duminică, 11 mai 2014

Vocaţia de ceţar şi „cultura plagiatului”


Mi-a fost foarte dificil să dau replică unui cetăţean german care făcea o observaţie de natură particulară şi spunea despre un coleg de-al meu că este un pic cam „ceţar”.

Cu timiditatea celui care ştie că nu ştie, am întrebat cum ar putea să se traducă „ceţar” în limba română.
Am învăţat în acest fel că cetăţeanul inventase un cuvânt nou pentru a caracteriza  pe cineva care face ceaţă în orice loc unde nu este ceaţă.
Intâmplarea mi-a revenit în memorie când am citit perplex că un ROMÂN, pe care nu pot să-l scriu decât cu majuscule, îşi exprima convingerea că societatea românească nu este încă pregătită pentru a accepta că în „plagiat” se poate găsi o nouă cultură, pe care o numea în mod ceţos, „cultura plagiatului”. Pentru ceţar era evident că geniul poate izbândi şi erupe în mod genial din plagiat ca dintr-o sursă divino-ceţoasă!!!!! Pentru ceţar mai era evident că societatea de azi nu este în stare încă să admită şi să descopere genialitatea din plagiat.
Imi este imposibil să contrazic această viziune ceţoaso-genialo-umanisto-academică încât nu pot să nu-i mai sugerez personajului că ar putea exista şi alte zone ale umanităţii care ar trebui revizuite şi puse într-o lumină nouă pentru civilizaţia conservatoare care în acest moment nu este în stare să priceapă ce este lumea şi cum poate fi ea înceţoşată în mod genial prin aport mioritic cum ar fi dragostea incestului şi aportul acestuia la sublimarea sentimentelor, minunata mişcare olimpică sub stare de dopare, violul generator de umanism, cerşetoria şi noua  estetică şi moralitate a societăţii viitorului, hoţia şi necesitatea eliminării broaştelor şi închizătoarelor, despre economicitatea socială a eliminării poliţiei şi organelor de represiune, …, eliminarea statului tradiţional şi înfiinţarea statelor individuale alcătuite din câte un individ…..
Mare este grădina zoologică a lui Dumnezeu şi multe şi diverse vieţuitoare o sălăşluiesc spre propria lor fericire!

Niciun comentariu: