Tactica ”Stop joc!” şi politica de “corectare a plagiatelor”

Notă

Această lucrare a fost realizată la solicitarea Asociaţiei GRAUR ca o poziţie publică la declaraţiile neadevărate ale Premierului României cu privire la faptele de plagiat cuprinse în teza de doctorat a acestuia. Faptele de plagiat în discuţie sunt incluse şi documentate în mod rezonabil şi suficient în Indexul Operelor Plagiate în România de la adresa www.plagiate.ro.

Această lucrare nu este un pamflet politic.

Această lucrare este o lucrare autentică adică este scrisă de autorul declarat şi toate fragmentele şi sursele preluate sunt citate în mod corect.

Motivaţie

Tactica „Stop joc!” o aplică mai ales cei mici şi cei foarte mari. Cei mici o aplică atunci când nu mai ştiu să continue un joc care le devine defavorabil. Cei foarte mari aplică tactica atunci când doresc să profite de efectele „politicii faptului împlinit” adică de recunoaştere a unei poziţii de forţă favorabilă.

De curând Premierul României a spus „Stop joc!”. Din cuvintele sale rezultă că  spus „Stop joc!”. Cu alte cuvinte, de acum înainte nu mai există nimic din ceea ce a fost, chiar dacă a fost.

Ca să dea greutate tacticii sale premierul a decretat-o pe posturile de televiziune.

Ar fi păcat să se înţeleagă că ecranul televizorului desparte pe cel care are întotdeauna dreptate de cei care  nu încap pe ecran şi de aceea nu merită să fie băgaţi în seamă fiindcă oricum argumentele lor ar fi nerelevante.

Pentru aceştia şi ca o voce dintre aceştia scriu aceste rânduri. Le mai scriu ca să nu se tragă concluzia că cine tace sau nu are posibilitatea sa vorbească este musai prost, că România este sat fără câini şi uliţă condamnată să rămână veşnic a noroaielor.

Nişte detalii despre plagiat

Plagiatul este o faptă de încălcare a eticii săvârşită de cei care lucrează în creaţie şi scriu ca să dovedească faptul că sunt creatori. Ei nu sunt obligaţi să scrie ci scriu fiindcă doresc să arate lumii că ei sunt în stare să facă ce omul de rând nu ştie sau nu poate face.

Si, cum a construi presupune o temelie pe care se sprijină orice operă, în creaţie temelia este patrimoniul pe care-l moştenim şi la care ne raportăm. Cerinţa minimă a celui care scrie este să dovedească faptul că este creator, cercetător, om care aduce noul, este ca el să delimiteze contribuţia sa, oricât de mică ar fi aceasta, de ceea ce a preluat de la înaintaşii săi.

Acesta este motivul pentru care se impune citarea, adică delimitarea fragmentelor preluate şi precizarea sursei lor de provenienţă.

Dacă nu citezi înseamnă că tu, cercetător, om de creaţie, vrei să apari în faţa contemporanilor tăi şi apoi a posterităţii ca cel care le-a făcut pe toate, cel care le ştie pe toate.

Acesta este furtul de merit pe care persoana care plagiază îl realizează. Prin acest furt este insultat cel care a creat şi nu l-ai citat, este insultat şi indus în eroare cititorul care este lăsat să creadă că citeşte un text de valoare scris de un om de valoare, este poluat întregul patrimoniu cultural al societăţii în care îşi găsesc locul pseudo-opere scrise de pseudo-autori.

Ca relaţie dintre o operă publicată şi un autor căreia opera nu îi aparţine în totalitate sau în parte şi acest lucru nu este expus explicit cititorului, plagiatul nu se perimă, nu dispare, nu admite grade de gravitate, nu se poate prescrie ( [11], p.37) dar fapta nu se poate uita iar autorul nu poate fi absolvit de nici o instanţă întrucât prin publicare opera a ajuns în patrimoniul cultural al societăţii.

Ca o formă de respect faţă de beneficiarii patrimoniului cultural al societăţii, autorul operei plagiate, respectiv cei care o pun în circulaţie, adică publicaţii sau edituri, universităţi pentru tezele de doctorat, o pot retracta prin recunoaşterea publică, explicită a lipsei de autenticitate în raport cu fapta lipsită de etică a autorului.

Dacă se citeşte printre rândurile unei declaraţii...

Din declaraţiile Premierului României sunt de reţinut două fragmente care, fiecare dintre ele, reprezintă o denaturare a realităţii.

Când vorbeşte despre plagiatul de care este acuzat, Premierul României spune:

… sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată . Am o întrebare: cam câte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat ?..." [1]. .

Dacă se trece peste sentimente şi manifestări lacrimogene, atunci se constată că:

1.      Premierul României nu este autorul unui plagiat cum lasă el să se creadă. In realitate Premierul României este autorul mai multor fapte de plagiat care se referă la teza sa de doctorat care devine în acest fel o operă de creaţie plagiată. Aceste fapte de plagiat se referă la mai multe opere autentice din care Premierul României preia cel puţin în limitele dovedite de înregistrările 47/04, 54/04. 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro.

Efecte: a) teza nu mai aparţine autorului declarat iar autorul declarat nu mai este în drept să i se atribuie titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale. b) instituţiile abilitate trebuie să se pronunţe asupra faptei persoanei care a depus un document fals pentru a obţine un titlu garantat de stat.

2.      Premierul României trebuie să ştie că odată ce teza sa de doctorat a intrat, prin efectul legii, în patrimoniul cultural, suspiciunea de plagiat cu dovezile aflate la  47/04, 54/04, 55/04, 56/04 din Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro va rămâne publică pentru totdeauna în cadrul campaniei anti-plagiat intreprinse de societatea civilă.

3.       Premierul României omite să spună că un ucigaş este pus în libertate numai dacă este judecat şi supus unei pedepse privative de libertate. In această comparaţie nefericită, Premierul României omite faptul că el a fost identificat ca autor al unei teze plagiate numai în 2012.

4.      Opinia autorilor operelor autentice din care s-a plagiat este nerelevantă întrucât teza plagiată afectează orice persoană care o citeşte şi care este indusă astfel în eroare asupra contribuţiei reale a autorului.

Efecte a) orice solicitare adresată autorilor operelor autentice nu are nimic de-a face cu fapta. b) nici o prevedere legală nu condiţionează vreo analiză a autenticităţii, adică a provenienţei conforme a unei opere cu informaţiile declarate (numele autorului declarat să fie acelaşi cu numele persoanei care şi-a atribuit meritul asupra realizării efective a operei).

5.      Greşeala Premierului României, zice el, s-a produs acum 16 ani. Se poate. Ceea ce este cert este că fapta de plagiat ea a fost semnalată şi adusă la cunoştinţa publicului numai în anul 2012. In acest fel plagiatul, care afectează patrimoniul cultural al societăţii, deşi se naşte odată cu naşterea operei  plagiate, se asociază cu persoana care se declară în mod mincinos autor numai din momentul în care este identificat, semnalat şi apoi adus la cunoştinţa publicului.

Efecte a) situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) nu poţi analiza o fărădelege dacă nu o cunoşti adică nu te poţi pronunţa asupra unui plagiat care nu a fost identificat şi făcut public. c) o faptă care nu este descoperită nu dă dreptul celui care a acţionat nelegal sau lipsit de etică să se bucure de rezultatele faptei sale.

6.      La fel ca pentru paternitate, pentru plagiat, adică pentru însuşirea mincinoasă a calităţii de autor pentru o operă publicată, vinovăţia este cel puţin pe durata vieţii autorului fie el chiar Premierul României. Mai mult, pentru opera plagiată, pentru totdeauna, toate persoanele interesate trebuie să ştie că aceasta este una „poluată” şi că citirea şi utilizarea ei prin preluare şi citare este riscantă.

Efecte a) Situaţia nu este prevăzută de nici o lege. b) In orice societate civilizată există cerinţa expresă ca fapta să fie tratată sau văzută în raport cu gravitatea ei. c) Nici o societate civilizată nu acceptă ca persoana care o sfidează, fie aceasta Premierul României, sau persoana care încalcă legea să-şi decidă singur pedeapsa.

"…Cea instituţională [problema plagiatului – nota autorului eseului] este următoarea: cei care mă acuză de acest lucru sunt în acelaşi timp cei care vorbesc despre statul de drept şi despre cât de importantă este decizia. Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decât atât nu pot decât să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu…" [1].

Dacă se trece peste tonul ieftin-politicianist al afirmaţiei atunci se constată că:

1.      Premierul României şi-a permis în 2012 să schimbe, prin acţiunea ministrului educaţiei din guvernul său, Consiliu Naţional de Etică existent şi să-şi confecţioneze un altul [2]. menit să-l servească şi să-i soluţioneze cazul.

Efecte: a) Nu există nici un caz cunoscut în lumea civilizată în care guvernul unui premier acuzat de plagiat „să-şi confecţioneze” organul de analiză al sesizării. b) Activitatea acestui consiliu trebuie analizată odată cu abuzurile (premeditate) înfăptuite.

2.      Nu există nici o decizie a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care să se refere la vreo cauză în care să fi fost judecate plagiatele, mai ales plagiatele (mai multe plagiate) cuprinse în teza de doctorat a Premierului României şi nici faptul că prin depunerea unei teze plagiate legea privind modul de dobândire a titlului ştiinţific ar fi fost încălcată.

Efecte: Nici o decizie a justiţiei nu poate absolvi un cetăţean fie el chiar Premierul României de o faptă asupra căreia justiţia nu a fost niciodată sesizată.

3.         Consiliul Naţional de Etică nu a analizat niciodată sesizarea că teza de doctorat a Premierului României este o operă plagiată [3]. In acest fel prin evitarea neprofesionistă şi partizană a subiectului sesizării, decizia Consiliului este în afara problemei discutate. Fără să efectueze analiza care se impune, concluzia Consiliului este mai mult decât în contradicţie cu realitatea

„…CNECSDTI apreciază că titlul de doctor în Stiinţe Juridice, domeniul Drept, a fost obţinut de domnul Victor Ponta în concordanţă cu legislaţia în vigoare în anul 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei de doctorat cu titlul "Curtea Penală Internaţională" nu se poate susţine…”.

4.       Consiliul de Naţional de Etică şi Ministerul Educaţiei nu au ţinut niciodată seama de raportul comisiei speciale convocate de universitatea din Bucureşti [4]. sau măcar de concluzia acesteia:

„…Prin urmare, lectura tezei domnului Victor Ponta supusă expertizei noastre a făcut să apară, de o manieră clară şi indiscutabilă, numeroase încălcări ale eticii universitare, con­sti­tuind un plagiat vădit….”.

Este cel puţin suspect cum este posibilă analiza unei teze de doctorat în afara opiniei avizate a Universităţii care a acordat-o.

5.       Ca jurist, Premierul României ar trebui să ştie că Tribunalul de la Haga nu se ocupă de încălcările de etică. Ca politician, trebuie sa stii ca epatarea nu se cade cand esti pe ecranul televizorului!

Plagiatele Premierului României şi efectul de „justiţie paralelă”

Când vorbeşte însă de stat de drept Premierul României se află într-o mare eroare. Stat de drept nu înseamnă că premierul unei ţări, care-şi plagiază teza de doctorat îşi face singur legea. Ceea ce este mai dramatic este însă faptul că abuzul nu se opreşte aici. Consiliul Naţional de Etică se erijează într-un tribunal original. Este suficient să se amintească aici numai cazurile de sesizare de plagiat pe care le-a soluţionat după iulie 2012 şi se poate constata că de fiecare dată decizia este alta:

a. Cazurile de plagiat:
a1. Sorlea S., Coros M.F., Georgescu R., Győrgy-Fazakas I., Brânzaniuc K., Milutin D., Pavai Z., Copotoiu C., poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 09/06;
a2. Ivănescu A., Melinte, R., Solyom A., Moraru L., Petrişor M., Brânzaniuc K. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 18/06, respectiv la 19/06,
a3. Duţu M., Negoiţă S., Manolescu R., Calu V., Corneci D., Georgescu A., Togănel C., Azamfirei L. poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 27/06, se bucură in decizia [5] de o soluţie halucinantă:

"„… nu respectă normele de bună con­duită în activitatea de comunicare, publicare diseminare şi popularizare ştiinţifică.

S. Şorlea nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a două persoane fără acordul acestora. A fost sancţionat de Comisia de Etica a UMF Târgu Mureş cu suspendarea, pe o perioada de 12 luni, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în orice comisie de doc­to­rat, de master sau de licenţă, sancţiune regăsită.

A. Ivănescu nu a respectat aceleaşi norme de bună conduită în cercetare incluzând trei per­soane fără acordul acestora pe lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice. A fost sanc­ţio­nat de Comisia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris. Dr. Duţu M. nu a respectat normele de bună conduită în cercetare prin includerea prof. L.Azamfirei ca ultim autor al articolului ... fără acordul acestuia. A fost sancţionată de Co­misia de Etică a UMF Târgu Mureş cu avertisment scris.

Prof. C. Copotoiu şi prof. K. Brânzaniuc nu pot fi făcuţi responsabili de nerespectarea nor­me­lor de bună conduită în cercetare …, întrucât nu li s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori.

Prof. Azamfirei L. nu poate fi făcut responsabil de nerespectarea normelor de bună con­duită …, întrucât nu i s-a cerut acordul de a face parte din lista de autori… ”[5].

Pentru a califica activitatea Consiliului ca halucinantă este suficient să se reţină că acesta confecţionează el fapte pe care le pune în cârca celor anchetaţi, cum ar fi aceea de a pune în seama unor autori „infracţiunea” de a-şi pune şefii în colectivul de redactare a lucrărilor plagiate. Este de remarcat că cei incluşi în listele de autori erau întâmplător chiar conducători ai instituţiei producătoare de plagiatori şi membri în colegiul de redacţie unde au apărut lucrările plagiate!

b. Cazul de plagiat Eva Lucian poziţionat în Indexul Operelor Plagiate de la www.plagiate.ro la 61/06, 99/06, 101/06 şi 106/06 se bucură de concluzia că:

„… autorul tezei, Dl. Lucian Eva a săvârşit unele abateri în procesul de redactare a tezei, existând şi unele ‚erori materiale’, conform afirmaţiilor reclamatului …  în modul de efectuare a unor citări de referinţe bibliografice. … CNECSDTI sta­bileşte următoarea sancţiune: Avertisment scris – conform art. 14, alin.(1), lit.a) din legea 206/2004 cu completările şi modificările ulterioare ...” [6].

Cazurile disponibile la http://cne.ancs.ro/hotarari/ sunt adevărate monumente de raţionament moralo-politico-juridico-secreto-pseudoştiinţific şi culminează cu decizia elaborată în cazul Măstăcan Olivian [7].

In această decizie de pomină, Consiliul încetează să mai fie un amărât de organism al Ministerului Educaţiei şi devine instanţa supremă a României. Astfel Consiliul:

" ... confirmă preluarea masivă a zeci de pagini din lucrarea autorului Iulian Poenaru "Pedeapsa cu moartea. Pro sau contra", dar şi din alte publicaţii.."

Ceea ce nu a fost în stare să confirme atunci când a fost vorba despre teza de doctorat a Premierului României, Consiliul de Etică confirmă cu certitudine atunci când este vorba despre un cetăţean oarecare, după care propune sancţionarea elucubrantă:

„… în consecinţă, CNECSDTI stabileşte următoarele sancţiuni legale aplicabile pentru D-l Măstăcan Olivian: corectarea tezei, retragerea cărţii publicate şi mustrare scrisă….”.

Adică, acest organism al Ministerului îşi permite nici mai mult nici mai puţin decât să sancţioneze un plagiator cu „corectarea tezei”, evident plagiate, şi cu „retragerea cărţii”, de asemenea plagiate.

Abuzul şi absurdul sunt prezente în această decizie la superlativ.

In primul rând „corectarea tezei” nu este prevăzută drept sancţiune în nici o lege a lumii şi solicitarea este ea însăşi în afara legii: o teză nu poate fi modificată după ce a fost depusă şi comisia de doctorat s-a pronunţat asupra ei.

In al doilea rând „retragerea cărţii” excede nu numai prerogativele Consiliului în faţa legii ci este o sancţiune imposibilă. O carte este obiectul unui act comercial şi odată ce s-a produs punerea în circulaţie, retragerea de pe piaţă este o stupizenie fiindcă „utopie” este mult prea puţin spus.

In fine, Consiliul confecţionat îşi permite ca în două situaţii identice, cel al dlui Măstăcan şi al Premierului României să dea decizii absolut diferite.

Defectele tacticii de „Stop joc”

„Stop joc!” şi să ne facem politica astfel încât Premierul României să rămână curat, cu teza plagiată, dar neplagiată, cu teza plagiată şi titlul ştiinţific neretras, cu teza plagiată, cu titlul neretras şi cu gradul de conferenţiar universitar, cu teza plagiată, cu titlul ştiinţific neretras, cu gradul de conferenţiar universitar şi cu ambiţia de a reprezenta cetăţeni unei ţări care se doreşte civilizată.

„Stop joc!” şi să ne facem că nu vedem justiţia paralelă pe care Premierul României o sădeşte cu entuziasm acolo unde se naşte corupţia sau se ascund faptele sale în timp ce cu mâinile vorbeşte despre statul de drept.

In afară de faptul că, prin cazul său, Premierul României constituie un exemplu nefericit şi un antecedent periculos pentru cultivarea integrităţii în această ţară, aceeaşi persoană se aşează prin măsurile luate sau admise în poziţia de apărător al plagiatorilor din România.

In timp ce în România se inventează şi „se implementează” justiţia personală pentru „imacularea” premierului ţării, omologii Premierului României din alte ţări ale Europei în situaţii similare au demnitatea să plece iar universităţile din aceleaşi ţări au demnitatea de a le retrage politicienilor plagiatori titlurile dobândite în mod fraudulos. Este datoria societăţii pentru păstrarea curăţeniei morale şi asigurarea viitorului ţării. (vezi şi [8], [9] , [10]).

Acolo, în Europa în care suntem cu numele, nici un cetăţean onest nu admite să fie reprezentat de un hoţ, de un ucigaş, de un violator sau de un plagiator! De ce ar trebui eu, cetăţean al României să fiu altcumva decât un cetăţean european? De ce ar trebui eu, cetăţean al României să plătesc preţul pentru că Premierul României şi instituţiile statului nu-şi respectă statutul lor european?

Notă

Nu este necesar ca Premierul României să fie doctor în ştiinţe. Dacă a fost numit de aleşii poporului pentru această demnitate publică, el reprezintă voinţa poporului şi reprezintă pe fiecare cetăţean al ţării în parte.

Demnitatea mea de cetăţean român mă face să folosesc cu respectul cuvenit numele demnităţii publice de „Premier al României” pentru a numi un cetăţean care, în ciuda faptelor sale reprobabile, ocupă această funcţie şi în situaţia în care toate declaraţiile sale cu referire la aceste fapte vin de pe această poziţie.

Sper să am parte de înţelegere din partea cititorilor mei pentru acest act de blasfemie pe care sunt obligat să-l făptuiesc la adresa unei demnităţi a statului român.

Sunt de asemenea convins că în faţa aceluiaşi acelaşi sentiment jenant sunt puşi şi alţi cetăţeni onorabili ai Europei, prim-miniştri sau oficiali ai ţărilor lor, ai Comunităţii Europei în momentul în care sunt obligaţi să respecte protocolul de adresare faţă de persoana nenumită care uneori mă reprezintă.

Referinţe bibliografice

[1]. DEPARTAMENTUL POLITIC – MEDIAFAX. Ponta, despre plagiat: Am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, eram pus în libertate. MEDIAFAX.ro [online]. 24 iulie 2014. Disponibil: www.mediafax.ro.

[2]. Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 4393 din 8 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. Disponibil: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/06/ordin-4393.pdf.

[3]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/03/Hotarearea-878-Raport-final-879.pdf.

[4]. CONSTANTINESCO, V., GHICA-LEMARCHAND, C., TĂNĂSESCU, S. (Comisie de ex­per­­tiză). Raport cu privire la teza de doctorat întitulată „Curtea Penală Internaţională”, autor: Victor Ponta. Redactat pentru Universitatea Bucureşti, 5 septembrie 2012. Disponibil:  http://www.unibuc.ro/n/organizare/comisia-de-etica/Arhiva_cazuri.php.

[5]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Raportul final nr.977/ 26.09.2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2012/11/Raportul-final-nr.-977.pdf.

[6]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http :// cne . ancs .ro / wp-content / uploads / 2013 / 11 / Hotarare %20 CNE %20 inregistrata %20 cu %20 nr %20 1428 %20 s i %20 Raport %20 final %20 nr %20 1427.pdf.

[7]. Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării. Hotărârea nr.879/18 iulie 2012. Disponibil la: http://cne.ancs.ro/wp-content/uploads/2014/04/Hotarare-1497-Raport-final-1496.pdf.

[8]. IVAN,  I. Seful Bundestag, acuzat de plagiat.  30 iulie 2013 Income Magazine, [online]. Disponibil: incomemagazine.ro.

[9]. * * *. Ministrului german al Educatiei i s-a retras TITLUL DE DOCTOR pentru că a PLAGIAT. 6 februarie 2013. Disponibil la: www.realitatea.net.

[10]. * * *. Presedintele ungar, Pal Schmitt, a demisionat. 2 aprilie 2012, Disponibil la: www.mediafax.ro.

[11]. ISOC, D. Ghid de actiune contra plagiatului. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2012.