Plagiat, anti-integritate şi lege pentru fărădelege

Deşi pare că ultimii ani au adus plagiatul în primul plan este bine de ştiut că încă de la 1905 Cincinat Pavelescu vorbea despre grija care-i preocupa pe români, încă din acele vremuri, că orice creator ar putea fi un potenţial plagiator. Dacă revenim la zilele noastre este bine să se facă nişte precizări de context.

Ce este plagiatul?

Simplu şi concis: este tot ce este scris de o persoană, care apare ca autor al unei operei autentice, într-un anumit subiect şi este preluat, în acelasi subiect, în orice formă identificabilă in opera declarată a fi a lui, de către o altă persoană care apare astfel ca plagiator al unei opere plagiate. De aici nu rezultă în nici un fel că autorul operei care apare ca autentică nu ar putea fi la rândul său un plagiator.
Această a fost, este şi va fi valabilă atât în România cât şi în întreaga lume.

Ce se plagiază în România?

Teoretic se poate plagia orice scriere. In mod practic însă, în afara de temele de casă, In România se plagiază lucrări de licenţă, lucrări de disertaţie, teze de doctorat şi referate de doctorat, lucrări de grad didactic, rapoartele contractelor de cercetare, articole, cărţi.

De ce se plagiază în România?

In România se plagiază fiindcă se poate plagia, fiindcă oamenii nu ştiu ce este un plagiat şi fiindcă oamenii sunt speriaţi să afle ce ar mai rămâne din lucrările lor după ce s-ar îndepărta tot ce nu le aparţine.

De ce se plagiază în România?

Plagiază, în mod exclusiv, persoane din mediul universitar sau în legătură cu mediul universitar. Se includ aici şi cercetătorii fiindcă mulţi dintre ei au dobândit doctorate şi sunt cadre didactice.
Plagiază în primul rând cadrele didactice, plagiază în primul rând cei care ar trebui să fie modele. Tot aceştia sunt şi primii care nu au nici un motiv să denunţe plagiatul. Dacă ei ar denunţa plagiatul li s-ar afla faptele şi s-ar afla reţelele de interese care s-au ţesut în timp în jurul universităţilor.
Ar fi cu totul regretabil să se creadă sau să se insinueze măcar că toţi membrii grupurilor sociale presupuse mai sus ar plagia. Autorul acestor rânduri îi asigură pe cei care nu au nimic de-a face cu o situaţie scăpată de sub control de întregul său respect.

Cum se plagiază în România?

Se plagiază întotdeauna cu ştiinţa mediului în care se produce fapta. In acest fel mediul universitar devine complice activ pentru toate plagiatele existente în România.

Căi şi soluţii

Legile existente sunt suficiente şi aplicarea lor consecventă ar putea fi o piedică serioasă în faţa exceselor.
Esenţială este intervenţia societăţii în a-şi apăra dreptul la creaţii intelectuale care să-i permită progresul.
Ce este însă esenţial în acest moment este să se separe în mod tranşant plagiatele care s-au produs şi care se pot dovedi foarte uşor prin documentele scrise existente de educaţia pentru prevenirea plagiatului care trebui realizată în mod sistematic în şcoli într-un cadru mai larg care presupune cultivarea atitudinii şi integrităţii muncii.
Asociaţia GRAUR din Cluj-Napoca are un program coerent de prevenire si combatere a plagiatului în care cele două căi principale sunt:
a) identificarea şi popularizarea plagiatelor existente pentru a atenua efectelor utilizării lor şi pentru a demonstra sănătatea unei societăţi care este în stare să-şi menţină sub control un fenomen care i-a produs mai prejudicii.
b) realizarea unei campanii naţionale sub numele „Scoala fără plagiat, viitor fără corupţie” menit să pătrundă în circa 3,000 de şcoli cu scopul de a le pregăti pentru completarea orizontului educaţional cu mijloace specifice cultivării atitudinii corecte şi integrităţii muncii.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru persoana care a orchestrat emiterea actului normativ?

Orchestratorul plagiator nu obtine absolut nici un efect. Dl Victor Viorel Ponta va rămâne pe mai departe un plagiator. Cu sau fără titlu, teza sa a fost adusă la cunoştinţa publică şi de acolo ea nu poate fi retrasă. Va fi întotdeauna o teză plagiate a unui prim-ministru plagiator.
Mai mult, ulterior susţinerii tezei, premierul plagiator a mai publicat şi o carte. La rândul său această carte este şi ea plagiată.
Egalitatea pe care prim-ministrul plagiator o tot caută cu ceilalţi prim-miniştrii ai lumii civilizate nu se obţine nici măcar prin acest abuz jenant.

Care sunt efectele "ordonanţei pontale" pentru societate?

Când vorbim de fenomenul plagiatului vorbim de fapt despre eşecul învăţământului superior românesc.
Când vorbim despre plagiat, trebuie să recunoaştem că acest fenomen a avut un puseu excepţional după 1990 şi că el este asociat cu diluarea autorităţii instituţiilor statului, este asociat cu creşterea numărului de universităţi, de toate categoriile, este asociat cu interpretarea autonomiei universitare ca fiind o autonomie exclusiv financiară.
Societatea românească este lovită de moarte prin emiterea ordonanţei pontale. Toată reforma învăţământului este pusă sub semnul întrebării iar România va avea încă un haiduc în persoana premierului plagiator, alături de „oamenii de afaceri originali ai României”, alături de „parlamentarii care pot orice în România”, alături de judecătorii care pot fi mituiţi în orice caz judecat, alături de miniştrii care transforma în profit personal orice activitate de gestiune a statului român.
Universitatea din Bucureşti va fi afectată în credibilitate şi se face dovada, greu de îndepărtat, că este o universitate politizată.
Autonomia universitară declarată a universităţilor din România se dovedeşte o pastişă, un element propagandistic al partidului-stat, chiar dacă singurul partid care poate fi asociat cu o astfel de măsură este un partid comunist sau neo-comunist.
Pentru restul lumii, România devine o curiozitate absurdă prin legea pentru apărarea fărădelegii pe care toate ţările lumii o condamnă: plagiatul.
România rămâne ţara unde un prim-ministru plagiator îşi face dreptate cu un guvern-marionetă şi un parlament pe măsură.

Intrebare firească de pus tuturor curioşilor cu drept de vot

Dacă un jurist, încalcă nişte principii etice, apoi dă o declaraţie in fals asupra paternităţii unei teze de doctorat pe care, o depune apoi în nume propriu cu scopul de a dobândi un titlul ştiinţific de doctor, jurist doctor în drept ajuns premier, promovează o lege unică în lume, lege a fărădelegii pentru a se scăpa personal de aplicarea legii şi după ce face cele mai mizerabile manevre ca să obstrucţioneze atributele administrative fireşti ale unei universităţi de a retrage o document şcolar acordat în condiţii frauduloase, dacă acest jurist ar fi rămas procuror, adică ar fi trebuit să vegheze în fiecare zi la aplicarea legii, ce s-ar fi întâmplat?