Planul managerial comentat (2) Eliminarea structurilor şi practicilor comuniste

Azi Universitatea Tehnică din Cluj Napoca = Comitetul pcr…

Studenţii de la Universitatea Tehnică din Cluj care au pasiunea istoriei au bucuria să-şi facă studiile într-o enclavă vie a comunismu-lui.
Organizarea instituţiei respectă cu fidelitate structura organiza-ţională a organizaţiei pcr: fiecare catedră are la bază organizaţia de bază sau grupa de pcr.
De cele mai multe ori fostul secretar de partid sau o clonă a acestuia face pe omul de ştiinţă şi şeful de catedră.
Ca fostul secretar de partid, el reprezintă administraţia dar se crede în acelaşi timp şeful profesorilor şi al ştiinţei, cenzorul acestora, adică veritabil om de partid şi de stat
Pentru ca bâlciul să fie deplin, Senatul şi conducerea ministerului au aprobat cele mai fanteziste specializări, unice în nume în aşa fel încât, la fel ca la învăţământul ideologic al pcr, fiecare catedră să poată să păstorească spiritual o specializare.
Păstorirea este deplină: matematica de la catedra de automatică nu are voie să fie aceeaşi cu matematica de la catedra de maşini electrice sau termice, programarea cal­cu­latoarelor de la construcţii civile nu are voie să fie aceeaşi cu programarea cal­cu­la­toa­relor de la catedra de robotică de robotit.

…şi o enclavă a statului autoritar comunist într-un stat de drept…

Structura de organizare a Universităţii româneşti, deci şi a Universi-tăţii Tehnice din Cluj Napoca, contravine principiilor statului de drept.
Este bine să reamintim că statul de drept recunoaşte principiul sepa-rării puterilor. Este vorba în principal de ideea că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea jude­că­to­rească nu pot fi reprezentate în acelaşi timp de aceleaşi persoane.
Universitatea românească, prin legea de organizare şi prin exageră-rile feudalilor care o conduc calcă acest principiu.
Astfel, prin similitudine, conducerea executivă se asociază cu conducerea administrativă, adică şefi de catedre, prodecani, decani, prorectori.
Pentru a împiedica orice stare de echilibru şi de normalitate, aceleaşi persoane pătrund prin practica sistemului comunist al alegerilor prin sistem reprezentativ piramidal, în Con­si­liul Profesoral şi Senatul instituţiei academice.
In acest fel, într-o instituţie publică, aceleaşi persoane normează, adică produc regle­men­tări şi tot ei le şi aplică, sau invers, aceleaşi persoane reglementează tot ce doresc să aplice.
Intreaga comunitate este redusă la rolul de spectatori şi victime ale contorsiunilor sca­ma­torilor „democraţiei academice myoritice”. In toate documentele de raportare spre or­ga­nele externe, se vorbeşte cu mândrie că „…în Universitatea Tehnică din Cluj Napoca funcţionează democraţia cu vot secret…”!

…şi un amalgam care pune administrativul şi profesionalul în mâna aceloraşi persoane

Sistemul conducerii colegiale prin reprezentare mai prezintă un detaliu original dar total incompatibil din punct de vedere funcţional.
Dacă toate grupurile profesionale au asociaţii puternice unde problemele deontologice şi etice sunt tratate prin criterii de competenţă, vezi asociaţia medicilor, ordinul arhitecţilor, baroul pentru avocaţi, Consiliul Superior al Magistraturii pentru magistraţi, numai tagma cadrelor didactice universitare este lipsită de for profesional.
In acest fel, conducerea administrativă, îşi poate însuşi dreptul de a se considera şi con­ducerea ierarhică profesională de drept.
Apare in acest fel posibilitatea ca reprezentaţii administraţiei să acţioneze în mod direct asupra ca­dre­lor didactice în aspecte strict profesionale în care nicio lege nu le acordă vreo compe­ten­ţă.

…şi autonomia universitară myoritică atotputernică…

Autonomia universitară reprezintă una din cele mai avansate trăsături ale unui sistem de învăţământ superior civilizat şi avansat.
Civilizat şi avansat, nu înseamnă însă întotdeauna şi România.
In esenţă, autonomia universitară reprezintă dreptul cadrului didactic de a se exprima li­ber, de a fi fermentul evoluţiei perma-nente, de a nu fi tras la răspundere în momentul în care aduce noul chiar cu riscul de a se opune cunoştinţelor deja recunoscute.
Forma de organizare internă a universităţii face de asemenea parte din conceptul de au­to­nomie ca şi libertatea de a orienta resursele în sensul finanţării sistemului de orga­ni­za­re ales.
De aici, şi până la dreptul de a-ţi stabili salariul în afara limitelor legale, la dreptul de a măslui regia instituţie pentru a reţine resurse financiare suplimentare din finanţările bu­ge­tare, drep­­tul de a folosi în mod discreţionar resursele financiare atrase, dreptul de a călca le­gea cu privire la angajarea persoanelor şi la durata timpului de muncă există o distanţă enor­mă pe care nici o altă instituţie academică din alte ţări civilizate nu şi le pro­pune.
Tot potrivit acestei autonomii, fiecare catedră poate să ceară să devină o universitate şi în aşa fel România va putea ajunge în Guinness Book ca ţara cu cel mai mare număr de universităţi din lume. Fiecare membru al cate­dre­lor poate deveni atunci decan sau mem­bru al Biroului Senat, fiecare membru al ca­tedrei poate deveni Senat sau senator sau Consiliu Profesoral sau portar de rectorat.

Practici şi structuri comuniste anacronice

Din cele prezentate mai sus se constată că Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, mem­bră sobră a comunităţii academice româneşti este purtătorul unor tradiţii comuniste puternice şi pure.
Pentru reprezentanţii acesteia, cadrul didactic este numai mijlocul de a atinge obiective de orizont redus chiar prin călcarea în picioare a tuturor drepturilor omului, cetăţeanului şi ale omului de ştiinţă.

Intre management colegial şi corporativ….

Situaţiile de mai sus indică şi argumentele pentru care universităţile româneşti şi mai ales în cele înţepenite în lipsa de evoluţie istorică, asemenea Universităţii Tehnice din Cluj Napoca preferă în cvasitotalitatea cazurilor managementul colegial.
Similitudinea cu sistemul comunist, cu toate deformaţiile patologice tipice, au permis pro­li­ferarea necenzurată a non-valorii şi incompetenţei la toate nivelurile structurii mana­ge­riale malefic extinse.
Să nu omitem insă că ciuma birocratică a lipsei de competenţe ma­na­geriale academice se manifestă mai ales printr-un număr deosebit de comisii şi comi­tete alcătuite fără dis­cer­nământ şi activitate, obiective sau performanţe din aceleaşi şi aceleaşi persoane.
Se caută Reformă? Se caută sistem de învăţământ superior adaptiv şi performant?

Candidatul Isoc propune abandonarea definitivă a conducerii colegiale ca cea mai ca­tas­tro­fală formă de management al instituţiei academice şi înlocuirea acesteia cu un sistem corporativ.
Introducerea unui sistem corporativ va avea ca principal şi imediat efect scoaterea din is­toria învăţământului universitar românesc a structurilor şi practicilor comuniste. Pentru întotdeauna !