luni, 2 ianuarie 2012

Anapodacia: Concurenţa neloială şi legalizarea furâciunii din banul public

Că Anapodacia cu nu a avut niciodată cercetare, o ştie orice majoritar minoritar. Nu o acceptă anapodacii care îşi pot imagina numai ce le introduce în cap în mod presat presa.
Necazul este însă că cei mai mulţi anapodaci s-au ascuns în institutele de cercetare şi universităţi şi de acolo s-au scurs în parlament unde au început să facă lucrurile aşa cum le ştiu ei cel mai bine, adică anapoda. De exemplu, au legiferat că oamenii statului pot doar minţi şi fura din banul public, dar ei nu au voie să rişte nimic. Riscă numai investitorii privaţi, dar pe ei îi priveşte, că ei sunt hoţi de cum se nasc şi sunt fraieri care trebuie să plătească biruri, fără să pună întrebări.
Simulacru anapodac de economie de piaţă

Ce se construia ziua, se dărâma noaptea” spune o poveste veche sau într-o lume anapoda se mai spune că se foloseşte mâna stângă pentru a construi şi mâna dreaptă ca să dărâme ce construieşte.
România este o ţară cu economie de piaţă adică pentru înţelesul celor mulţi fiecare persoană poate fi investitor cu banii lui cu care poate finanţa orice afacere prin asumarea riscului propriu.
Fiecare şi totuşi nu chiar fiecare…
România nu a avut niciodată nici un premiu Nobel, nu a avut niciodată o cercetare adevărată dar a încercat să creeze impresia că se preocupă de cercetare şi de inovare.
Cercetarea mincinoasă cu ajutorul legiuitorului darnic pe ban public
Dovadă că lucrurile stau aşa este că singurul statul şi numai statul finanţează în România cercetarea, aşa-zis ştiinţifică. Si pentru că lobby-ul cercetării în parlament este mai important decât principiul economiei de piaţă, s-a născut legea furâciunii din banul public. Legea sprijină incompetenţa celor ascunşi de ani de zile în institutele de cercetare şi universităţile de sub auspiciile statului. Practic, prin lege, statul se este pus să-şi asume riscul pentru că nişte indivizi se fac că fac cercetare. Practic, investitorul privat este obligat să-şi asume riscul pentru banul propriu investit, dar angajatul incompetent care nu este în stare să construiască un proiect de cercetare realist şi evaluatorul, coleg al acestuia şi la fel de incompetent ca şi primul sunt exoneraţi de responsabilitate când aruncă banul public la gunoi.
Lege pentru furâciune din banul public, pentru acoperirea minciunii
Art.87. Statul acceptă existenţa şi preluarea riscului pe piaţă, pentru finanţările de la bugetul de stat, în vederea implementării politicilor de cercetare-dezvoltare şi inovare. Incadrarea în situaţia de eşec este constatată de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, pe baza analizelor efectuate de experţi. Eşecul pe piaţă nu presupune obligativitatea recuperării fondurilor cheltuite. Constituie eşec în activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare situaţiile pentru care nu au fost îndeplinite obiectivele tehnico-ştiinţifice stabilite la iniţierea acestei activităţi, din motive obiective. (Ordonanţa Guvernului nr.57 / 2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică aprobată prin Legea nr.324 / 2003)
Intrebări pentru fraierii din Anapodacia
Despre care "risc de piaţă" vorbeşte textul de lege? Risc pentru ce? Eşec la ce? La un proiect construit în mod realist? De ce cercetează cercetătorii din institutul de cercetare sau universitatea românească vapoarele cu motoare cu reacţie care se deplasează încet pe şosele? Cine a mai făcut aşa ceva şi cine are nevoie de aşa ceva? Păi, dacă nu există nevoia şi abilitatea, de ce ar fi statul nebunul care să accepte să finanţeze o astfel de cercetare? De ce trebuie statul să finanţeze echipele de incompetenţi impotenţi ştiinţific care se ascund în clădirile imense ale institutelor comuniste de cercetare construite să copieze tehnologiile furate de la firmele lagărului capitalist? Cine are interesul să sprijine sifonarea banului public prin buzunarele şefilor institutelor şi universităţilor de stat? De ce trebuie statul să sprijine lipsa de eficienţă ştiinţifică şi economică în cercetare? Care sunt experţii chemaţi să constate „situaţia de eşec” a unei cercetări? Dacă există aceşti experţi, de ce nu sunt ei angajaţi să constate în momentul „iniţierii” (lansării) că propunerea de proiect este irealizabilă şi inutilă? Unde sunt şi stau ascunşi aceşti experţi pe durata de realizare a proiectului ca să nu intervină în primul moment în care se constată că tema de proiect nu se va putea finaliza potrivit angajamentului propunerii de proiect? Cercetarea anapoda înseamnă investiţie anapoda, înseamnă concurenţă neloială pe o piaţă unde alţii îşi riscă banii şi nu cer să li se numere sau scutească situaţiile de eşec, înseamnă minciuna chiar şi pentru ciudaţii Anapodaciei! Trai nineacă pe banii contribuabilului român fraier!

Niciun comentariu: