Datorii şi necesare cuvinte…

„Oamenii politici au convingeri, profesionişti au argumente.” (autor necunoscut, februarie 1990)

Necesare cuvinte...

 Cuvintele moto-ului de mai sus le-am auzit în primele zile ale anului 1990. M-au impresionat şi am crezut sincer că fac parte dintr-un colectiv de profesionişti. Realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta. Făceam parte dintr-un cuib de oameni care confundau viaţa cu politica şi politica, indiferent de culoare, cu viaţa lor.

O educaţie bine realizată care a trecut prin matriţa de formare a anilor 70 în care s-a născut şi apoi s-a aplicat în mod sistematic aceea sintagmă atât de plăcută a lui Ceauşescu „…om de partid şi de stat…” s-a dovedit a fi foarte eficientă. Ruperea din ea este un chin pe care cei mai mulţi nu-l pot suporta. Este atât de simplu să supui la vot că „1 + 1 = 2” sau nu, faţă de a-ţi asuma răspunderea că „1 + 1 =2”.

O cocomârlă hărşită a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca îmi cerea cândva, nici mai mult nici mai puţin, dacă doresc modernizarea, decât să-mi conving colegii să folosească notarea cu zecimale.

Biata cocomârlă! Nu realiza cât este de ridicolă: notarea cu zecimale este problemă tehnică şi nu trebuie votată! Ea este o necesitate şi o impune comunitatea europeană şi lumea civilizată. Isoc a aplicat-o şi i-a adus perfecţionări: atât şi nimic mai mult!

Perfecţionările vor fi acceptate odată de profesionişti pe bază de argumente, da, de profesionişti şi niciodată de activişti. Activiştii vor trebui să recunoască odată, la urmă de tot, starea de fapt. Partea nefavorabilă este că până când activişti vor fi obligaţi de lege, care acum este strâmbă şi şuie, să aplice un mecanism corect şi compatibil de evaluare, mulţi tineri se vor fi scârbit de şcoala unde amatorismul este confundat cu profesionalismul şi profesionalismul cu politica. Este păcat că România, mai mult, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca se va fi dovedit că a mai pierdut un start spre lumea civilizată. Nu este prima dată , dar este la fel de regretabil.

Pentru cei care pot trece peste emoţionalul lecturii şi citirii cuvintelor fără a se căuta înţelegerea ideilor, va fi uşor să se regăsească persoana în citatul de mai sus.

Mai mult, este uşor de identificat prin cuvintele citatului că peste oameni politici şi profesionişti există necunoscătorii şi oamenii de nimic. In absenţa competenţei, plăcerea lor este să aşeze politica peste profesional. De aici rezultă abuzul, de aici rezultă corupţia, de aici rezultă lipsa de performanţă.

Aşa s-a întâmplat şi când Isoc a fost concediat iar Senatul ruşinii a votat pentru că aşa i s-a cerut.

Tot aşa a fost şi atunci când un profesor al Politehnicii din Cluj a fost descoperit, în urmă cu mulţi ani, ca plagiator al tezei de doctorat, teza s-a anulat şi apoi plagiatorul a ieşit la pensie, bine merci, tot ca profesor al Politehnicii.

Tot aşa a fost şi când teza unui profesor al zilelor noastre a cuprins rezultatele unor contracte ale unui respectabil dascăl şi cercetător şi acest dascăl a fost ţinut apoi ani de zile la uşa rectorului bazinist să-şi caute de pomană dreptatea cu ruşinea că el nu poate da Universitatea în judecată pentru drepturile lui.

Tot aşa a fost şi atunci când alţi specialişti de excepţie au fost „ajutaţi” să plece din Politehnică sau au fost catalogaţi drept nebuni.

Ceauşescu ar fi mândru de produsele educaţiei sale….. adevăraţi oameni de partid şi de stat, profesionişti ba!

Datorii… 

Simt nevoia să răspund pe scurt şi în limitele opiniei personale, argumentate de câte ori se poate, unor persoane cu sau fără nume, care însă au simţit nevoia dialogului. Ordinea este cu totul aleatoare…

Dumneavoastră ştiţi că se fac angajări după bunul plac, simpatie şi interese personale şi nu după performanţe şi abilităţi?

E greu de crezut că un om care are numai convingeri, ar putea să facă altceva decât să-şi satisfacă orgoliile şi dorinţa de putere. Un om competent l-ar deranja în orice moment. Instituţia nu contează cât timp fiecărui şefuţ i se permite să declare ritos: l’Etat c’est moi! Unii o şi cred….

Am impresia că aveţi o abordare profund binară: totul e alb sau totul e negru. Lumea însă nu e nici măcar gri - e efectiv infinit colorată!

Trebuie să recunosc romantismul imaginii. Din păcate o imagine atât de umanistă nu ţine nici de foame nici de sete. Cred că veţi găsi destui ziarişti care să facă din această temă multe episoade din ciclul „Să ne plângem că suntem unici şi nu ne înţelege nimeni!”

Absolvenţii UTCN se descurcă satisfăcător aş zice. Evident, întotdeauna se poate şi mai bine dar asta depinde mai ales de ei. Este posibil ca majoritatea persoanelor din UTCN, inclusiv studenţii, să fie mulţumită cu starea de fapt. V-aţi gândit la acest aspect?

Si locuitorii Atlantidei râdeau şi se credeau unici pe când continentul lor se scufunda. Un prieten oltean îmi spunea că Jiul separă două lumi: râsul lumii de restul lumii! E greu să spui în care parte eşti când nu treci să vezi şi cealaltă parte. Atâta vreme cât un profesor nu se aşează, obiectiv pe poziţia unui patron, pregătirea studenţilor săi este excelentă!

Absolvenţii nu-şi dau singuri examenul vieţii ci în faţa societăţii, oricât de general al fi termenul. „Majoritatea persoanelor din UTCN” pot fi eventual o mică parte din societate şi nici într-un caz cea mai reprezentativă în număr şi durată temporală.

Satisfacţia nu este o boală dar nu poate fi nici medicamentul universal al frustrărilor pentru rezultatele competiţiilor adevărate.

Ziariştii români specializaţi în sport au o vorbă foarte neaoşă: „… echipa României a avut ghinion…”. Corect se spune „echipa României a jucat prost, mult mai prost de cât adversara ei…”.

In orice caz, majoritatea decide cum doreşte să arate viitorul tuturor - toţi primim ceea ce merită mjoritatea!

E un punct de vedere. Nu cred că am vreun motiv să-l împărtăşesc. Majoritatea decide eventual politic. Profesional, majoritatea nu există. Profesional majoritatea poate fi „prostimea”. Edgar Alan Poe spunea că „Odată cu creşterea competenţei numărul celor care te înţeleg scade….”. Curba lui Gauss spune în alt fel acelaşi lucru. De ce aş accepta un dat sau un vot? Ca să plac cuiva şi să ajung să-mi fie scârbă de mine?

….Atunci când aţi fost dat afară din Facultate, nu îmi amintesc să fi ieşit studenţii în stradă să vă susţină. Poate dimpotrivă, unii s-au şi bucurat.

Un tată de patru copii vă spune că tinerii sunt mult mai realişti şi mai înţelepţi decât mulţi dintre adulţii îndoctrinaţi. 

Cele mai frumoase vorbe pe care mi le-a postat un fost student căruia nu i-am aflat niciodată numele au fost „…Domnule Profesor, mă bucur că v-au dat afară din Politehnică. Acum veţi putea să le demonstraţi care este valoarea DVoastră adevărată…”! Mă-nclin în faţa curăţeniei şi purităţii de cristal a minţii tale, tinere discipol! Acestui om îi sunt dator cu viaţa şi munca mea şi aş fi fost jignit dacă aceşti tineri puri ar fi ieşit în stradă pentru a mă apăra…..

Probabil ca metodele d-voastră erau perfecte, dar nu aţi reuşit să îi convingeţi şi pe studenţi de acest lucru. Unii încă mai sunt marcaţi de lucrul cu hârtia milimetrică...
Chiar dacă aţi fi singurul profesor perfect din aceasta şcoală, se pare că sunteţi şi singurul absolut convins de acest lucru.
Dacă pe studenţi nu aţi reuşit să îi convingeţi, cum aţi putea să îi convingeţi pe colegii d-voastră să vă susţină ca rector?
Mă întreb, în loc să vă preocupaţi de perfecţiunea celorlalţi, oare nu aţi fi mai câştigat dacă v-aţi preocupa de propria perfecţionare în a comunica cu oamenii?

Simt că tot ce trebuia spus a fost spus. In completare, în acest moment studiile mele privind noile tehnici de instruire în inginerie pe care le-am dezvoltat şi continui să le dezvolta au plecat spre reviste de specialitate. In ele se află argumente şi rezultate şi nu predici de convins grupuri de studenţi şi colegi.

Absolvenţii noştri sunt foarte utili la IBM, Google, Microsoft, INRIA, Ecole Normale, DaimlerChrysles, Volgswagen, SAP (cred că aţi auzit de aceste firme)..., marilor universităţi din SUA şi Europa şi multor firme din Cluj şi ţara, pe baza impozitelor cărora se bazează bugetul local în mare parte, şi cel naţional parţial. S-ar putea să fiţi greşit informat. Iar denigrările ar putea să aibă şi o altă urmare.

Mi-ar fi foarte greu să comentez măcar fiindcă de răspuns nu poate fi vorba. Câtă carte ştiu studenţii acestui dascăl este greu de spus. Oricum că „…impozitul este buget, buget local şi naţional parţial ….. „ este cert!!!!!

1) Legat de concedierea d-voastră, mă întreb de ce aţi considerat că merită să insistaţi (în contra regulamentului UTCN!) pe nişte aspecte care par fi lipsite de importanţă pentru majoritate? Daca aţi fi rămas în universitate puteaţi eventual construi ceva cu adevărat important. Nu credeţi?

Fiecare ne alegem morile de vânt pe măsura personalităţii şi opţiunilor individuale. Eu nu mi-am propus să fac ceva anume „important” pentru universitate ci mi-am propus doar să-mi fac profesia la cele mai înalte cote. Viitorul este cel care v-a dovedi alegerea. Despre regulament şi despre contra….

2) Presupunând că intenţiile d-voastră sunt bune, ce vă face să credeţi că modalitatea de acţiune pe care aţi ales-o este cea mai potrivită? Demonstrează rezultatele obţinute până acum acest lucru?

O vorbă înţeleaptă, mult prea înţeleaptă că să o putem ignora sau înlocui spune că „Se termină când se termină”.

3)Ce speraţi să obţineţi prin această candidatură? Ce şanse reale credeţi că aveţi?

Multe. Faptele au dovedit şi o vor dovedi şi pe mai departe.

Dacă ar fi să o luaţi de la capat - să daţi timpul înapoi - ce aţi schimba în atitudinea şi demersurile dvs. ?

Absolut nimic. Ce aş fi eu dacă nu aş fi eu? De fapt torţionarii au urmărit un singur lucru: să mă facă să fiu ce nu sunt eu.

Vă înţeleg scârba de a "vă aduna" cu non-valori cunoscute, totuşi, ei au devenit tot mai bogaţi şi tot mai puternici, iar dvs. aţi devenit tot mai sărac si controversat.

Controversaţi sunt numai oamenii vii, iar adevărata bogăţie este lupta care te face mai om. Credeţi că „ei” („ei” pe care eu nu-i cunosc, nu-i invidiez şi mai ales nu doresc să-i cunosc) sunt mai oameni decât erau înainte de a se manifesta ca haită de torţionari? Mă îndoiesc că în faţa copiilor lor vor fi nişte modele şi nişte icoane….