Legea este a oamenilor…
Legea este făcută de oameni pentru a ajuta oamenii să trăiască în pace.
Este un adevăr la fel de paradoxal ca şi cel care spune să primul om care a înjurat în loc să ucidă a făcut primul pas mare spre civilizaţie.
Am avut de-a face cu Securitatea…
Istoria vieţii mele m-a făcut să am de-a face cu Securitatea.
Sunt nepotul lui Teodor Isoc, o conştiinţă vie care a pus viaţa sa la temelia Oastei Domnului în Ardeal. A murit, de moarte bună în 1957, abandonat de securitate care după ani de zile de urmărire şi şicane şi-a dat seama că boala lui fizică, acumulată şi prin peregrinările lui în ţară, este incurabilă şi că nu este necesar să facă din el un erou prin încă o crimă.
După moartea unchiului meu, a început prigoana împotriva familiei mele.
Adesea tata mă trimitea să ies în stradă şi „să mă uit”.
Copilul de cinci ani învăţase ce înseamnă „să se uite”: lângă stâlpul reţelei de energie electrică, situat la circa şase metri de poarta casei, se afla de multe ori „un nene”.
„Nenea” supraveghea casa în care, în două camere amărâte, trăia „criminalul de tata” cu cei patru copii ai săi. De ce o supraveghea? Probabil că acolo locuia un criminal!
Prigoana a durat până in 1960 când tatăl meu, grav bolnav şi cu patru copii, a fost ridicat pentru ultima oară la ora patru a dimineţii şi dus la sediul securităţii de pe str.Republicii din Oradea. Viaţa lui a fost salvată de fost coleg de şcoală primară care l-a recunoscut şi „l-a făcut pierdut” în parcul din spatele clădirii. Nu am apucat să cunosc vreodată acest om şi nu am apucat să-i mulţumesc.
Tata a scăpat de prigoana securităţii dar nu şi de şicanele acelora care ştiau că era „criminal”: avusese un frate infractor care făptuise grad gândind liber potrivit propriei conştiinţe!
Ani de zile am încercat să aflu adevărul despre unchiul meu, dar tata schimba mereu vorba pentru că simţea că doar aşa îşi poate apăra copiii.
Am trăit în minciună…
Am trăit în minciună, în ceaţa vinovată în care lucrurile nu au nume, sau dacă îl au acesta nu este sigur.
Sunt nepot de infractor sau de erou? Sunt nepot de erou sau de infractor?
Nu o puteam spune.
Visele mele negre au continuat până în studenţie, când părinţii îmi spuneau de vecinii mei care dădeau semestrial „extemporale”. CNSAS-ul spune că nu pot avea dosar la Securitate, cică aş fi fost prea tânăr.
Vecinii mei însă au existat şi există! Sau poate că nu au existat şi poate că nici nu există!
A avea conştiinţă înseamnă să lupţi pentru ceea ce crezi…
Si a venit anul 1989. Nu, nu Revoluţia, ci momentele mult mai importante ale anchetei şi arestului doamnei Doina Cornea.
Poporul, nu înţelegea ce are femeia, ce-i trebuie ei libertate de conştiinţă, ce-i trebuie ei drepturile omului: să tacă, să renunţe, să retracteze şi gata! Va fi liberă, va putea trăi, va putea să se bucure de pensie!
Atunci am înţeles ceea ce tata nu a ştiut sau poate nu a vrut niciodată să mi-o spună cu cuvinte: a avea conştiinţă înseamnă nu numai să crezi ci, şi mai ales, să lupţi pentru ceea ce crezi !
Atunci nu există sacrificiu, există doar VIAŢĂ !
Urmaşii securităţii continuă să se joace cu prostia şi ignoranţa…
Atunci mi-am dat seama că securitatea nu avea putere, securitatea se juca numai cu tarele şi prostia poporului meu: ignorarea instanţelor judecătoreşti ca şi cale de a-ţi obţine în mod civilizat drepturile, absenţa totală a culturii minime asupra dreptului, teama de judecători, de sala de judecată, de poliţie, de anchete.
Ignoranţa merge mai departe când este vorba de a citi o sentinţă sau o decizie, ignoranţa de a nu şti diferenţa dintre o sentinţă şi o decizie, diferenţa dintre a nu ţi se da dreptate şi de a fi obligat să execuţi o sentinţă.
Toate aceste carenţe educaţionale există atât în rândurile prostimii semianalfabete a satelor cât şi în rândurile semidocte şi arogante ale lumii academice.
Mai ales pentru acele persoane care au în trecutul lor „profesional” absolvirea unor şcoli de partid, adevărate universităţi de persuasiune, dogmatică comunistă, minciună, adevăraţi specialişti în dezinformare, manipulare, eliminare sau anihilare a indezirabililor, neutralizare sau compromitere, urmate de recomandări pentru internare la spitalele de boli psihiatrice, sau blocări profesionale pe posturi sau poziţii fără evoluţie….
Mai ales pentru aceia care, prin poziţie, au la îndemână toate mijloacele de diseminare a minciunii, neadevărurilor şi care nu doresc să gestioneze crizele, ci să le amplifice.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu