In ultima vreme mă urmăreşte tot mai mult o vorbă înţeleaptă. Vorba spune că, mai bine să încurajezi pe cineva care face, mai puţin bine, ceea ce este necesar, decât să aplauzi şi să lauzi pe cineva care face, foarte bine, ceea ce nu este necesar.
Uneori se impune ca realitatea socio-economică să fie analizată în afara şabloanelor pe care gura lumii le impune fără să le înţeleagă sau fără să privească viitorul cu ochii minţii şi cu ochii burţii.
Este aitiul calea de dezvoltare a României sau aitiul este o nouă bombă pe care ne-o pregătim cu mijloace artizanale şi populiste, la fel ca tăierea pădurilor cu investitori strategici străini şi mercenari români, sau ca loan-ul generalizat ca să spunem, mai târziu, că nu am avut noroc?
Voi analiza, în cele ce urmează, aitiul prin nişte aspecte situate la limita dintre activitatea economică şi cerinţele sociale ale unei dezvoltări raţionale.
Despre sustenabilitate…
Voi lua exemplul unei ţări vecine nouă, dar cu mai mult respect pentru munca adevărată, cu mai multă responsabilitate pentru fiecare gest individual şi civic pentru modul cum îşi priveşte viitorul prin lentila unui pariu curajos.
Guvernul şi mediul de afaceri al ţării vecine alege să joace pariul cu transportul electric: facem maşini electrice, reducem poluarea, înlocuim parcul auto învechit. Dacă se încurajează transportul electric, se creează infrastructura de alimentare cu energie electrică a vehiculelor electrice, se creează infrastructura de întreţinere şi astfel fiecare cetăţean se va putea gândi optimist când alege să investească într-un vehicul electric.
Guvernul încurajează administraţiile locale să pună în prima linie a modernizării mijloacele de transport ale gunoiului, pe care să le orienteze pe motoare electrice. Sunt vehiculele care circulă cel mai mult şi, dacă ele vor avea acţionări electrice, o bună parte din poluarea marilor oraşe va fi puternic diminuată.
Vecinii noştri vor avea oraşe mai curate, vor avea o poluare fonică redusă.
Vehiculele electrice trebuie întreţinute, trebuie alimentate, trebuie parcate, trebuie reparate. O mulţime de cetăţeni, cu calificări din cele mai diverse, devin utili, devin necesari, muncesc.
O mulţime de oameni se susţin, o mulţime de activităţi se susţin unele pe altele, comunitatea îşi construieşte bunăstarea, îşi construieşte viitorul, propriul viitor.
Este bine pentru că este necesar….
Despre non-sustenabilitate…
Noi am ales aitiul. Nu oricine face aitiu. Aitiu fac numai oamenii inteligenţi.
Aitiul este un produs sau un serviciu select.
Peste tot în lume, serviciile de aitiu se fac cu muncitori calificaţi sau tehnicieni. Ei întreţin reţelele de calculatoare, ei instalează sau devirusează, ei arhivează.
Aitiul, ca produs, are nevoie de proiect, de o echipă de lucrători şi, mai ales, de finanţare. Cine finanţează are totul. Are drepturile de proprietate intelectuală. Aceste drepturi îi sunt plătite de către utilizatori. Aceste drepturi sunt cunoscute ca „licenţe”. Licenţele le vinde Microsoft şi nu cei care vorbesc româneşte la Microsoft.
Aitiul este un produs deosebit. Aitiul nu se strică, nu se uzează, nu trebuie să-l întreţii. Aitiul, ca şi sicriul, este un bun de unică folosinţă. L-ai luat, îl foloseşti, nimeni nu-l returnează, nimeni nu face reclamaţii pentru lipsă de calitate.
Ca să produci aitiu ai nevoie de oameni mulţi. Ca să stimulezi aitiul, ai nevoie de oameni calificaţi. In România, numai cei cu diplomă universitară sunt chemaţi să facă aitiu. Ca să produci aitiu nu ai nevoie de nici un fel de şcoală. Ca să produci aitiu trebuie să ştii un limbaj, să cunoşti un mediu, să ai o aplicaţie practică şi gata!
Dacă nu se strică, dacă nu se uzează, dacă nu trebuie întreţinut, aitiul nu dă decât pâinea de azi. Aitiul nu are nevoie de şosele, nu are nevoie de reţele de alimentare, nu are nevoie de mecanici care să-l depaneze.
Aitiul este cea mai parşivă formă de loan: nu lucrează cu materialul clientului ci lucrează cu proiectul clientului. Loan este şi producţia de costume pentru marile firme. Faci costumul din materialul clientului, cu tehnologia clientului. Rămâi cu salariul şi cu experienţa. Mâine vei putea face singur un costum.
Celui care lucrează să facă aitiul, nu-i rămâne nimic, nici măcar experienţa care este unică pentru fiecare produs în parte.
O mulţime de oameni muncesc, o mulţime de oameni aleşi şi cu diplome primesc un salariu azi, ziua de mâine este pentru toţi o speranţă în care nimeni nu investeşte. Să ne fie bine azi, că mâine poate fi orice, poate fi oricum, dar noi ştim bine că nu poate fi rău!
Este foarte bine, dar nu e deloc necesar…
Primele victime colaterale…
Orice război are victimele sale colaterale. Orice dezvoltare nesăbuită calcă pe valorile care nu îi aparţin. Munţii au fost sparţi ca să avem cărbune şi minerale. Aerul a fost poluat ca să avem materiale plastice şi autovehicule. Pădurile au fost tăiate mişeleşte ca să ne minţim că avem dreptul la bani mulţi, mult prea mulţi pentru munca noastră mică de tăietori de păduri.
Aitiul are şi el victimele sale colaterale.
Victimele aitiului sunt oamenii.
Aitiul se face numai cu tineri. Cu cât mai tineri, cu atât mai buni sunt lucrătorii de aitiu.
Aitiul deprofesionalizează. Un lucrător de aiti are randament un număr de circa cinci la şapte ani de la intrarea în muncă. După aceea… ?
Aitiul face munca solitară şi o întoarce împotriva individului. Firmele de aiti ascund cu grijă numărul tot mai mare de tineri cu probleme de personalitate şi cu începuturi de suferinţe psihiatrice.
Aitiul este bine plătit. Un aitist nu poate face decât aitiu. De aceea aitiştii sunt bine plătiţi, aitişti au bani.
Este foarte bine dar nu este necesar….
Aitişti nu trebuie să se gândească la faptul că ei nu au un plan B. Aitişti nu au voie să aibă un plan B. Aitiştilor li se inoculează ideea că ei sunt supraoameni.
Investitorii strategici se bucură să găsească comunităţi cu mulţi aitişti: ei caută mai puţin oameni vii cât caută aitişti disponibili.
In comunităţile unde trăiesc, aitiştii au credite. Dacă aitiul cade, toate creditele se întorc împotriva aitiştilor, împotriva comunităţii. Atunci se va constata cât de mult costă planul B la care nu s-a gândit nimeni.
Planul B nu poate fi construit de o minoritate: minoritatea celor care au diplome. Aitiul din România este domeniul care nu are muncitori, tehnicieni, maiştri. Este bine de ştiut că aceasta este realitatea valabilă numai în România.
Se poate vedea uşor că nu este bine, dar nu este nici necesar.
Victimă este şcoala...
La început, aitiul îl făceau informaticienii şi inginerii. Asta era la început, pe vremuri, când aitiul era simplu dar munca era complicată. Atunci făceau faţă cei buni, cei care ştiau carte, cei cu diplome date de şcoli bune.
Astăzi? Astăzi a rămas doar povestea: cine are diplomă, este musai bun!
Si astfel, şcolile de trei lulele au început să dea diplome de trei lulele şi să facă marketing pentru producţia de diplome. In primul rând au inventat secţii de aitiu şi apoi specializări de specializări de aitiu: „informatică industrială”, „informatică aplicată”, „informatică neaplicată”, „informatică agricolă”, „informatică economică”, „informatică electronică”, „informatică teologică”...
Diplomele de trei lulele au numai rolul să-i facă pe aitişti să fie ceea ce nu sunt şi îi sprijină pe angajatorii lor să le creeze iluzia că pregătirea lor superioară ar fi cea apreciată.
Pentru că toate nu pot fi informatice, informatica a devenit un simplu apendice al unor denumiri de discipline: tot nu contează ce faci în şcoală cât timp în firmele de aiti se face cu totul altceva!
Când şcoala acceptă că singurul ei rol este acela să ofere diplome, şcoala încetează să mai fie şcoală. Pentru aitişti şcolile au renunţat la a mai fi şcoli.
Dacă studentul, angajat ca aitist pe ceea ce ştia din liceu doreşte diplomă, universităţile dau diplome. Ca să poată da diplome, fără număr, fără număr, şcolile statului au admis concurenţa neloială între ele ca principiu de existenţă şi de tocare a banului public şi s-au transformat în şcoli de diplome şi de nimic.
Asta nu este bine dar este şi foarte puţin necesar…
Victimă este comunitatea...
O comunitate în care unii câştigă indecent de mult este o comunitate şchioapă. Fiecare trebuie să câştige după munca pe care o prestează, după efectele muncii pe care o prestează.
In societate nu există El Dorado. Acolo unde toţi câştigă foarte mult, cineva pierde foarte mult.
In momentul în care aitiul românesc se va clătina, comunitatea care s-a bazat pe banii acestor oameni va plăti din greu. Este foarte dificil să rămâi fără un client cu bani, este dificil să ai alături un vecin care, rămas fără loc de muncă, nu va mai putea achita împrumutul la bancă.
Este şi mai dificil atunci când numărul celor care au fost cândva clienţi cu bani şi datornici buni platnici vor deveni oameni de rând. O dovedeşte Valea Jiului, o dovedeşte Hunedoara, o dovedeşte Reşiţa.
Asta nu este bine şi ar fi foarte rău să credem că este necesar…
Victimă este viitorul...
Când gândim viitorul unei comunităţi, când gândim viitorul unei ţări nu putem ignora victimele colaterale pe care cu toţii le vom plăti. Victimele colaterale se nasc şi prin tăcere. Victimele colaterale există şi atunci când alegem să tăcem, atunci când ele apar şi se înmulţesc în jurul nostru.
Rămân întrebările.
Este necesar ca tinerii cei mai buni să fie împinşi cu lozinci ieftine spre pseudodomenii de dezvoltare care dau bine numai pentru investitorii strategici?
Este necesar ca produsele muncii noastre să treacă doar prin ţară şi să ne epuizeze resursa umană printr-o calificare absolut limitată? Care ţară va lua aitiştii din România atunci când aitiul îşi va dovedi limitele de creştere?
Care este deosebirea între România aitiului şi România Caritas-ului?
Este necesar ca ministrul educaţiei să estimeze „din burtă” că România are nevoie de 40,000 de aitişti cu scopul de a spori cifrele de şcolarizare în nişte universităţi care sunt deja supradimensionate faţă de capacităţile lor reale de a produce absolvenţi necesari economiei reale?
Cine mai crede că este bine şi că este necesar?
Statul, corupţia şi bomba aitionică…
Bomba aitionică este pregătită să explodeze prin indiferenţă, de intervenţia neavenită a statului. Statul acţionează prin angajaţii săi diletanţi şi improvizatori şi evită, în mod sistematic, consultanţa calificată în dezvoltarea aplicaţiilor informatice necesare activităţii statului.
In locul consultanţei calificate se preferă acţiunea directă a funcţionarilor publici. Aceştia consideră că doar negocierea directă, numai preţurile sunt importante. In acest fel se ajunge la preţuri aberante şi la lipsa oricăror detalii tehnice de proiectare.
Un exemplu este sistemul informatic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Deşi solicitat de condiţiile de dezvoltare ale ţării, sistemul informatic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este construit din raţiuni şi pe baze politice, iar costurile de realizare reale sunt infinit de mari. Costurile nu afectează numai bugetul public ci are consecinţe imense asupra preţurilor în piaţă.
In acest fel se vede că proiectele de aiti sunt profitabile numai în măsura în care beneficiarul lor este statul român. Aceasta este raţiunea care face ca aitiul să pară o direcţie atractivă de dezvoltare.
Este bine că pare a fi bine, dar de necesar, este oare necesar?
Lecţia istoriei: Caritas-ul le-a dat speranţe tuturor naivilor, i-a servit pe descurcăreţi şi pe „cei aleşi” dar mai ales i-a dezamăgit şi sărăcit pe foarte mulţi!
14 comentarii:
Vecinii care fac masini electrice lucreaza tot cu inginerii pe care noi ii numim aitisti. Nu exista aiti ci doar "tehnologi compani". Orice "compani" este (ar trebui sa fie!) o "tehnologi companii" (https://www.google.ro/search?q=Every+company+is+a+technology+company), si daca nu invatam asta o sa ramanem roboti care asambleaza pe linie la bosch sau fujikura. Toti egali (dar saraci). Cred ca raul asta care castiga mult e necesar pentru ca bogatia asta o sa se distribuie pana la urma. Da, e foarte greu sa acceptam ca nu ne autosustinem deocamdata, dar putem sa luam exemplu de la altii (eg. Polonia, Estonia). Si sa nu uitam, daca nu suntem pe val sau inaintea lui, conform distributiei lui gaus, o sa fim in urma lui.
Sunt cu totul de acord. Cred insa ca nu este corect din punct de vedere economic sa aloci niste resurse atat de importante unor activitati care pot sa dispara, prin lipsa de sustenabilitate, in 30 de minute. Mai cred ca un specialist, oricare ar fi el, trebuie sa aiba o pregatire suficienta pentru ca la nevoie sa poata trece dintr-o activitate in alta.
"un specialist, oricare ar fi el, trebuie sa aiba o pregatire suficienta pentru ca la nevoie sa poata trece dintr-o activitate in alta" - intradevar, cu asta ne confruntam zilnic in "aiti". Pentru asta exista Coursera, Pluralsight, Udemy, Udacity etc si sper ca in curand cu variante in limba romana. Trebuie doar sa raspandim vestea. Pana si Stalin avea dreptate cand zicea "invatati, invatati, invatati".
Cu cat numarul celor care gandesc in acest fel creste cu atat ne apropiem de conditia de sustenabilitate pe care in acest moment o consider pusa in mare pericol. Fara sustenabilitate nu se poate vorbi de bunastare si stabilitate globala. IT-ul poate sa dispara acum cu consecinte inimaginabile, dar daca oamenii sunt pregatiti, trecerea spre alte afaceri si activitati poate fi mult mai lina, oricand s-ar produce. "Lin si nelin" se refera la toata lumea, si la cei implicati dar si la familiile lor sau cei care asigura comunitatea (oamenii de rand din servicii si alte domenii).
Cred ca obiectiile la aceasta "aitizare" excesiva se refera la iluzia oferita unora ca e suficient sa inveti doua, trei smecherii ca sa ajungi un mare "specialist", fara a mai dobandi alte abilitati specifice unei diplome universitare adevarate. Acest lucru se refera la tot felul de auxiliari aiti, de tipul testerilor, care au renuntat la cunostinte de baza ale domeniului pentru a practica in acest fel meseria. Formarea de baza, initiala, se face la varste fragede, pana la 23-25 de ani, ulterior procesul fiind tot mai dificil.
Doamnă Colegă/Domnule Coleg,
Vă mulţumesc că aţi citit eseul meu.
Dacă nu l-aţi fi citit, nu aş aflat atâtea lucruri despre cineva care se face Anonim atunci când era mult mai simplu să răspundă printr-un mesaj electronic direct.
Vă răspund fiindcă prin faptul că vorbiţi despre utcluj.ro se dovedeşte ca aveţi adresă pe această reţea, că îmi sunteţi colega/coleg şi că prin aceasta mă simt obligat să vă tratez cu deferenţa cuvenită. Ascunderea numelui ce-l purtaţi şi deferenţa cu care vă tratez le las să le apreciaţi la justa valoare şi corectitudine.
Să vedem ce am aflat:
i. Faptul că nu prea ştiţi limba română, chiar dacă aţi ajuns membru al corpului didactic. Limba română nu are cuvântul şi expresia „a spama”.
ii. Faptul că nu prea aveţi uzul poştei electronice, chiar dacă o folosiţi. Dacă aveaţi acest uz, ştiaţi că o corespondenţă nominalizată, cu un subiect la vedere, pe o reţea a unei instituţii nu poate fi „spam” (mesaj nedorit şi nesolicitat) fiindcă o astfel de reţea este construită tocmai pentru a permite schimburile de informaţii între angajaţii instituţiei. Mai ştiaţi de asemenea că orice mesaj poate fi filtrat şi eliminat din şirul de mesaje care sunt primite fără a fi citit. O puteaţi facem dacă o ştiaţi!
iii. Faptul că nu prea cunoaşteţi genurile de comunicare profesională. Un eseu este o lucrare liberă a unui autor şi nu necesită recenzie. Lucrarea lui Norbert Wiener apărută în 1948 a fost un eseu, nu a fost niciodată recenzat şi totuşi este lucrarea de căpătâi a ciberneticii.
iv. Faptul că nu aţi scris prea multe lucrări la viaţa DVoastră. Dacă aţi fi avut această preocupare, aţi fi ştiut că recenzia unei lucrări este o practică redacţională şi nu o necesitate care să dea o informaţie asupra valorii unei lucrări.
v. Faptul că vă preocupă doar „punerea la punct” a unor colegi şi nu progresul instituţiei. Dacă Universitatea tehnică din Cluj-Napoca ar fi fost o adevărată instituţie academică, atunci aceasta ar fi avut propriul ei blog unde fiecare angajat putea să-şi publice eseurile. Eseurile reprezintă un tip aparte de creaţii scrise care ridică standardul şi vizibilitatea unei instituţii. O astfel de modalitate de a creşte valoarea instituţiei nu este prevăzută pentru că în Universitatea tehnică din Cluj-Napoca nu există încă, fişa postului care să stabilească relaţia dintre creaţiile de proprietate intelectuală ale unui angajat şi drepturile sau obligaţiile angajatorului.
Totuşi, revin şi, cu modestie, recunosc că sunt impresionat de simplul fapt că aţi citit eseul meu.
In primul rand felicit colegul/ colega din UTCN spamata pentru ca si-a facut aparitia pe blog in splendoarea totala a prostiei. Nu strica sa vada si altii cam de cine este populata UTCN la ora aceasta - sau, altfel spus, "nu e mare lucru materia cenusie atunci cand te vrei in UTCN".
Apoi, va felicit d-le Isoc pentru raspunsul adresat spamatului.
Despre icebergul aitistilor de pe la noi eu as filozofa cam asa - bravo pentru UBB care reuseste sa pregateasca in 3 ani oameni ready-to-go pentru lon-ul IT. BRAVO. A creat un curent, o directie, o partiala salvare de mizeria comunisto-securisto-romaneasca. Este un anti la anti-profesionalismul post comunist. Posibil ca in cei doi ani de masterat UBB, care urmeaza celor 3 de informatica in UBB, sa se tina cursuri de nivel decent, care sa se chiar tina, studentii sa le chiar frecventeze, proiectele sa fie pe bune nu doar conspecte de pe internet, iar la finalul a 5 ani nivelul cunostiintelor sa fie acelasi cu cel din facultatile de informatica germane. Poate ca masteranzii invata chiar sa scrie compilatoare... cine stie ... ... deci bravo informatica UBB.
Faptul ca UTCN se zbate ca sa isi gaseasca identitatea este trist si urat. Depinde de multe aspecte dar, evident, in primul rand de faptul ca cei din UTCN care conduc departamente si facultati nu sunt buni specialisti in domeniul lor. Pe acestia nu ii vezi in publicatii majore si reprezentative in domeniul lor. Cum sa stie ce standuri sa cumpere, ce carti sa cumpere, ce curricule sa conceapa (fara suprapuneri celebre si chiar in proportie de 80%). Este trist ca UTCN nu reuseste sa isi gaseasca misiunea si a ajuns sa lupte pt aceeasi masa de studenti ca UBB. In mod clar ingineria nu este identica cu informatica si isi are misiunea ei. Sa spui ca UTCN pregateste studenti pt IT la fel ca UBB este penibil. Misiunea UTCN trebuie sa fie clara si sa difere de misiunea UBB specializarea informatica. De ce nu simtim diferenta... ? ... calitatea proasta a celor care conduc. Daca si-ar cunoaste meseria atunci si-ar cunoaste misiunea. Va amintiti ca pe vremea ceausestilor cei de la inginerie mecanica preferau sa se implice in economie si management ? Ce rusine le era sa fie ingineri mecanici... acum, inginerii din ingineria electrica inclusiv computer science prefera sa fie perceputi ca aitisti. Ironic. Pana la urma 4 ani de studiu sunt echivalati cu 3 ani pentru ca informatia suplimentara daca exista, este balast ?
Ar fi cu totul regretabil să se creadă că acest eseu are ceva cu Universitatea tehnică din Cluj-Napoca. Această modestă instituţie este doar un actor într-un joc mult mai serios.
Pentru această Universitate este de remarcat doar distanţa tot mai accentuată faţă de ceea ce se numeşte „şcoală”: singurul rol pe care şi l-a asumat este cel de producător de diplome.
Că sistemul este unul mult mai perfid o dovedesc declaraţiile ministrului educaţiei care spunea că numai Clujul ar avea nevoie de 11,000 de aitişti, iar România chiar de 40,000! Astfel de sume, de informaţii care provin de la un ministru care nu cunoaşte mult mai multe despre situaţia reală a şcolii, darmite a economiei României este un mare semn de întrebare. De ce are acest ministru interesul să lanseze în presă informaţii care vor avea impact deosebit în alterarea forţei de muncă, în distrugerea multor vieţi de tineri?
Cu revenire la instituţia care ar trebui să producă ingineri, secţia de „inginerie economică industrială” spune totul! Ce este grav, este că o astfel de fantezie malefică nu este tradusă pe înţelesul tinerilor candidaţi la admitere….
Cum azi e "atat de COOL " sa faci parte din acel basket pe care scrie "AITI" si in care e aruncat totul de-a valma, eu inclin sa apreciez robustetea coloanei vertebrale a celor de la "inginerie economica industriala". Ar fi putut fi ambitiosi modernizandu-se in "inginerie economica industriala aplicata in informatica"...
Cat despre ministrul ambitios in baza 10... eu ma cobor cu picioarele pe pamant si spun ca probabil spera la o oferta de job de pe la o specializare gen "$$ info" sau "info $$" sau... "$$ info" $$"... nu va fi ministru forever...oameni suntem...
Sincer, nu cred ca e bine sa ne speriem de planurile cincinale ale politicienilor. Cred ca e bine sa fie cifra mare de scolarizare pentru programatori. Nu e bine sa ii comparam cu minerii. Pregatesti 3 ani un programator, un om care gandeste si care va fi capabil sa se adapteze. Cu cat mai multi programatori cu atat atat le va fi leafa mai mica... cerere si oferta... Cred insa ca problema mare este la inginerie. Este prostitutie intelectuala sa adaugi "informatica" la numele clare de specializari de inginerie doar ca sa amagesti lumea (sau sa distrugi profilul specializarii). De vreo 50 de ani nu se mai face inginerie fara computer. Inginerii trebuie sa fie putini si sa isi cunoasca meseria. Intr-o tara dezvoltata unui inginer mecanic nu ii e rusine ca face proiectare in mecanica...pt ca stie ca e greu sa ajunga inginer mecanic... atata matematica, nu-i asa ?
Inginerii trebuie sa fie putini si de valoare... corect ar fi ca decanii de la universitatile tehnice sa apara in filmulete video alaturi de tineret explicand ce e in spatele functionarii instalatiilor si standurilor mai mult sau mai putin experimentale pe care le au in dotare. La inginerie trebuie sa fie putini studenti nu multi ca la programare. E grea ingineria, trebuie sa recunoastem. Daca nu iti place ajungi sa faci economie, management sau orice altceva.
Oricum, prostitutie intelectuala mai mare ca ceea ce se intampla la extensii nu exista. Cred ca poate fi considerata chiar infractiune cheltuirea banilor publici la extensii. Nimeni insa nu vorbeste despre asta... apropo, informatica la extensii se face ? Ajung cei de la extensii aitisti sau doar invata sa scrie dupa dictare si sa copieze la examenele de un 5 ?
Cum azi e "atat de COOL " sa faci parte din acel basket pe care scrie "AITI" si in care e aruncat totul de-a valma, eu inclin sa apreciez robustetea coloanei vertebrale a celor de la "inginerie economica industriala". Ar fi putut fi ambitiosi modernizandu-se in "inginerie economica industriala aplicata in informatica"...
Cat despre ministrul ambitios in baza 10... eu ma cobor cu picioarele pe pamant si spun ca probabil spera la o oferta de job de pe la o specializare gen "$$ info" sau "info $$" sau... "$$ info" $$"... nu va fi ministru forever...oameni suntem...
Sincer, nu cred ca e bine sa ne speriem de planurile cincinale ale politicienilor. Cred ca e bine sa fie cifra mare de scolarizare pentru programatori. Nu e bine sa ii comparam cu minerii. Pregatesti 3 ani un programator, un om care gandeste si care va fi capabil sa se adapteze. Cu cat mai multi programatori cu atat atat le va fi leafa mai mica... cerere si oferta... Cred insa ca problema mare este la inginerie. Este prostitutie intelectuala sa adaugi "informatica" la numele clare de specializari de inginerie doar ca sa amagesti lumea (sau sa distrugi profilul specializarii). De vreo 50 de ani nu se mai face inginerie fara computer. Inginerii trebuie sa fie putini si sa isi cunoasca meseria. Intr-o tara dezvoltata unui inginer mecanic nu ii e rusine ca face proiectare in mecanica...pt ca stie ca e greu sa ajunga inginer mecanic... atata matematica, nu-i asa ?
Inginerii trebuie sa fie putini si de valoare... corect ar fi ca decanii de la universitatile tehnice sa apara in filmulete video alaturi de tineret explicand ce e in spatele functionarii instalatiilor si standurilor mai mult sau mai putin experimentale pe care le au in dotare. La inginerie trebuie sa fie putini studenti nu multi ca la programare. E grea ingineria, trebuie sa recunoastem. Daca nu iti place ajungi sa faci economie, management sau orice altceva.
Oricum, prostitutie intelectuala mai mare ca ceea ce se intampla la extensii nu exista. Cred ca poate fi considerata chiar infractiune cheltuirea banilor publici la extensii. Nimeni insa nu vorbeste despre asta... apropo, informatica la extensii se face ? Ajung cei de la extensii aitisti sau doar invata sa scrie dupa dictare si sa copieze la examenele de un 5 ?
In completarea a ceea ce am scris anterior...
Nu putem spune ca UTCN este "producator de diplome" decat daca se vor deschide acele dulapuri cu lucrari de diploma si se va vedea... ce se va vedea... oare ce se va vedea ?!
Ma intreb - oare implementarea unui "IT judecator" bazat pe AI ar fi in domeniul de expertiza a informaticienilor de UBB cu 5 ani sau a inginerilor de calculatoare de 4 ani sau 6 ani ? Va dati seama ce ar insemna sa judece un soft AI ? Sa nu ai parte de judecatoare ingenue prea tinere si fara experienta in avocatura sau procuratura sau judecatori batrani care iau nota sub doi la examenele de re-ciclare sau judecatori yogini ciudati sau ....? Sa scapam de grefiere si grefieri masteri in diversiune si subterfugii ....?
Oare pe cand un start-up de Cluj Valea Feleac sa salveze lumea de justitia romaneasca ?
Nimeni nu atrage fonduri de la UE pentru asa ceva ? Ar fi ambitios si pentru un scop nobil. I-am omora pe corupti. Facem si priveghi dar ii incineram sa nu se mai molipseasca nimeni...
Iar Zuckerberg si Musk ar investi si ei... nu-i asa .. ?
Un eseu interesant. Toti care lucram in domeniu avem pareri puternice despre bula din IT. Vad ca grijile noastre sunt usor diferite fata de grijile celor din sistemul de invatamant.
Mentenanta e ~90% din munca care se face in IT in Romania. Aici vorbim de munca de dezvoltare/ programare si/ sau sys-admin. De altfel, e si cauza principala pentru care tinerii nu stau mult intr-un singur loc. Mententanta nu e "cool". Facultatile te invata ca mentenanta nu e cool. Doar antreprenoriatul , inovatia, eseistica de cercetare e "cool".
Si de aici problema noastra. Oamenii cu adevarat buni pleaca unde cred ca gasesc acel "cool". Cool inspirat total, din sistemul de invatamant. Un sistem unde un algoritm de acum 60 de ani invatat pe de rost si scris de cele mai multe ori pe tabla sau hartie e mai bine clasat decat ingineria informatica.
Prima intrebare a candidatilor de la o slujba ar trebui sa puna lumea pe ganduri:
"Faceti produse aici sau outsourcing/ mentenanta ?"
Cu stima,
Tudor Nita
Trimiteți un comentariu