Plagiatul, experţii şi similitudinile

Plagiatul a ajuns o temă în care se pricep toţi. Plagiatul a ajuns piatra care se aruncă în duşmani când nu mai ai argumente. Plagiatul schimbă guvernul şi tot el este folosit de serviciile secrete.

Uneori însă trebuie să ne aşezăm temeinici şi peste capacitatea de a fi hâtrii în orice ocazie să respectăm ceea ce se numeşte temeinicie şi ştiinţă, seriozitate şi şcoală adevărată.

In legătură cu tema plagiatului seriozitatea este încă şi mai necesară întrucât orice eroare poate determina atitudini şi reacţii deformate cu preţul multor anii viitori de instabilitate a şcolii.

A învăţat cineva în şcoală despre plagiat şi despre cum se combate el la nivelul unei ţări?

Dacă da, îl invităm să vină să ne înveţe cum se face.

        Dacă nu, atunci ne considerăm îndreptăţiţi a pune pe hârtie nişte noţiuni elementare, argumentate şi verificate.

Plagiatul

Dacă admitem că fiecare dintre ştiutorii de carte a ajuns să afle ce este plagiatul atunci hai să vedem cum se identifică el.

Plagiatul nu poate fi identificat decât de către un cititor care:

i. Trebuie să găsească două cărţi, două articole, două teze de doctorat pe care să le citească. Cartea care a apărut prima se numeşte lucrare autentică. Cealaltă lucrare se va numi lucrare plagiată sau suspicionată de plagiat. Ambele lucrări trebuie să trateze aceeaşi temă fie ca întreg, fie ca unităţi parţiale (capitole, subcapitole). (regula interesului).

ii.       Poate să găsească fragmente identice în ambele lucrări în aşa fel încât  fragmentele din lucrarea suspicionată de plagiat sau plagiată să nu fie cuprinse între ghilimele sau alte forme de delimitare şi să nu aibă în dreptul lor într-o formă specifică sursa, adică lucrarea autentică (regula preluării directe).

iii.     Poate să găsească un cuprins identic în ambele lucrări (regula preluării conceptului).

iv.     Poate să găsească fragmente construite cu aceeaşi logică adică aceleaşi premise, acelaşi fir de dezvoltare şi aceleaşi concluzii (regula preluării ideii).  

v.      Poate să găsească aceleaşi tabele ca structură şi informaţii şi/sau aceleaşi figuri şi/sau aceleaşi reprezentări grafice (regula preluării structurilor).

vi.     Poate să găsească cele două lucrări astfel încât una este traducerea celeilalte (regula traducerii).

vii.   Poate să găsească lucrarea plagiată ca rezumat al lucrării autentice fără să se menţioneze în mod explicit limitele rezumatului şi provenienţa sa (prima regulă a similitudinii).

viii.  Poate să găsească lucrarea plagiată ca parafrază a lucrării autentice fără să se menţioneze în mod explicit limitele parafrazării şi provenienţa sa (a doua regulă a similitudinii).

Dacă este îndeplinită regula interesului şi oricare dintre celelalte reguli, suspiciunea de plagiat este susţinută.

Experţii

Calificarea unui om presupune mai multe etape care vizează o anumită competenţă. Prima este întotdeauna etapa de învăţare, de perfecţionare personală. Următoarele etape sunt cele de confirmare a competenţei şi de dobândire a notorietăţii. Adevărata calificare de expert presupune că persoana a ajuns să publice în domeniul de competenta pe care îl revendică.

Apelul la un expert se face în două situaţii: a) când se doreşte să se obţină o confirmare asupra unei stări de fapt; b) când se doreşte obţinerea unei opinii asupra unui fapt.

Când este vorba despre plagiat acesta apare întotdeauna ca o stare de fapt.

Să recapitulăm: a) se cunoaşte că există două lucrări cu aceeaşi tematică (regula interesului); b) este îndeplinită cel puţin una din regulile posibile din modul de identificare a plagiatului.

Problema de rezolvat: poate fi încadrată preluarea semnalată în una din regulile de identificare a plagiatului?

Concluzia care poate exista: a) da, şi atunci plagiatul se confirmă; b) nu, şi atunci pla­giatul nu se confirmă.             

Ce înseamnă comisie de experţi? Nu se ştie, dar toate punctele de mai sus se reiau de atâtea ori cât trebuie explicat fiecărui expert în parte. Oricare ar fi expertul unei comisii care are o altă opinie decât cea exprimată prin opinia celui care a sesizat plagiatul, expertul va trebuie să argumenteze.

Analiza asupra constatării unui plagiat se face întotdeauna în raport cu o semnalare a unui terţ. Această semnalare trebuie să indice într-o formă fermă informaţiile de identificare a celor două lucrări şi paginile unde se regăsesc fragmentele preluate fără respectarea identităţii acestora.

Similitudinile

Similitudinea dintre două lucrări este dovada indubitabilă a plagiatului fiindcă presupune îndeplinirea condiţiilor de identificare.

Referinţe

[1] ISOC, D. Prevenitor de plagiat. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2014.

[2] ISOC, Dorin. Ghid de acţiune contra plagiatului. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2012.

Notă: prezentul articol reprezintă o prelucrare şi o completare a unor idei cuprinse în [1] şi [2].