Istoria nu trebuie să se repete….

Sunt primul profesor universitar destituit pe motive de expresie şi opinie după 1989. Personal sunt mândru de acest delict pe care l-aş fi făptuit.
Fiecare poate aprecia la justa valoare documentele postate pe http://www.graur.org/.
Cred că un cadru didactic trebuie să fie un model viu pentru studenţii săi, dar şi pentru cei din jurul său.
Dacă aş fi fost contemporan cu Blaga şi cu Racoviţă aş fi fost de mult internat într-un ospiciu de boli psihice fiindcă, regimul comunist hărăzea această pedeapsă „fină” intelectualilor indezirabili.
S-a făcut însă să nu fiu contemporan cu acele personalităţi excepţionale cu care mă asemăn cel mult la poziţia pe care o aveam la momentul „execuţiei” cu „mânie proletară”.
Istoria pare a fi însă aceeaşi şi totuşi…
Misiunea securiştilor şi micimanilor comunişti de acum mai bine de 50 de ani, cu cefe plecate şi priviri furibunde, era mult mai uşoară.

Acum mai bine de 50 de ani…


Victimele lor sunt definitiv pierdute. Eticheta de „contestaţi” şi apoi de „frustraţi” şi „duş­mani ai clasei muncitoare” le este pusă treptat şi cu persuasiune şi cei din jur ajung să-i urască în mod visceral.
Torţionarii execută şi au iniţiative: tot ce gândeşte trebuie stârpit! Presa este comandată şi scrie numai ce doreşte partidu’, instanţele sunt ale partidului comunist şi securităţii îşi joacă foarte bine rolul încredinţat de „vidanjori sociali”.


După mai bine de 50 de ani…


Victimele par definitiv pierdute.
Torţionarii au ajuns proprii lor stăpâni. Nu sunt în stare să răzbată prin propriile eforturi intelectuale şi prin competenţă, pentru că nu le au. Aleg delaţiunea, minciuna, furtul, furtul intelectual, împroşcarea nu noi. Ii înnebuneşte noul. Comunitatea Europeană îi exasperează dar clănţăne propoziţii cu Reforma, fiindcă asta este moda.
Toţi cei care sunt independenţi, care gândesc sau le periclitează exerciţiul de nulităţi intelectuale le sunt potrivnici.
Ii sperie tineretul. Işi dau seama că vin tare din urmă, că sunt mult mai buni de cât ei, că trebuie făcuţi să tacă, să se supună, să îi asculte pe ei.
Si atunci este normal să dai un exerciţiu de forţă. Mijloacele sunt aceleaşi ca cele învăţate atunci.
Se confecţionează şi se atârnă eticheta de „contestaţi” şi apoi de „frustraţi” şi „duş­mani ai clasei muncitoare”. Cum tot nu au nimic de făcut fiindcă nu sunt în stare să facă ceva, îi conving pe cei din jur că duşmanii lor sunt duşmanii tuturor. Persuasiunea este arma lor redutabilă. Ii fac pe cei din jur să recunoască în duşmanii lor pe proprii duşmani.
Presa este comandată şi scrie numai ce doreşte…
Instanţele sunt derutate şi comandate şi judecă….


Si totuşi….


Deosebirea o face Internetul.
Scula capitalistă, mult urâtă de comunişti, s-a materializat: ea permite transparenţa. Internetul permite ca probele mincinoase, pe care odinioară nu le putea vedea nimeni, fie că existau fie că nu, să devină publice.


Internetul permite exprimarea ideilor, a gândurilor subversive, a opiniilor care trebuie con­damnate spre liniştea torţionarilor şi obsedaţilor de foloase şi poziţii, inclusiv aca­de­mice necuvenite.
Internetul îi poate face pe cei care au acţionat, au votat, au minţit, au crezut, au fost convinşi să afle adevărul. Adevărul nu dă timpul înapoi dar adevărul izbăveşte.
Adevărul nu dă iertarea dar îţi dă şansa să încerci să te schimbi.


Cu amendamentul bunului simţ…


Este foarte greu să te aperi.
Este greu fiindcă eşti pus în situaţia să renunţi la modestia sădită cu grijă de părinţi.
Este greu fiindcă trebuie să informezi şi în acelaşi timp să respecţi intimitatea celor din jurul tău: poate cei din jur nu aşteaptă în acel moment să le vorbeşti, poate nu sunt interesaţi de problemele şi durerile tale.
Poate problema ta este una personală.
Acestor oameni, pe care eforturile de informare şi de apărare individuală într-un mediu social le provoacă traume de orice fel, le cer scuze!
Le cer scuze şi le spun că mă simt jenat.
Ce puţin la fel de jenat ca atunci când am auzit că un om nevinovat a ajuns să facă închisoare.
Jenat şi neputincios.
Neputincios fiindcă fiecare om are nevoie de dreptul de a se apăra şi de a fi apărat de ceea ce se construieşte cel mai greu „OPINIA PUBLICĂ” şi „CIVISMUL INDIVIDUAL”, căi prin care fiecare şi toţi putem să ne apărăm şi să dăm reacţiile necesare pentru în­dreptarea lucrurilor. Dacă lucrurile se impun a fi îndreptate.


Fiindcă istoria nu trebuie să se repete….


Dacă istoria lui Blaga, şi a lui Racoviţă şi altor mii de intelectuali se va repeta şi masa critică a nulităţilor lumii academice va avea şi de această dată dreptate, atunci am trăit de pomană.
Dacă în faţa adevărului şi a probelor directe, torţionarii vor avea satisfacţia să-şi vadă victimele ostracizate cu concursul presei, justiţiei, societăţii civile, atunci România îşi merită înapoierea cronică şi condamnarea fiilor şi fiicelor ei la pierderea dreptei în deşert.