„Oamenii politici au convingeri, profesionişti au argumente.” (autor necunoscut, februarie 1990)
Necesare cuvinte...
Cuvintele moto-ului de mai sus le-am auzit în primele zile ale anului 1990. M-au impresionat
şi am crezut sincer că fac parte dintr-un colectiv de profesionişti. Realitatea
s-a dovedit a fi cu totul alta. Făceam parte dintr-un cuib de oameni care
confundau viaţa cu politica şi politica, indiferent de culoare, cu viaţa lor.
O educaţie bine realizată care a trecut prin matriţa de formare a anilor
70 în care s-a născut şi apoi s-a aplicat în mod sistematic aceea sintagmă atât
de plăcută a lui Ceauşescu „…om de partid şi de stat…” s-a dovedit a fi foarte
eficientă. Ruperea din ea este un chin pe care cei mai mulţi nu-l pot suporta.
Este atât de simplu să supui la vot că „1 + 1 = 2” sau nu, faţă de a-ţi asuma
răspunderea că „1 + 1 =2”.
O cocomârlă hărşită a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca îmi cerea
cândva, nici mai mult nici mai puţin, dacă doresc modernizarea, decât să-mi conving colegii să folosească notarea
cu zecimale.
Biata cocomârlă! Nu realiza cât este de ridicolă: notarea cu zecimale
este problemă tehnică şi nu trebuie votată! Ea este o necesitate şi o impune
comunitatea europeană şi lumea civilizată. Isoc a aplicat-o şi i-a adus perfecţionări: atât şi nimic mai mult!
Perfecţionările vor fi acceptate odată de profesionişti pe bază de argumente, da, de profesionişti şi
niciodată de activişti. Activiştii vor trebui să recunoască odată, la urmă de tot, starea de
fapt. Partea nefavorabilă este că până când activişti vor fi obligaţi de lege,
care acum este strâmbă şi şuie, să aplice un mecanism corect şi compatibil de evaluare,
mulţi tineri se vor fi scârbit de şcoala unde amatorismul este confundat cu
profesionalismul şi profesionalismul cu politica. Este păcat că România, mai
mult, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca se va fi dovedit că a mai pierdut
un start spre lumea civilizată. Nu este prima dată , dar este la fel de
regretabil.
Pentru cei care pot trece peste emoţionalul lecturii şi citirii
cuvintelor fără a se căuta înţelegerea ideilor, va fi uşor să se regăsească
persoana în citatul de mai sus.
Mai mult, este uşor de identificat prin cuvintele citatului că peste
oameni politici şi profesionişti există necunoscătorii şi oamenii de nimic. In
absenţa competenţei, plăcerea lor este să aşeze politica peste profesional. De
aici rezultă abuzul, de aici rezultă corupţia, de aici rezultă lipsa de
performanţă.
Aşa
s-a întâmplat şi când Isoc a fost
concediat iar Senatul ruşinii a votat pentru că aşa i s-a cerut.
Tot aşa a fost şi atunci când un profesor al Politehnicii din Cluj a
fost descoperit, în urmă cu mulţi ani, ca plagiator al tezei de doctorat, teza
s-a anulat şi apoi plagiatorul a ieşit la pensie, bine merci, tot ca profesor
al Politehnicii.
Tot aşa a fost şi când teza unui profesor al zilelor noastre a cuprins
rezultatele unor contracte ale unui respectabil dascăl şi cercetător şi acest
dascăl a fost ţinut apoi ani de zile la uşa rectorului bazinist să-şi caute de
pomană dreptatea cu ruşinea că el nu poate da Universitatea în judecată pentru
drepturile lui.
Tot aşa a fost şi atunci când alţi specialişti de excepţie au fost
„ajutaţi” să plece din Politehnică sau au fost catalogaţi drept nebuni.
Ceauşescu ar fi mândru de produsele educaţiei sale….. adevăraţi oameni
de partid şi de stat, profesionişti ba!
Datorii…
Simt nevoia să răspund pe scurt şi în limitele opiniei personale, argumentate de câte ori se poate, unor
persoane cu sau fără
nume, care însă au simţit nevoia dialogului. Ordinea este cu totul aleatoare…
Dumneavoastră ştiţi că se fac angajări după
bunul plac, simpatie şi interese personale şi nu după performanţe şi abilităţi?
E greu de crezut că un om care are numai convingeri, ar
putea să facă altceva decât să-şi satisfacă orgoliile şi dorinţa de putere. Un
om competent l-ar deranja în orice moment. Instituţia nu contează cât timp
fiecărui şefuţ i se permite să declare ritos: l’Etat c’est moi! Unii o şi cred….
Am impresia că aveţi o abordare profund
binară: totul e alb sau totul e negru. Lumea însă nu e nici măcar gri - e efectiv
infinit colorată!
Trebuie să recunosc romantismul imaginii. Din păcate o
imagine atât de umanistă nu ţine nici de foame nici de sete. Cred că veţi găsi
destui ziarişti care să facă din această temă multe episoade din ciclul „Să ne
plângem că suntem unici şi nu ne înţelege nimeni!”
Absolvenţii UTCN se descurcă satisfăcător
aş zice. Evident, întotdeauna se poate şi mai bine dar asta depinde mai ales de
ei. Este posibil ca majoritatea persoanelor din UTCN, inclusiv studenţii, să
fie mulţumită cu starea de fapt. V-aţi gândit la acest aspect?
Si locuitorii Atlantidei râdeau şi se credeau unici pe când
continentul lor se scufunda. Un prieten oltean îmi spunea că Jiul separă două
lumi: râsul lumii de restul lumii! E greu să spui în care parte eşti când nu
treci să vezi şi cealaltă parte. Atâta vreme cât un profesor nu se aşează,
obiectiv pe poziţia unui patron, pregătirea studenţilor săi este excelentă!
Absolvenţii nu-şi dau singuri examenul vieţii ci în faţa
societăţii, oricât de general al fi termenul. „Majoritatea persoanelor din
UTCN” pot fi eventual o mică parte din societate şi nici într-un caz cea mai
reprezentativă în număr şi durată temporală.
Satisfacţia nu este o boală dar nu poate fi nici
medicamentul universal al frustrărilor pentru rezultatele competiţiilor
adevărate.
Ziariştii români specializaţi în sport au o vorbă foarte
neaoşă: „… echipa României a avut ghinion…”. Corect se spune „echipa României a
jucat prost, mult mai prost de cât adversara ei…”.
In orice
caz, majoritatea decide cum doreşte să arate viitorul tuturor - toţi primim
ceea ce merită mjoritatea!
E un punct de vedere. Nu cred că am vreun motiv să-l
împărtăşesc. Majoritatea decide eventual politic. Profesional, majoritatea nu
există. Profesional majoritatea poate fi „prostimea”. Edgar Alan Poe spunea că
„Odată cu creşterea competenţei numărul celor care te înţeleg scade….”. Curba
lui Gauss spune în alt fel acelaşi lucru. De ce aş accepta un dat sau un vot? Ca
să plac cuiva şi să ajung să-mi fie scârbă de mine?
….Atunci
când aţi fost dat afară din Facultate, nu îmi amintesc să fi ieşit studenţii în
stradă să vă susţină. Poate dimpotrivă, unii s-au şi bucurat.
Un tată de patru copii vă spune că tinerii sunt mult mai
realişti şi mai înţelepţi decât mulţi dintre adulţii îndoctrinaţi.
Cele mai frumoase vorbe pe care mi le-a postat un fost
student căruia nu i-am aflat niciodată numele au fost „…Domnule Profesor, mă bucur că v-au dat afară din Politehnică. Acum veţi
putea să le demonstraţi care este valoarea DVoastră adevărată…”! Mă-nclin
în faţa curăţeniei şi purităţii de cristal a minţii tale, tinere discipol! Acestui
om îi sunt dator cu viaţa şi munca mea şi aş fi fost jignit dacă aceşti tineri
puri ar fi ieşit în stradă pentru a mă apăra…..
Probabil ca metodele d-voastră erau
perfecte, dar nu aţi reuşit să îi convingeţi şi pe studenţi de acest lucru.
Unii încă mai sunt marcaţi de lucrul cu hârtia milimetrică...
Chiar dacă aţi fi singurul profesor perfect din aceasta şcoală, se pare că
sunteţi şi singurul absolut convins de acest lucru.
Dacă pe studenţi nu aţi reuşit să îi convingeţi, cum aţi putea să îi convingeţi
pe colegii d-voastră să vă susţină ca rector?
Mă întreb, în loc să vă preocupaţi de perfecţiunea celorlalţi, oare nu aţi fi
mai câştigat dacă v-aţi preocupa de propria perfecţionare în a comunica cu
oamenii?
Simt că
tot ce trebuia spus a fost spus. In completare, în acest moment studiile mele
privind noile tehnici de instruire în inginerie pe care le-am dezvoltat şi
continui să le dezvolta au plecat spre reviste de specialitate. In ele se află
argumente şi rezultate şi nu predici de convins grupuri de studenţi şi colegi.
Absolvenţii noştri sunt foarte utili la IBM, Google, Microsoft,
INRIA, Ecole Normale, DaimlerChrysles, Volgswagen, SAP (cred că aţi auzit de
aceste firme)..., marilor universităţi din SUA şi Europa şi multor firme din
Cluj şi ţara, pe baza impozitelor cărora se bazează bugetul local în mare
parte, şi cel naţional parţial. S-ar putea să fiţi greşit informat. Iar
denigrările ar putea să aibă şi o altă urmare.
Mi-ar fi foarte
greu să comentez măcar fiindcă de răspuns nu poate fi vorba. Câtă carte ştiu
studenţii acestui dascăl este greu de spus. Oricum că „…impozitul este buget, buget local şi naţional parţial ….. „ este
cert!!!!!
1) Legat de concedierea d-voastră, mă întreb de ce aţi considerat că
merită să insistaţi (în contra regulamentului UTCN!) pe nişte aspecte care par
fi lipsite de importanţă pentru majoritate? Daca aţi fi rămas în universitate
puteaţi eventual construi ceva cu adevărat important. Nu credeţi?
Fiecare ne alegem morile de vânt pe măsura personalităţii şi opţiunilor
individuale. Eu nu mi-am propus să fac ceva anume „important” pentru
universitate ci mi-am propus doar să-mi fac profesia la cele mai înalte cote.
Viitorul este cel care v-a dovedi alegerea. Despre regulament şi despre
contra….
2) Presupunând că intenţiile d-voastră sunt
bune, ce vă face să credeţi că modalitatea de acţiune pe care aţi ales-o este
cea mai potrivită? Demonstrează rezultatele obţinute până acum acest lucru?
O vorbă înţeleaptă,
mult prea înţeleaptă că să o putem ignora sau înlocui spune că „Se termină când se termină”.
3)Ce speraţi
să obţineţi prin această candidatură? Ce şanse reale credeţi că aveţi?
Multe. Faptele au
dovedit şi
o vor dovedi şi pe mai departe.
Dacă ar fi să o luaţi
de la capat - să daţi timpul înapoi
- ce aţi schimba în
atitudinea şi demersurile dvs. ?
Absolut
nimic. Ce aş fi eu dacă nu aş fi eu? De fapt torţionarii au urmărit un singur
lucru: să mă facă să fiu ce nu sunt eu.
Vă înţeleg
scârba de a "vă aduna" cu non-valori cunoscute, totuşi, ei au devenit
tot mai bogaţi şi tot mai puternici, iar dvs. aţi devenit tot mai sărac si
controversat.
Controversaţi sunt
numai oamenii vii, iar adevărata bogăţie este lupta care te face mai om.
Credeţi că „ei” („ei” pe care eu nu-i cunosc, nu-i invidiez şi mai ales nu
doresc să-i cunosc) sunt mai oameni decât erau înainte de a se manifesta ca
haită de torţionari? Mă îndoiesc că în faţa copiilor lor vor fi nişte modele şi
nişte icoane….