvoda.wordpress.com/2007/04/20/universitatea-antreprenoriala/)
Există tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că, în timp, entitaţile care au înregistrat cel mai mare succes sunt cele angajate în activităţi cu caracter antreprenorial.
Antreprenoriatul şi elementul financiar trebuie să susţină elementul academic, nu să-l condiţioneze! Profitul academic este altceva decât cel financiar, ambele fiind însă importante în modelul de universitate cu elemente antreprenoriale şi umanist-sociale pe care îl propun aici, model care fundamentează şi alte universităţi performante din lume.
Aşadar, schimbarea mentalităţii în componenta educaţională din universitate, nu doar în teorie, ci şi în practică,trebuie făcută înţelept, fără a forţa structurile actuale, ţinând cont de legislaţia din România, dar în direcţia bună.
Universitatea înseamnă atât licenţă, cât şi master, doctorat şi postdoctorat. Aşadar, voi stimula organizarea în Universitatea din Piteşti, în cadrul fiecărei facultăţi, atât de programe de licenţă (organizate pe principiul „universitate centrată pe student”), cât si de programe de master, doctorat şi postdoctorat (organizate pe principiul „universitate centrată pe actul de cunoaştere”), cu criteriile specifice de performanţă şi evoluţie în carieră, ambele jucând un rol cheie pentru această universitate, prin discuţii de oportunitate cu membrii facultăţii.Voi urmări, ca obiectiv, accederea la statutul de conducere de doctorat pentru majoritatea facultăţilor din cadrul Universităţii din Piteşti.
Universitatea din Piteşti se va concentra în acelaşi timp şi asupra profesiilor liberale sau a domeniilor vocaţionale relativ stabile (ex. prin programe de licenţă), asupra unor dinamici noi pe piaţa muncii (ex. prin practica profesională de specialitate, cursuri postuniversitare, masterate profesionale) şi asupra unor teme de frontieră a cunoaşterii, mai puţin dependente de piaţa muncii, dar nu cu necesitate rupte de nevoile sociale (ex. prin masterate de cercetare, programe doctorale şi postdoctorale). (pag. 11-12)
Departamentele trebuie să funcţioneze astfel încât:
- să ofere servicii de excelenţă educaţionale, de cercetare şi către comunitate;
- să utilizeze raţional resursele financiare ;
- să exprime avantajul competitiv al Universităţii din Piteşti.
La nivelul fiecărei facultăţi, al fiecărui domeniu şi program de studii, obiectivele prioritare sunt:
- Corelarea şi validarea interdisciplinară a curriculei universitare;
- Compatibilizarea programelor de studii cu tendinţele europene la nivelul conţinuturilor ştiinţifice, a abilitaţilor vocaţionale şi a formării culturale.
- Îmbunătăţirea calităţii cursurilor predate, prin actualizarea permanentă a informaţiilor;
- Stimularea interesului studenţilor pentru studiul individual, prin creşterea ponderii în evaluare a activităţilor pe parcursul semestrului;
- Implicarea unui numar mai mare de studenţi în activitatea de cercetare a cadrelor didactice, în vederea creşterii valorii adăugate;
- Extinderea profilurilor inter- şi multidisciplinare, în scopul evitării unor specializări foarte înguste, care pot crea greutăţi absolvenţilor, în găsirea unor locuri de muncă adecvate pregătirii lor;
- Accentuarea caracterului practic, aplicativ, al seminariilor, proiectelor si laboratoarelor;
- Legarea mai strânsă a procesului didactic de activitatea practică, de nevoile reale ale economiei de piaţă;
- Creşterea investiţiilor pentru dezvoltarea bazei materiale, în vederea desfăşurării în cele mai bune condiţii a activităţii didactice şi ştiinţifice;
- Asigurarea educaţiei complementare în domeniul comunicării, antreprenoriatului, marketingului, al dezvoltării în carieră etc., prin module de discipline opţionale şi facultative; (pag. 7)
Va fi nevoie de o reformă a curriculumului, astfel încât cursurile de la Universitatea din Piteşti sa fie compatibile, pe specializări, cu cele de la universităţile de top din ţară şi din străinătate, fără a se ignora necesităţile determinate de piaţa muncii şi expertiza din ţară. Ultimele nu trebuie însă să ne rupă de tendinţele principale la nivel internaţional. Spre exemplu, nu aş dori să mai vad cursuri şi/sau programe analitice vetuste (la care s-a renunţat în străinatate acum zeci de ani) şi/sau repetarea cursurilor la nivel de licenţă/master/doctorat. De asemenea, în elaborarea curriculumului, voi încuraja departamentele să solicite feedback de la actorii performanţi pe piaţa muncii, de la foştii noştri absolvenţi, dar şi de la studenţi.
Universitatea din Piteşti, trebuie să se impună pe scena vizibilităţii în România şi să creeze un puternic impact ca actor important la nivel internaţional, neavând voie să aibă decât programe de categoria A şi eventual B, pentru a atrage studenţi din toată ţara şi din străinătate. Asadar, trebuie premiate şi susţinute programele de categoria A şi trebuie stimulate, asistate şi monitorizate cele din categoriile B-E, pentru a se dezvolta şi a intra într-o categorie superioară. (pag. 14)

B. CERCETARE

Cercetarea ştiinţifică performantă conduce la vizibilitate naţională şi internaţională. De poziţionarea noastră în ierarhia universităţilor din România, care se stabileşte dominant pe baza realizărilor din cercetare se leagă elemente esenţiale pentru viaţa universităţii, în primul rând, nivelul finanţării de bază, finanţarea complementară şi cea suplimentară. Spiritul Legii Educaţiei este cel al competiţiei între universităţi pentru obţinerea resurselor, iar în ceea ce priveşte cercetarea, exclusiv prin câştigarea de granturi prin competiţie de proiecte. Poziţionarea solidă a universităţii noastre în rândul instituţiilor performante nu poate fi susţinută decât prin competitivitate, iar aceasta presupune oameni de calitate, infrastructuri financiare adecvate.
Aşadar, cercetarea stiinţifică trebuie considerată "motorul" instituţiei, un producător esenţial de resurse umane şi financiare de excelenţă, în ultimă instanţă, factorul principal al vizibilităţii naţionale şi internaţionale a universităţii. (pag. 8)
Politica în cercetare pe care vreau să o implementez ne va include în eşalonul fruntaş al universităţilor din România. Poziţionarea unei universităţi în topuri, ii aduce avantaje importante, precum atragerea studenţilor, asigurarea unei vizibilităţi şi a unui impact major, atragerea de resurse financiare. Pentru aceasta se impune:
- Stabilirea unei strategii pentru creşterea în continuare a numărului de publicaţii ISI; potenţialul anumitor facultăţi în ce priveşte publicaţiile ISI nu este încă exploatat aşa cum trebuie ;
-Intărirea parteneriatelor cu universităţile mari din ţară;
- Întărirea şcolilor doctorale pe dimensiunea de cercetare: colocvii internaţionale, publicaţii, cotutele ;
- Organizarea mai bună a managementului proiectelor la nivelul centrelor şi departamentelor, astfel încât profesorii şi cercetătorii să se preocupe mai puţin de aspectele administrative ; (pag. 12)
Noua arhitectură a managementului universităţilor din România, aşa cum este ea stabilită de Legea Educaţiei Naţionale, adoptată în 2011, solicită o redefinire a rolurilor Senatului universităţii, în calitate de organism care stabileşte strategia şi politicile educaţionale ale instituţiei, şi al Rectorului şi Consiliului de Administraţie, care asigură conducerea operaţională şi ia deciziile tactice, de zi cu zi.
Având în vedere structura Universităţii din Piteşti, se impun următoarele măsuri :
- sprijinirea prin măsuri adecvate pe termen mediu, ca şi prin mijloace financiare, a unor publicaţii care au perspectiva de a fi indexate ISI.
- optimizarea structurii departamentale a facultăţilor. Conectarea cercetării cu predarea în aceleaşi unităţi. Întărirea şcolilor doctorale ca structuri în care se face cercetare originală.
- promovarea identităţii Universităţii din Pitesti, recunoscută ca partener de marile universităţi nationale şi europene, întărită prin aportul complementar al facultăţilor de ştiinţe fundamentale, sociale şi umane.
- creşterea rolului Consiliului de Administraţie în ceea ce priveşte urmărirea rezultatelor manageriale ale centrelor de cost şi elaborarea unor programe de acţiune pentru optimizare. (pag. 13)
- creşterea numărului cercetătorilor şi crearea corpului propriu de cercetători reprezintă o condiţie fără de care nu se va putea susţine cercetarea de vârf. Aceasta presupune un proces riguros de selecţie/sau formare, de identificare a resurselor economice-suport, de la finanţarea prin granturi de cercetare interne şi până la cea contractuală cu parteneri publici şi privaţi; continuarea procesului de formare pentru cercetare în cadrul scolii doctorale, cu atragerea în activităţi a doctoranzilor, a studenţilor cu preocupări ştiinţifice, ca o garanţie a asigurării şi creşterii calităţii resursei umane şi a alegerii carierei de cercetător; la acestea îşi va aduce contribuţia şi susţinerea mobilităţii ştiinţifice, respectiv cultivarea dezvoltării cooperării universitare naţionale şi internaţionale;
- continuarea dezvoltării echilibrate a infrastructurii de cercetare şi utilizarea acesteia în interesul mai multor echipe;
- evaluarea performanţei ştiinţifice pe baza unor criterii clare şi transparente, cu standarde de calitate progresiv mai înalte; motivarea pentru cercetare va putea fi realizată numai dacă vom fi în măsură să identificăm şi să punem în evidenţă valorile adevarate, cu tot ce decurge din aceasta, de la promovare şi până la recompensa financiară;
- investirea Consiliului ştiinţific în proiectarea domeniilor cercetării, care urmează a fi susţinute şi dezvoltate în viitor, precum şi în evaluarea rezultatelor cercetării pe baza unor criterii ferme şi transparente, cunoscute de către toţi competitorii;cercetarea prin doctorat şi cea post-doctorală constituie cheia pentru viitor; astfel, trebuie să crească responsabilităţile şi activităţile şcolii Doctorale, precum şi implicarea în realizarea acestora a Consiliului său director;
-este obligatorie identificarea liderilor şi a echipelor de cercetare productive; la fel ca în alte universităţi de cercetare, universitatea noastră trebuie să fie în măsură să găsească mijloacele de a reduce norma didactică a liderilor cercetării, astfel încât aceştia să se poată focusa pe cercetare, dacă aceasta le este opţiunea;
- universitatea trebuie să creeze condiţii de susţinere reală a cadrelor didactice care pot, într-un timp scurt şi previzibil, să obţina abilitarea pentru a conduce doctorate; în lipsa întineririi corpului de conducători de doctorat, este sigur că produsele cercetării doctorale vor scădea ca număr şi calitate, cu repercusiuni nefaste asupra ranking-ului universităţii, dar şi mai grav, asupra perspectivei resurselor sale umane;
- întrucât suportul cercetării ştiinţifice îl reprezintă granturile câştigate prin competiţie, trebuie susţinută expertiza în producerea proiectelor de cercetare, atât prin cadre didactice şi cercetători, cât şi prin crearea unui Consiliu consultativ de granturi al universităţii, compus din cei mai buni cercetători şi specialişti ai universităţii noastre(unii dintre ei fiind specialişti de talie internaţionala); dezvoltarea în cadrul acestui consiliu a unui nucleu cu expertiză în prospectarea metodică a ofertelor pentru facilitarea accesului echipelor noastre mixte în programe de cercetare internaţionale. (pag. 8-9)
Recent, în luna septembrie 2011, Comisia Europeană a prezentat o strategie de reformă pentru sporirea numărului de absolvenţi, îmbunătăţirea calităţii activităţii de predare, care trebuie să realizeze:
• Creşterea numărului de absolvenţi prin atragerea unei secţiuni transversale mai largi a societăţii în învăţământul superior şi reducerea numărului celor care abandonează fără să îşi încheie cursurile ;
• Îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei învăţământului superior, astfel încât programa să satisfacă necesităţile individuale, ale pieţei forţei de muncă şi ale carierelor viitorului, stimularea şi recompensarea excelenţei în materie de predare şi cercetare
• Asigurarea mai multor posibilităţi pentru studenţi de a dobândi competenţe suplimentare prin studiu sau formare în străinătate şi încurajarea cooperării transfrontaliere pentru stimularea performanţelor învăţământului superior
• Formarea mai multor cercetători pentru a pregăti terenul pentru industriile de mâine - Consolidarea legăturilor între educaţie, cercetare şi întreprinderi pentru a promova excelenţa şi inovarea ;
• Asigurarea unei finanţări eficiente – prin eliberarea constrângerilor de guvernanţă exercitate asupra învăţământului superior şi prin investirea în educaţie de calitate pentru a răspunde nevoilor pieţei. (de aici: http://curieruljudiciar.ro/2011/09/22/strategie-de-reforma-pentru-invatamantul-universitar-a-comisiei-europene/, sau: http://www.costelgilca.ro/stiri/document/1902/o-noua-strategie-de-reforma-a-invatamantului-superior-la-nivelul-ue.html)

Capitolul IV. RESURSELE UMANE – CAPITALUL CEL MAI IMPORTANT AL UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI

4.1. Personalul didactic şi nedidactic

Este sigur că prezentul şi viitorul universităţii noastre depind în mod decisiv de calitatea resursei umane pe care universitatea o selectează, o formează, o cultivă, o onorează şi a cărei valoare o respectă. Sprijinirea excelenţei individuale reprezintă, de altfel, un element de noutate în actuala legislaţie. (pag. 10) Nimic performant nu se poate face fără resursa umană de calitate, iar o resursă umană de calitate poate face performanţă, valorificând la maximum resursele pe care le are.
Asadar, un rector întelept trebuie să înţeleagă că dincolo de instituţii, criterii, analize etc. se află oameni şi că ei trebuie înţeleşi şi trataţi ca atare, într-un cadru valoric care defineşte comunitatea Universităţii din Piteşti.Vârsta nu va conta în politica de personal. Singurul lucru care va conta va fi valoarea profesională.
Voi crea acele oportunităţi ca tinerii talentaţi, care pot da un avantaj competitiv Universităţii din Piteşti, să ajungă în poziţii didactice şi de cercetare maximale.
Este însă important ca seniorii să asigure continuitatea şcolilor pe care le-au creat, prin formarea de tineri specialişti performanţi care să le poată continua munca când ei se vor retrage.
Cred că trebuie să ne preocupe angajarea de cadre didactice şi de cercetare pentru ca Universitatea din Piteşti să se poată alinia mai bine la indicatorii educaţionali de calitate. Este necesar ca în universitate să intre doar oameni cu potenţial de excelenţă.
Excelenţa nu vizează doar personalul academic, ci va fi şi un criteriu cheie în angajarea personalului universitar şi non-universitar din Universitatea din Piteşti. Sigur, excelenţa trebuie văzută raţional. Nu putem fi toţi excelenţi! Unii vor atinge excelenţa, alţii vor tinde spre ea; importantă este aşadar cultura excelenţei, cultură care poate fi implementată doar împreună cu motivaţia academică şi financiară a oamenilor din Universitatea din Piteşti. Formarea continuă trebuie să vizeze toate componentele resursei umane din Universitatea din Piteşti. (pag. 24)
Cred că pentru un mediu sănătos, este de dorit un sindicat puternic , modern, activ şi responsabil.
Astfel privind, universitatea trebuie să aibă ca obiectiv prioritar asigurarea resursei umane de calitate, iar pentru aceasta consider ca sunt necesare:
- identificarea valorilor trebuie începută încă din studenţie; acestor tineri trebuie să li se ofere perspectiva formării prin doctorat, cu tot ceea ce decurge de aici, adică atragerea spre cariera didactică sau de cercetare;
- universitatea are nevoie deopotrivă de educatori şi de cercetători, astfel încât încă din start trebuie puse în operă proiecte de dezvoltare personală, prin care fiecăruia dintre cei selecţionaţi li se va oferi o imagine asupra perspectivei sale academice şi profesionale;individul trebuie să ştie, încă de la intrarea în corpul academic ce i se oferă, ce i se va cere, cum poate să-şi atingă interesele, pe scurt, care îi este drumul;
- seniorii vor fi rugaţi să rămână în continuare alături de noi şi să asigure continuitatea şcolilor pe care le-au creat, prin formarea de tineri specialişti performanţi care să le poată continua munca când ei se vor hotărî să se retragă;
- performanţa, la orice nivel ar fi realizată ea, de la asistent la profesor, trebuie în mod evident recompensată; pentru aceasta, pe lângă identificarea modalităţilor de recompensare materială care îi priveşte pe toţi membrii corpului academic şi administrativ, pentru tineri îndeosebi este necesar ca universitatea să se manifeste constant ca suport şi mai ales, să cultive valorizarea tinerilor, atât individual, cât şi în cadrul echipei din care aceştia fac parte;
- munca şi performanţa trebuie recompensate printr-un salariu decent; pentru aceasta şi în condiţiile constrângerilor actuale, universitatea poate şi trebuie să găsească formule de recompensare şi aceasta pe lângă salarii sau gradaţii de merit;
În legătură cu acest aspect, este de dorit ca criteriile de acordare a salariilor/gradaţiilor de merit să fie diferenţiate, pentru că altfel este sigur că un asistent nu va avea, în mod obişnuit, cum să ajungă la o gradaţie de merit, deoarece nu va putea îndeplini criteriile, decât dacă există un set de condiţii proprii pentru asistenţi, diferite faţă de cele pentru cadrele de predare cu vechime ;
- în formarea personală a tinerilor, pe lângă formarea pentru cercetare prin doctorat, trebuie permanentizat ceea ce s-a dorit mereu în şcoala noastră şi anume, formarea pentru educaţie, chiar dacă atestarea unei astfel de formări nu mai este obligatorie potrivit Legii Educatiei; pentru o şcoală bună, este nevoie, în mod cert, de educaţie pentru educatori;
- în acelaşi context, universitatea va trebui să susţină financiar învăţarea şi utilizarea limbii engleze de către fiecare cadru didactic al său;
- universitatea şi facultăţile sale trebuie să identifice cu precizie locul în care au nevoie de suport uman performant şi să ia decizii - de formare înalt calificată a unor cadre proprii pentru a prelua sarcinile şi, nu în ultimul rând, de atragere a unor personalităţi pentru a construi într-un domeniu dat. Pentru aceasta, desigur, universitatea trebuie să fie dispusă şi capabilă să consume resurse;
- încurajarea mobilităţii cadrelor didactice; (pag. 10-11)

4.2.Studenţii
Unul dintre elementele definitorii ale programului pe care-l prezint constă în aceea că eu consider studenţii ca parteneri în construcţia academică, fiecare având drepturi şi obligaţii. Am fost şi voi fi deschis spre studenţi, am mizat pe ei şi o fac şi acum. Cred că succesul meu depinde în mod serios şi de susţinerea şi implicarea studenţilor în această candidatură şi în acest program. Un lucru fundamental este libera circulaţie a studenţilor şi cadrelor didactice, pe care o voi încuraja atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional. De asemenea, sper ca studenţii să devină foarte activi în organismele internaţionale de reprezentare, unde să promoveze universitatea noastră. Mă bazez pe studenţi ca parteneri cheie în modernizarea Universităţii din Piteşti şi aş dori să văd din partea lor propuneri legate de modelul de universitate pe care-l vor, de promovarea excelenţei, de creşterea calităţii vieţii lor în universitate, de protecţia lor socială sau de alte teme şi probleme relevante pentru ei ca membri ai comunităţii.
Universitatea din Piteşti se va preocupa să le creeze nu doar condiţii de top în educatie, cercetare şi practica profesională, ci şi condiţii moderne de viaţă studenţească, pregătire pentru viaţă şi inserţie profesională (prin relaţia universităţii cu mediul socio-economic, prin practica profesională organizată serios). Studenţii din familii defavorizate vor fi susţinuţi prin burse sociale, iar cei foarte buni prin burse de excelenţă (bursele sociale şi de excelenţă putând fi cumulate). Se va urmări cunoaşterea problemelor studenţilor cu situaţie socială dificilă şi aplicarea de măsuri concrete pentru stoparea abandonului şcolar din motive financiare.
Studenţii de azi sunt suficient de maturi să se autoorganizeze, să se autoguverneze şi să vină cu propuneri, găsind la mine toată deschiderea pentru planurile lor.
Realizarea efectivă a parteneriatului profesor-student devine definitorie pentru performanţele şi funcţionarea universităţii. Această viziune trebuie înţeleasa corect de ambii parteneri, astfel încât dialogul să fie substanţial şi productiv. Din această perspectivă, se impun mai multe cerinţe:
• considerarea ca "student" a tuturor categoriilor de tineri care învaţă în universitatea noastră: studenţi în ciclul de licenţă, masteranzi, doctoranzi;
• creşterea standardelor de calitate în domeniul educaţional prin participarea activă a studenţilor în evaluarea cadrelor didactice; utilizarea efectivă a rezultatelor evaluării prin student pentru corectarea unor deficiente legate de procesul educaţional;
• promovarea unor raporturi de dialog deschis şi constructiv atât cu organizaţiile studenţeşti din universitate, cât şi cu reprezentanţii studenţilor în consiliile facultăţilor şi în Senat; (pag. 12)
• continuarea orientării ferme către promovarea unui învăţământ centrat pe student şi pe rezultatele învăţării;
• trecerea la o implementare mai consecventă a politicii de formare a competenţelor transversale: limbi străine, computer, dezvoltare personală. Lărgirea acestui model la patru dimensiuni, prin adăugarea dimensiunii de formare a spiritului antreprenorial;
• încurajarea studenţilor noştri cu rezultate deosebite şi premierea şefilor de promoţie;
• publicitate pe site-ul universităţii ; (pag. 16-17)
• sprijinirea studenţilor în apariţii de reviste de specialitate sau reviste de divertisment extra-şcolare;
• finanţarea deplasărilor studenţilor la concursuri naţionale şi internaţionale.

Capitolul V. MANAGEMENTUL UNIVERSITAR - ASIGURAREA RESURSELOR FINANCIARE
Universitatea este o instituţie în care prin definiţie se învaţă, dar universitatea trebuie să fie receptiv flexibilă şi să înveţe ea însăşi, din greşelile sale, din experienţa sa şi a altora !
Astăzi, universităţile traversează un proces evident de transformare antreprenorială, proces care trebuie corelat pe de-o parte cu realităţile economice, politice şi sociale ale societăţii moderne, iar pe de altă parte, cu autonomia universitară. Acest proces presupune o schimbare culturală profundă, în ceea ce priveşte modul de conducere, decizie şi control, în reglementări şi proceduri, care se aseamănă mai mult cu ceea ce caracterizează o companie privată decât cu imaginea idilică pe care unii o pastrează pentru o universitate. O universitate antreprenorială este o instituţie care îi conservă autonomia pentru deciziile sale strategice şi pentru utilizarea resurselor, este perfect ancorată în realităţile înconjurătoare şi are o legatură directă cu "piaţa" şi societatea, este flexibilă şi se poate adapta rapid la cerinţe noi, produce profit şi îl foloseşte inteligent pentru dezvoltarea sa, este, într-un cuvânt, o universitate inovativă". (pag. 13)
Resursele financiare ale Universităţii din Piteşti pot veni din finanţarea de la stat şi/sau din surse extrabugetare. Finanţarea de la stat implică, în principal finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară. Ultimele două se câştigă pe baze competitive, de aceea implementarea mecanismelor descrise anterior este o condiţie pentru creşterea veniturilor Universităţii din Piteşti. În constituirea bugetului, trebuie înţeles că ceea ce provine din fondurile publice reprezintă numai partea care asigură subzistenţa noastră minimă. Resursele extrabugetare pot să vină din taxele studenţilor, coeficienţi din granturile de cercetare, contracte de cercetare, servicii inovative/consultanţă către comunitate, parteneriate public-private, contracte cu mediul privat, cursuri postuniversitare în regim de educaţie continuă etc. Ele trebuie serios revitalizate (ex. serviciile către comunitate şi contractele cu mediul privat) şi/sau iniţiate.
Universitatea trebuie să coaguleze în jurul său forţe financiare din mediul economic şi de afaceri, întrucât ea oferă imaginea unei universităţi performante, emblematic pentru arealul în care îşi desfăşoară activitatea.Tot astfel, este necesar ca universitatea să cultive relaţiile cu factorii locali : Consiliul Municipal, Consiliul Judeţean, respectiv agenţiile regionale şi naţionale. (pag. 15)
Un plan managerial bun nu trebuie să ofere soluţiile pentru toate situaţiile particulare. El trebuie să aibă în vedere întregul, precum şi intersectarea intereselor universităţii cu cele ale altor actori din societate; planurile sectoriale vor fi rezultatul activităţii echipelor cu sarcini specifice, care cunosc ansamblul, sensul mişcării şi rezolvă detaliile.
Tuturor acestor considerente li se adaugă dificultăţile manageriale legate de recesiunea economică pe care o traversăm şi faţă de ale cărei constrângeri echipa managerială trebuie să găsească răspunsuri:
• universitatea care îşi va evalua cel mai raţional costurile, va putea identifica soluţii pragmatice de a se situa sub costurile medii nationale care stau la baza acestui tip de finanţare;
• propunerea de revizuire a modului de alocare a resurselor financiare, în funcţie de un set de criterii mai complexe, prin care să fie stimulate performanţa şi competiţia, prestaţia ştiinţifică şi didactică de înalt nivel, calitatea în detrimentul cantităţii;
• vor primi finanţări suplimentare universităţile dinamice, puternice, care fac permanent dovada preocuparii pentru creşterea performanţei în cercetare, educaţie de vârf şi care au o bună vizibilitate. În acest context, universităţile se vor afla într-o situaţie particulară - pe de o parte ele sunt invitate să colaboreze (pentru a realiza produse performante), pe de alta parte se vor afla în competiţie pentru resurse;
• structura bugetului trebuie să fie realistă, la modul ideal, oferind posibilitatea funcţionării ansamblului şi satisfacţia membrilor comunităţii academice, dar şi pe aceea a dezvoltării durabile a universităţii, în întregul său. Transparenţa în gestionarea bugetului este imperios necesară, fără aceasta conducerea operativă a universităţii riscând să piardă încrederea şi adeziunea comunităţii academice; (pag. 14)
Universitatea trebuie să susţina prin toate mijloacele prezenţa activă a reprezentanţilor săi în toate organismele naţionale care privesc învăţământul superior (CNACTDU, CNFIS, CNCSIS, ARACIS);
• autonomia universitară trebuie să fie respectată la toate nivelurile, oferind universităţii posibilitatea de mişcare şi oferind, pe de altă parte, facultăţilor, departamentelor sau disciplinelor suportul pentru a putea lua decizii, fiecare la nivelul lor de competenţă şi responsabilitate;
• criteriile şi indicatorii de performanţă care fac parte din contractul de management încheiat între Rector şi Senatul universitar trebuie să fie elemente bine cunoscute de către toţi cei implicaţi în funcţionarea şi gestionarea universităţii;
• descentralizarea financiară şi mutarea centrului de greutate al gestiunii fondurilor către facultăţi; distribuţia echitabilă a veniturilor între departamente şi în interiorul acestora, conform unor reguli transparente, decise de Senat, în urma consultării corpului academic; (de aici: http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/publice/alegeri/files/alegeri_rector/IoanAurelPop/proiect_management.pdf)
• facultăţile şi departamentele vor trebui să-şi cunoască bugetul şi să-şi orienteze strategia de dezvoltare în relaţie directă cu acesta; fără o responsabilizare directă, este dificil de conceput orice dezvoltare autosusţinută;
• între conducerea academică a universităţii şi cea administrativ-economică trebuie să existe feed-back-uri permanente, ambele colaborând inclusiv la realizarea controlului îndeplinirii sarcinilor; fără control, orice decizie riscă să aibă efect nul !
• noi propuneri de stimulare a facultăţilor, departamentelor şi compartimentelor cu rezultate deosebite;
• limitarea şi scăderea birocraţiei, simplificarea unor operaţiuni financiare; (de aici: http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/publice/alegeri/files/alegeri_rector/IoanAurelPop/proiect_management.pdf)
Evaluarea corectă şi obiectivă a procesului managerial constituie o condiţie pentru corectarea deficienţelor şi identificarea unor soluţii noi pentru probleme noi, asigurând în acest fel eficienţă şi calitate. Rezultatul evaluării trebuie să fie şi recompensarea celor performanţi, respectiv a celor care oferă mai mult universităţii decât le-ar cere-o fişa postului. Toate circuitele manageriale trebuie să fie supuse unor reglementări simple, din care decurg proceduri standard, respectate cu stricteţe; aceasta priveşte atât activitatea educaţională, cât şi cea administrativă.
Toate acestea trebuie dublate de creşterea performanţei resursei umane, astfel încât fiecare persoană implicată în actul managerial să se sprijine nu numai pe experienţă, dar şi pe perioade de formare, finanţate de universitate. În acelaşi timp, personalul administrativ trebuie cointeresat, inclusiv financiar, în cadrul proiectelor dezvoltate de universitate, întrucât reprezintă o verigă indispensabilă. Totodată, trebuie să ţinem cont şi de opinia sindicatelor; organizaţiile sindicale trebuie să aibă acces la dialog, iar oamenii pe care acestea îi reprezintă, au dreptul la răspunsuri şi soluţii.

5.1.Veniturile băneşti
Eu consider că, într-o societate modernă, profesorii universitari trebuie să fie în topul veniturilor. Ei sunt cei care generează cunoaştere şi civilizează societatea, dau examene de promovare pe parcursul vieţii, sunt evaluaţi anual etc. O societate care nu înţelege rolul profesorului universitar şi munca necesară pentru a ajunge la această poziţie este una primitivă.
Fără a fi populist, consider că, respectând condiţiile legii (ex. pe trepte şi limite de salarizare), oamenii ar trebui să câştige maximal (cât mai mult), dar în funcţie de volumul de muncă şi, obligatoriu, de performanţă (incluzând plus valoarea adusă Universitatii din Piteşti). În plus, cel/cea care aduce resurse (ex. atrage granturi, studenţi internaţionali, contracte cu mediul socio-economic etc.) trebuie să aibă cuvântul decisiv în folosirea lor (dar luând în calcul şi componenta instituţională), inclusiv pentru a-şi mări veniturile. Nu pot promite salarii mari, pentru că nu le produc eu; o parte din bani vin de la stat, o parte din venituri extrabugetare. Pot spune însă că eu cred că dacă devenim o universitate de top, competitivă naţional şi internaţional, vom avea angajaţi bine plătiţi! Aşadar, eu voi încerca să creez oportunităţi instituţionale pentru venituri adecvate, dar veniturile vor depinde de interesul şi capacitatea fiecărui angajat de a utiliza aceste oportunităţi. Ca o notă specială, trebuie spus că va fi necesară asigurarea unui „fond de rulment” şi a unui ”cash flow” pentru salariile şi veniturile din cercetare, pentru ca acestea sa nu mai fie afectate drastic de întârzierile care apar în decontarea cheltuielilor de cercetare de către autorităţile care finanţează cercetarea şi/sau granturile.
Profesorul universitar trebuie însă să creeze oportunităţi (ex. granturi, contracte cu mediul social etc.), astfel încât, atât el, cât şi asistenţii săi, să-şi crească veniturile; asta înseamnă a fi un profesor performant: câştigă el mult (prin muncă şi expertiză), dar este responsabil pentru tinerii cu care colaborează, astfel încât şi aceştia să aibă venituri adecvate şi să nu fie nevoiţi să mai lucreze altundeva (ceea ce le-ar reduce performanţa în universitate). Eu nu voi putea influenţa politica salarială decât generând mecanisme prin care coeficientul de salarizare să fie în funcţie de performanţă (ceea ce îi va ajuta pe tinerii buni) şi generând oportunităţi pentru obţinerea de venituri suplimentare (ex. granturi, servicii către comunitate, cursuri postuniversitare etc., ceea ce îi va ajuta pe profesorii şi pe tinerii buni). (de aici: http://danieldavidubb.wordpress.com/2011/11/01/program-pentru-candidatura-la-pozitia-de-rector-al-ubb/)

Capitolul VI. RELAŢIA UNIVERSITATE-SOCIETATE

O universitate este un organism viu care se află într-un continuu proces de adaptare la nou, în continuă căutare şi dezvoltare. Pentru a răspunde orientărilor cuprinse în Declaraţia Asociaţiei Europene a Universităţilor "Universităţi puternice pentru o Europă puternică"(Glasgow 2005), suntem datori să identificăm căile şi resursele necesare unei evoluţii mereu ascendente. Aceasta înseamnă să folosim cu înţelepciune şi creativitate ceea ce ne-a fost transmis prin tradiţie, să ne îmbunătăţim managementul şi capacitatea inovativă, astfel încât să creştem eficacitatea răspunsului şi adaptabilitatea la mediul social şi economic aflat mereu în mişcare, să ne aducem contribuţia efectivă la construcţia naţională şi Europeană. Din perspectiva universităţii noastre, pot fi inserate aici câteva priorităţi:
• Susţinerea unor iniţiative şi dezvoltări care să contribuie în mod cert la creşterea performanţei de ansamblu a universităţii şi la consolidarea poziţiei sale;
• demararea unui proiect instituţional care să contribuie la introducerea reală a unor metode educaţionale noi, ancorate în realitatea creată de dezvoltarea explozivă a mijloacelor IT;
• îmbunătăţirea funcţionării site-ului universităţii, prin identificarea resurselor financiare pentru susţinerea unei echipe dedicate şi având ca principal obiectiv filtrarea şi actualizarea permanentă a informaţiilor postate;
• acţiuni concrete pentru recuperarea, întărirea şi creşterea patrimoniului universităţii, pornind de la considerentul că o universitate bogată este o universitate puternică. Din aceasta categorie fac parte recuperarea şi regândirea viitorului Restaurantului (Casei) Universitarilor şi Academica;
• prin toate mijloacele, va trebui cultivat şi dezvoltat sentimentul de apartenenţă la universitate, adică mândria de a fi cadru didactic, student sau personal administrativ la Universitatea din Piteşti, ştiind de unde venim, cui datorăm cine suntem, ce am realizat în toate aceste acţiuni, universitatea trebuie să se dovedească creativă şi inovativă în interior, generoasă către exterior, deschisă pentru orice cooperare şi dialog constructiv, deschisă spre societate, având o atitudine prudentă dar, totodată atentă şi agresivă, mereu adaptată la provocările complexe pe care societatea modernă le va avea în faţă.
• să oferim cunoaştere fără a face nicio diferenţă între studenţii noştri, oferind fiecăruia şanse egale şi perspectiva unei cariere prin care să obţină atât satisfacţia personală, cât şi instrumentele prin care pot contribui la dezvoltarea societăţii;
• să participăm activ, ca partener, la orice dezbatere publică sau proiect de interes local sau regional care este menit să contribuie la progresul comunităţii în care ne desfăşurăm activitatea;
• să susţinem prin toate mijloacele, inclusiv financiare, proiectele organizaţiilor studenţilor noştri, care au în obiectiv ameliorarea mediului social, promovarea ştiinţei şi culturii, creşterea încrederii tinerilor în viitorul lor; (pag. 17)
• Universitatea din Piteşti trebuie să fie instituţia emblematică de învăţământ din oraş şi de aceea ea trebuie să fie susţinută de administraţia locală în competiţiile ei naţionale şi internaţionale; orice reuşită a Universităţii din Piteşti în arena naţională şi internaţională este o reuşită a Piteştiului.
Universitatea din Piteşti trebuie să exprime interesele comunităţii piteştene, dar şi să o stimuleze spre progres, vizând mereu zona proximei ei dezvoltări. Trebuie, în colaborare cu profesorii şi instituţiile din mediul preuniversitar, să-şi asigure rolul de mentor pentru noile generaţii şi pentru societate în general. Astfel, unele grădiniţe, şcoli şi licee pot intra sub semnul Universităţii din Piteşti în sensul că elevii pot fi invitaţi în laboratoarele Universităţii din Piteşti, la anumite cursuri, iar copiii din grădiniţe pot beneficia de programe inovative (de educaţie timpurie etc.). Într-o discuţie mai veche, spuneam că s-ar putea organiza chiar o grădiniţă proprie pentru copiii angajaţilor (poate într-o limba de circulaţie internaţională, având şi cadre didactice titulare la limbi străine), nu doar pentru a ajuta comunitatea academică (părinţii), dar şi pentru a-şi pregăti deja unii dintre viitorii studenţi. Mai general vorbind, s-ar obţine astfel câştiguri majore: copiii se alfabetizează ştiinţific, lucru care îi poate ajuta în alegerea carierei, cadrele didactice din preuniversitar colaborează mai strâns cu cei din mediul universitar, instituţiile din preuniversitar pot beneficia de servicii educaţionale inovative, iar Universitatea din Piteşti îşi formează viitorii studenţi. În această acţiune, un accent deosebit ar trebui pus pe olimpici, pentru care resursa umană şi laboratoarele Universităţii din Piteşti ar trebui să fie o casă mereu deschisă.
Infrastructura Universităţii din Piteşti trebuie deschisă spre comunitate. Voi încuraja evenimente culturale care se vor derula în cadrul Universităţii din Piteşti.
Este foarte important ca un rector sa se implice in viaţa economica a oraşului, sa faca lobby şi sa atraga studenţi şi, in acelaşi timp, sa fie prezent mereu la Bucureşti pentru ca de acolo vine cea mai importanta finanţare.

Capitolul VII. CONCLUZII
Programul managerial pe care-l propun poate poziţiona Universitatea din Piteşti într-un loc meritoriu în cadrul sistemului românesc de învăţământ, dar şi ca actor competitiv national si internaţional, începând cu noul an universitar 2012/2013. Aşadar, este un program care echipează Universitatea din Piteşti cu un set de mecanisme instituţionale care îi dau forţa de a fi un actor performant în arena natională si internaţională, pregătit să facă faţă competiţiei şi dificultăţilor într-o lume globalizată.
Obiectivele noastre academice sunt în bună măsura cele prefigurate în Strategia Europeană (Bergen 2005, Londra 2007):
• finalizarea elementelor cheie care sunt cuprinse în procesul Bologna, în parteneriatul educatori - studenţi, concretizate în modificari curiculare, respectiv în abordari inovative ale transmiterii de cunoştinţe şi inovaţii, cu translatarea reală către un învaţământ centrat pe rezultatele învăţării, pe student şi pe dezvoltarea personală a acestuia.
• îndeplinirea integrală a celor trei priorităţi europene: definitivarea cadrului celor trei cicluri de formare şi a învăţământului pe toată durata vieii, asigurarea calităţii, respective recunoaşterea calificărilor şi a perioadelor de studii;
• conştientizarea faptului că între calitatea educaţiei şi cercetare există o legătură indisolubilă de susţinere reciproca, certificată de dorinţa apropierii până la contopire a celor două arii, a învăţământului superior, respectiv a cercetării ;
• cultivarea atractivităţii Ariei Europene a învăţământului superior în relaţie cu cooperarea internaţională bazată strict pe valorile academice, pe întelegerea şi respectul intercultural;
• promovarea mobilităţii studenţilor, a absolventilor, a cadrelor didactice şi staff-ului administrativ, inclusiv a portabilităţii granturilor;
• calitate şi transparenţă, condiţii indispensabile pentru edificarea societăţii bazate pe cunoaştere, care recunoaşte şi accentuează caracterul de responsabilitate publică faţă de educaţia superioară, în condiţiile complexe ale societăţii moderne;
• poziţionarea învăţământului superior la intersecţia cercetare, educaţie, inovare, considerat cheia competitivităţii Europei; pentru aceasta, există angajamentul ţărilor membre de a respecta autonomia universitară; (pag. 5)
• o instituţie publică transparentă, responsabilă şi activă în serviciul comunităţii;
• documentarea calităţii educaţiei prin rezultatele învăţării;
• o politică ambiţioasă şi coerentă de creativitate şi originalitate, orientată spre recunoaşterea meritelor şi spre formarea şi dezvoltarea capacităţilor;
• recunoaşterea şi recompensarea meritelor, a creativităţii şi a inovaţiilor;
• sprijinirea cercetării şi a exprimării libere şi deschise;
• promovarea excelenţei în cercetare, învăţământ şi angajare publică.
• stabilirea unor domenii strategice de cercetare, care să implice şi componenta inter- şi transdisciplinară.
Obiectivele menţionate ne sunt cu siguranţă accesibile, însă ele nu au fost îndeplinite din mai multe motive, precum:
• criterii insuficiente structurate şi inconsecvent aplicate pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, în promovarea didactică, în recompensarea performanţei, în recunoaşterea obiectivă a valorii;
• promovarea insuficientă a universităţii şi a imaginii acesteia, ca mijloc de creştere a vizibilităţii şi atractivităţii sale internaţionale;
• identificarea modestă a unor resurse financiare care pot proveni din mediul privat, respectiv dinspre comunitatea locală şi regională;
• scăderea veniturilor corpului didactic şi insuficienta preocupare pentru punerea în practică a unor modalităţi concrete de recompensare a contribuţiei fiecăruia la progresul universităţii;
• susţinerea instituţională insuficientă a cercetării şi a cercetătorilor de elită care sa formeze echipe mixte cu tineri cercetatori ce aparţin unor facultaţi diferite si care au demonstrat performanţe ştiinţifice; (pag. 5)
**********************************************************************
În acest context, aş insista asupra faptului că a sosit vremea să intrăm în normalitate şi cred sincer că, prin ceea ce reprezint şi prin modelul de universitate pe care îl propun în programul de candidatură, inclusiv prin mecanismele pe care acesta le presupune, putem reda universitatea către întreaga comunitate academică din cadrul Universităţii din Piteşti.
Sper să pot mobiliza comunitatea academică a Universităţii din Piteşti în jurul acestei generaţii de mijloc, pe care eu o reprezint acum. Am maturitatea şi energia necesară pentru înţelegerea moralei care trebuie să ghideze viaţa comunităţii. Cred tot astfel că, un rector mai tânăr poate conecta mai usor universitatea cu lumea modernă, nefiind atât de legat de vechile sisteme şi structuri care sunt depaşite, periculoase şi ne ţin în loc. Cred într-o colaborare din partea colegilor din toate facultăţile existente în Universitate, oameni inteligenţi şi cu caracter şi cu care am avut în diverse contexte colaborări excelente. Cred că generaţia seniorilor va fi deschisă spre o schimbare în acest sens, iar generaţia tânără va fi, evident, alături de această schimbare.
Trebuie să ne asumăm cu toţii ideea că viitorul Universităţii din Piteşti şi ceea ce poate ea oferi unor generaţii de tineri profesionişti şi studenţi care vor veni după noi este mai important acum decât orice ambiţie personală.
Dacă nu vom reuşi, mă tem de riscul că, la Universitatea din Piteşti vom schimba nu stiluri de conducere, ci doar persoane .Este necesar să instaurăm o stare de lucru propice cercetării ştiinţifice, dialogului bazat pe respect, preţuire şi ajutor între toţi membrii comunităţii academice. Cred că Universitatea din Piteşti poate deveni un model pentru sistemul universitar românesc, ancorată şi în realităţile sistemului universitar internaţional! Cred că voi reuşi să mobilizez, prin programul pe care-l propun, prin persoana mea, pe toţi cei care sunt interesaţi de viitorul acestei universităţi, dejucând astfel alte jocuri de culise făcute în spiritul continuităţii(!).
În cadrul Universităţii din Piteşti, mai multe facultăţi se simt tratate nedrept, prin prisma faptului că deşi au cel mai mare număr de studenţi nu li s-a acordat nicio sansă, de fiecare dată au fost marginalizate, problemele lor nu au fost luate în seamă. Tot astfel, au existat facultăţi nedreptăţite din punct de vedere al salarizării, raportat la contribuţia lor la cercetarea ştiinţifică, sau la impactul dat până acum asupra vizibilităţii universităţii. Apoi, toţi suntem sub „tirania” resurselor financiare, care complică şi mai mult lucrurile, „economicul” subordonându-şi „academicul”. De cele mai multe ori nu au existat proceduri transparente de repartizare a resurselor financiare, astfel că s-au născut tot timpul bănuieli privind corectitudinea acestor repartizări, asupra criteriilor avute în vedere.
Există o doză de nemulţumire şi neîncredere care ne împiedică să fim o universitate care să beneficieze de diversitatea pe care o are şi, adesea ne comportăm doar ca o sumă de facultăţi care se suspicionează unele pe altele, suspiciune încurajată în cele mai multe cazuri la nivelul conducerii universităţii. Principiul ”divide et impera” este încă bine reprezentat în cadrul Universităţii din Piteşti.
Mare parte din universităţile manageriate în mod corespunzător au rezolvat aceste probleme care sunt de neacceptat într-un mediu academic. Nu este normal ca, în loc să colaborăm şi să ne informăm corect unii pe alţii, să existe o stare de invidie inoculată tocmai de cei care trebuie să pastreze un echilibru. Dacă Facultatea de sport a obţinut această performanţă (clasificarea în categoria ,,A’’ pe domenii în evaluarea instituţională la nivel naţional), ea trebuie să devină un model, să ne inspirăm din modalitatea de lucru ce a dus la obţinerea acestor rezultate. Pe de altă parte, în programul propus sunt menţionate soluţii moderne şi raţionale la această situaţie, astfel încât fiecare specialitate să fie tratată corect, după setul de proceduri academice proprii domeniului, aşa cum apar ele şi la nivel internaţional, aspectele financiare să fundamenteze, nu să conducă, actul academic, iar Universitatea din Piteşti să devină competitivă în a aborda probleme complexe, să devină credibilă.
În continuare, doresc să fac câteva precizari importante, cu caracter personal, dar relevante pentru candidatura mea. În perioada dintre anunţul intenţiei de candidatură şi depunerea acestei candidaturi s-au promovat o serie de teorii ale conspiraţiei cu referire la candidatura mea, majoritatea fiind ilogice. În urmă cu câteva zile chiar s-a vehiculat insistent ideea că m-aş fi retras. Sigur, totul a fost de natură a creea o stare de confuzie în rândul electoratului. În urmă cu două săptămâni s-a spus ca aţ fi omul unui partid politic, zilele trecute că aş fi omul unui alt partid politic. Adevărul este unul singur: nu am fost şi nu sunt membru al unui partid politic! Cunosc multă lume din spectrul politic, îmi face plăcere să discut cu toţi la diverse întâlniri, dar dezbaterile de natură politică rămân la poarta universităţii. Sunt oameni valoroşi, care trebuie să se manifeste însă pe o altă scenă. M-am întâlnit în repetate rânduri cu aceştia şi i-am consultat în diverse probleme de specialitate. Le vom cere să ne ajute atunci când vom avea nevoie, să ne facă lobby, însă dezinteresat. Sau, cel mai corect spus, pentru binele întregii comunităţi academice, pentru prestigiul oraşului nostru şi al judeţului nostru.
Am fost obişnuit cu o disciplină care mi-a permis să analizez foarte atent ce se întâmplă în jurul meu şi să iau deciziile de fiecare dată în cunoştinţă de cauză. Nu am acceptat promisiunea unei poziţii de prorector în viitoarea structură de conducere (promisiune făcută evident, cu condiţia să nu-mi mai depun candidatura) pentru că nu mi s-a părut corect nici faţă de mine şi, mai ales, faţă de cei care şi-au pus speranţele în mine. !
Prin toate valorile mele sunt, cu întreaga mea fiinţă, împotriva acestui stil. Acest demers nu este împotriva cuiva, ci este pentru ceva, şi anume pentru Universitatea din Piteşti! Mi-aş dori ca el să stimuleze nu obişnuitele atacuri care omoară orice dialog raţional, ci dezbaterile şi criticile constructive. Sper să putem arăta că la Universitatea din Piteşti, se poate face şi altfel, chiar atunci când este vorba de alegeri cu miză foarte mare. Sunt un om cu care se poate colabora instituţional, nu-mi tratez rivalii ca pe duşmani sau adversari, ci ca pe competitori! Aşadar, nu vă aşteptati de la mine să critic murdar sau să-mi înjur competitorii; ştiu bine ce este de facut şi o fac, dar într-un mod civilizat. Nu sunt dispus să obţin un lucru bun sau succesul prin mijloacele pe care le imput celor cu care mă aflu în competiţie.
Lucrul bun trebuie obţinut prin mijloace corecte; numai aşa poţi crea o cultură organizaţională performantă. În fine, cred că un mecanism de control important pe care îl am este că recunosc când greşesc, iar dacă se întâmplă asta, îmi asum responsabilitatea şi încerc să repar greşeala.
Oricum, strategiile de ,,intoxicare’’, de denaturare a adevărului, nu mă încurcă, deoarece comunitatea căreia mă adresez este una academică, care înţelege astfel de „jocuri” şi cred că le va sancţiona drastic.
Mă prezint în faţa comunitatii Universităţii din Piteşti pentru a-i cere acordul de a o reprezenta şi sluji; programul reprezintă tot ceea ce pot eu oferi mai bun, ca om liber, dedicat universităţii. Eu propun şi reprezint altceva şi acum avem ocazia, dacă dorim, să scăpăm pentru totdeauna de vechile îndoctrinări, de vechile mijloace de conducere, de nedreptăţile care s-au petrecut. Suntem oameni cu toţii şi, indiferent unde ne desfăşuram activitatea, trebuie să fim respectati. Astfel putem intra în normalitate, redând universitatea tuturor (cadrelor didactice, personalului administrativ şi studenţilor), nimeni nu trebuie să se simtă străin în ea, toţi trebuie să venim cu drag la muncă !.
Dacă programul va fi apreciat sau nu, rămâne să vedem. Oricum, programul se adreseaza unui mediu academic; aşadar, în mod rational, el trebuie analizat critic, dar dominant prin prisma unui discurs practic, care problematizeaza utilitatea sa şi ce spune ca trebuie facut. Alaturi de colegii mei, studenţii acestei universităţi sunt partenerii pe care contez. Am fost şi voi fi deschis spre studenţi, am mizat pe ei şi o fac şi acum. Cred că succesul meu depinde în mod serios şi de susţinerea şi implicarea studenţilor în această candidatură şi în acest program! Conteaza foarte mult ca membrii comunităţii Universităţii din Piteşti să vina în număr mare la vot pentru a reuşi şi cred ca o vor face! Sper ca cei aflaţi în competitie să pastreze un nivel academic al procesului competiţional. (http://www.democratieubb.ro/?p=183)
Programul managerial pe care-l propun este unul deschis spre noi dezvoltări, pastrându-şi însă arhitectura şi principiile. Este un program care se doreste consistent şi serios, care va implementa un management strategic şi care nu epuizeaza viitorul Universităţii din Piteşti în doar câteva pagini; aşadar, este nevoie de disponibilitate de analiza a acestuia şi de rabdare.
Programul este scris într-un stil adecvat unui document managerial şi de politici, unii termeni fiind utilizati metaforic şi/sau în cadrul unor figuri de stil (adesea puşi în ghilimele), pentru a creşte accesibilitatea textului. Îmbunătatirea lui se va face în mai multe etape.
Voi astepta feedbackurile comunităţii Universităţii din Piteşti (dar şi a altor colegi din mediul academic şi/sau din societate), pentru o eventuală îmbunătăţire a acestuia. Dacă ideile vor fi preluate şi de alţii, este foarte bine, fiind în beneficiul Universităţii din Piteşti şi/sau al învăţământului din ţară. Dacă programul va fi criticat, foarte bine, deoarece, dacă criticile sunt corecte, ele sunt în beneficiul programului, care le poate asimila; dacă criticile sunt neserioase şi/sau răuvoitoare, ele vor fi ignorate. Dacă unii colegi nu se regăsesc în program este normal să nu mă voteze, deşi eu îi încurajez să facă sugestii şi să fie parte constructivă a soluţiei pe care o propun.
Acest program nu este unul închis sau inflexibil. El poate fi dezvoltat şi flexibilizat în cursul dezbaterilor academice,iar implementarea lui se va face printr-o colaborare eficienta cu celelalte structuri de conducere din Universitatea din Piteşti.
Programul nu îşi propune să fie unul populist şi să transmită mesaje ca fiecare să audă ce i-ar plăcea, în beneficiul numărului de voturi, dar în dauna coerenţei şi seriozităţii. Există în lume mai multe modele de succes privind conducerea unei universităţi. Acest program reprezintă o alegere din perspectiva mea, perspectivă despre care eu cred că se potriveşte cel mai bine Universităţii din Piteşti. El urmăreşte să continue ce a fost bine dezvoltat în Universitatea din Piteşti şi să dezvolte lucrurile care ,din diverse motive, nu au funcţionat sau au funcţionat mai puţin bine. Este, aşadar, un program de dezvoltare cumulativă şi inovativă în acelaşi timp.

Surse posibile ale cârpiturii:
Text scris cu rosu:

Proiect managerial - prof. univ. dr. Petru Adrian Mircea, Universitatea de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca

http://www.umfcluj.ro/Document_Files/Candidaturi/00000677/9ano9_Prof.%20dr.%20Mircea%20Petru%20Adrian%20-%20Plan%20Managerial.PDF
 
Text scris cu albastru:

Proiect managerial - prof. univ. dr. Mircea Dumitru, Universitatea Bucureşti

http://www.unibuc.ro/n/despre/docs/2011/dec/07_21_42_04Proiect_de_management_Rector_2012-20161.pdf

Text scris cu verde:

Proiect managerial - prof. univ. dr. Daniel David, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/publice/alegeri/files/alegeri_rector/DanielDavid/program_managerial.pdf
http://danieldavidubb.wordpress.com/2011/10/16/cum-vad-eu-ubb-o-schita-de-program-pentru-o-posibila-candidatura/
http://www.democratieubb.ro/?p=183

Raport comun privind progresele înregistrate pentru anul 2010 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a programului de lucru „Educaţie şi formare profesională 2010”

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:117:0001:0007:RO:PDF

Text scris cu portocaliu:

PLAN MANAGERIAL - Prof.dr.ing. Ecaterina ANDRONESCU

http://www.pub.ro/images/stories/regelementari_administratie/plan-strategic-de-dezvoltare.pdf

Texttul scris cu cărămiziu:
(http://dragosvoda.wordpress.com/2007/04/20/universitatea-antreprenoriala/)

Textul scris cu maro::
http://curieruljudiciar.ro/2011/09/22/strategie-de-reforma-pentru-invatamantul-universitar-a-comisiei-europene/, sau:
http://www.costelgilca.ro/stiri/document/1902/o-noua-strategie-de-reforma-a-invatamantului-superior-la-nivelul-ue.html)

Textul scris cu vernil:
http://www.ubbcluj.ro/ro/despre/publice/alegeri/files/alegeri_rector/IoanAurelPop/proiect_management.pdf)

Anexa 2. A doua cărpitură rect-orală
Prof.univ.Marilen Pirtea / Candidat la functia de Rector a Universitatii de vest din Timisoara  (http://www.uvt.ro/universitate/alegeri-2011-2012/)

(http://www.uvt.ro/universitate/alegeri-2011-2012/) p.4.

Reformele de la Bologna sunt importante, însa Europa va trebui sa depaseasca limitele dovedite ale acestora, iar universitatile va trebui sa îsi modernizeze conţinutul programelor de studii, sa îsi creeze centre universitare virtuale si sa-si îmbunataţeasca modul de gestionare (profesionalizarea managementului, diversificarea sursele de finanţare, deschiderea spre noi tipuri de studenti, întreprinderi si societate în general).

Sursa posibila:  http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_10303/Invatamantul-superior-sub-semnul-globalizarii.html

(http://www.uvt.ro/universitate/alegeri-2011-2012/) p.5.

Imaginea de ansamblu a starii învatamântului superior din România, asa cum rezulta din perceptiile universitarilor, studentilor si angajatorilor, este aceea a unui nivel relativ ridicat de calitate. Daca ar fi însa sa avem în vedere finalitatile sistemului, imaginea rezultata este preponderent a unui sistem centrat mai degraba pe sine, ale carui legaturi cu societatea sunt insuficient explorate, sistem ce urmeaza o logica proprie, coerenta, este drept, dar care este foarte putin implicat în societate şi mai degraba decuplat de aceasta.  
Sursa posibila: http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/PublicatiitAracis/PublicatiitARACIS/Romana/barometru-final.pdf

(http://www.uvt.ro/universitate/alegeri-2011-2012/) p.9.
În ianuarie 2000 este propusa crearea Spaţiul European de Cercetare – European Research Area (ERA), iniţial lansata în cadrul Consiliului European de la Lisabona, din martie 2000 şi relansata în 2007, odata cu Cartea Verde a Comisiei Europene privind ERA. În 2008, Consiliul a demarat Procesul de la Ljubljana pentru îmbunata_irea guvernanţei politice a ERA şi a adoptat o viziune comuna cu privire la ERA 2020. Se realizeaza progrese concrete printr-o serie de iniţiative de parteneriat propuse de Comisie în 2008, pentru intensificarea cooperarii în cinci domenii: carierele cercetatorilor (condiţiile de munca şi mobilitatea); proiectarea şi operarea în comun a programelor de cercetare; crearea unor infrastructuri de cercetare europene de nivel mondial; transferul de cunostinte si cooperarea dintre cercetarea publica şi industrie; colaborarea interna_ionala în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. În acest context este pregatit şi Programul – cadru pentru cercetare şi inovare Orizont 2020, care va fi continuarea, într-o forma unificata, a programelor de finanţare actuale (Programul Cadru FP7, CIP).
Sursa posibila:http://ancs.ro/node/node/nid/2657

(http://www.uvt.ro/universitate/alegeri-2011-2012/) p.9.
Strategia Naţionala de Cercetare are ca principal obiectiv pentru anul 2013 recuperarea decalajelor existente faţa de nivelul ţarilor europene si pregateste sistemul de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI) din România pentru a identifica si consolida, prin deschidere internaţionala, parteneriat si competiţie, acele zone în care România poate sa exceleze.

Sursa posibila: http://www.mct.ro/img/files_up/

Anexa 3. A treia cărpitură pentru un director de departament

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf
Coordonarea activităţilor şi gestionarea resurselor în cadrul Departamentului de Maşini mecanice, utilaje şi transporturi se va face pe baza unei strategii coerente şi dinamice de management. Se va accentua latura participativă, respectiv consultarea permanentă a membrilor departamentului pentru luarea deciziilor.
Sursa posibilă: Prof Daniel Munteanu, Universitatea „Transilvania” Brasov (septembrie 2011):
http://www.unitbv.ro/portals/0/despre%20univ/alegeri/2011-2012/dep/facultati/SIM/Daniel_Munteanu_Plan_Managerial_Departament-SIM.pdf

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf

Aspecte pozitive: existenţa cadrului legislativ care permite desfăşurarea unui învăţământ universitar performant, de nivel european, atât pe plan naţional (legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului, ordine ale ministrului etc.), cât şi la nivelul Universităţii „Politehnica” din Timişoara (carta universităţii, standarde curriculare, reglementări şi regulamente interne, hotărâri ale senatului etc.). Departamentul prezintă o linie completa de studii (licenţămasterat- doctorat) care clasifică facultatea între primele din ţară în domeniul respectiv.
Surse posibile: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011): www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc
Conf. Razvan Enoiu, Universitatea „transilvania” Brasov (10 septembrie 2011):
http://www.unitbv.ro/portals/0/despre%20univ/alegeri/2011-2012/dep/facultati/EFSM/plan%20manag%20sef%20departam%20enoiu%20razvan.pdf

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf

Activitatea desfăşurată în cadrul departamentului va urmări implementarea acţiunilor importante iniţiate în legislatura din 2008 - 2012 şi valorificarea rezultatelor acestora.
Principalul deziderat este formarea unor ingineri cu o pregătire corespunzătoare, capabili să facă faţă schimbărilor rapide din economia şi societatea românească, dar şi pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană.
Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, impune în sistemul de învăţământ superior o serie de principii în concordanţă cu stategia UE, accentuând termenul de performanţă la nivel didactic şi ştiinţific. Totodată, această lege generează la nivel funcţional şi organizaţional, schimbări majore în sistemul de educaţie, schimbări percepute în mod diferit la nivelul mediului academic.
Învăţământul din România se confruntă în prezent cu problema unei opţiuni fundamentale: ori continuă să funcţioneze inerţial, urmând traiectorii stabilite în deceniul precedent, ori se orientează către acele transformări care să-l sincronizeze cu cele mai importante dezvoltări actuale şi viitoare.
Sursă posibilă: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011):
www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf

Obiectivul principal este reorientarea cadrelor didactice spre specializări cu ore disponibile, sprijinirea promovărilor pe posturi în condiţii legale şi efectuarea de noi angajări.
Pentru următorii ani, se propun următoarele obiective:
1. Organizarea periodică cu membrii departamentului a unor dezbateri privind cuantumul cunoştinţelor de bază din cadrul programelor analitice şi a modului cum se reflectă acestea în sistemele de evaluare, pentru compatibilizarea cerinţelor la nivelul tuturor programelor de studii şi stabilirea unor criterii raţionale de promovare a studenţilor.
2. Optimizarea conţinutului şi îmbunătăţirea programelor analitice.
3. Recurgerea la noile tehnologii educaţionale (tehnologii moderne audio-video şi multimedia, medii informatizate de simulare etc.).
4. Îndrumarea studenţilor fruntaşi din toţi anii de studiu ai specializărilor patronate de departament şi antrenarea lor în activităţi care să permită dezvoltarea lui, formarea lor profesională şi chiar acoperirea unor necesităţi materiale prin participare la contracte de cercetare, burse, mobilităţi.
5. O mai mare preocupare pentru activitatea desfăşurată la master prin care să se realizeze implicarea masteranzilor în activitatea didactică şi de cercetare din departament.
6. Organizarea unor activităţi profesionale (cercuri ştiinţifice studenţeşti, concursuri profesionale) sau extraprofesionale (seri de grupă, reuniuni).
Sursă posibilă: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011):
www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc
 
Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf
Departamentul va continua identificarea şi derularea unor activităţi care să ofere o imagine reală a competenţelor şi resurselor de care dispune Facultatea de Mecanică, în vederea valorificării acestora în parteneriate şi contracte de colaborare, cercetare, consultanţă sau asistenţă, identificând obiectivele şi preocupările comune cu beneficii reciproce.
Surse posibile: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011): www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc
Conf. Razvan Enoiu, Universitatea „Transilvania” Brasov (10 septembrie 2011):
http://www.unitbv.ro/portals/0/despre%20univ/alegeri/2011-2012/dep/facultati/EFSM/plan%20manag%20sef%20departam%20enoiu%20razvan.pdf
 
Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf
Ridicarea nivelului calitativ al activităţii de cercetare presupune:
 Menţinerea şi susţinerea excelentei activităţi în cadrul centrelor de cercetare si activarea şi a altor persone spre acestea.
 Stabilirea unor relaţii de colaborare cu alte colective de cercetare din domeniu din universitate.
 Informarea membrilor departamentului asupra competiţiilor de proiecte lansate, modului de întocmire a documentelorşi al condiţiilor de participare la competiţii.
 O mai bună colaborare cu agenţii economici din zonă, care să conducă la încheierea unor contracte de cercetare aplicativă, să asigure practica tehnologică a studenţilor şi angajarea unor absolvenţi ai specializărilor din catedră;
 Antrenarea în mai mare măsură a studenţilor din anii terminali şi a masteranzilor în activitatea de cercetare.
 Participarea activă la proiectele şi acţiunile demarate de facultate şi universitate în vederea accesării fondurilor de cercetare.
 Identificarea unor posibilităţi de finanţare din exploatarea bazei materiale pe baza unor contracte cu terţi, precum şi din atragerea de venituri de la agenţi economici, din donaţii şi sponsorizări.
 Îmbunătăţirea infrastructurilor reţelelor de comunicare şi a accesului la internet a cadrelor didactice şi studenţilor.
 Eventuale angajări de personal de cercetare ştiinţifică, în funcţie de bilanţul financiar şi situaţia existentă (cu competenţă în activitatea de cercetare ştiinţifică).
Sursa posibilă: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011): www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf

În actualele condiţii, Departamentului de Maşini mecanice, utilaje şi transporturi are posibilitatea de a contribui la creşterea prestigiului Facultăţii de Mecanică si implicit a Universităţii “Politehnica” din Timişoara prin mobilizarea întregului colectiv şi prin efortul constant şi susţinut al unui birou de conducere care să acţioneze în sensul hotărârilor colectivului din departament.
Sursa posibilă: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011): www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc

Plan managerial Conf. Ioan Laza, Universitatea “Politehnica” din Timisoara (17 ianuarie 2012):  http://mmut.mec.upt.ro/Plan_Laza.pdf

Toate ideile cuprinse în acest plan managerial sunt perfectibile, pot fi puse în aplicare şi pot avea efecte benefice doar cu acordul şi cu participarea întregului colectiv.
Timişoara
Conferenţiar dr. ing. Ioan LAZA
17.01.2012
Sursa posibilă: S.L. Ana Leahu, Universitatea „ Ştefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Inginerie Alimentara (septembrie 2011): www.usv.ro/.../Plan%20manag_%20Ana%20Leahu_FIA_2011.doc