Pentru
unii e suficient să simulezi fericirea şi bunăstarea şi eşti un om împlinit.
Pentru
cei mai mulţi însă viaţa este doar viaţă şi ea trebuie trăită în fiece clipă.
In
ţara în care primul ministru simulează conducerea ţării aşa cum a simulat că ar
fi un om de ştiinţă şi de onoare atunci când a înţeles să plagieze ca să ajungă
în rândul intelighenţei din România, miniştrii lui se cred genii simulatoare.
Ministrul
Simulikă al educaţiei s-a găsit geniu şi, în ciuda tuturor preceptelor
pedagogice, a impus simularea la nivel naţional ca formă de mascare a
impotenţei cronice a şcolii din România.
Pentru
cine nu ştie, s-ar putea înţelege că simularea este o acţiune înţeleaptă şi că
este destinată să ajute elevii.
Să-i
ajute pentru ce? Pentru că şcoala are profesori incompetenţi şi învechiţi, plictisiţi, sictiriţi şi supuşi
ai unui sindicat atotputernic?
Să-i ajute în faţa invenţiilor imbecile ale hănceilor,
hadârilor şi hărdăilor sau hărdaelor care urmăresc un sigur scop: „…să trăim
bine şi apoi om munci…”!
Fiecare
dintre geniile conducătoare ale ministerului educaţiei nu a înţeles că rolul
lor principal este să asigure funcţionarea şcolilor şi mai ales hârtia igienică pentru şcoli şi nu să-şi etaleze
incompetenţa şi neştiinţa în ale pedagogiei.
Un
ministru al educaţiei nu este pus în funcţie ca
să gândească cum să schimbe şcoala ci să asigure condiţiile ca societatea să-şi
poată găsi şcoala potrivită.
După
o pleiadă de genii neînţelese postrevoluţionare în continuarea tradiţiei Gâdea
& Co a apărut ministrul Simulikă. El a simplificat totul până la esenţa
neatinsă a societăţii socialist multilateral dezvoltate: nu contează ce faci ci
contează ce raportezi.
Cum
poţi raporta o catastrofă? Simplu: fără să o raportezi!
Si atunci
ministrului Simulikă i-a venit ideea genială: dacă simulezi un examen ale cărui
rezultate nu le treci în catalog, poţi spune primului plagiator al ţării că
totul este perfect, şcoala are rezultate excepţionale indiferent de rezultate.
Cum Primul nu ştie citi ci numai plagia, România rămâne în elita lumii!
Ca
să ascundă că şcoala este proastă, că şcoala se face numai ca să aibă profesorii
norme şi că elevii sunt prostiţi în mod sistematic să înveţe pe de rost lucruri
pe care orice căutare elementară pe internet le poate oferi imediat, a trebuit
să se întâmple un spectacol grotesc numit simulare. Efectul? Elevii sunt proşti
şi dezinteresaţi, iar profesorii sunt în mod implicit, perfecţi şi plini de
bune intenţie.
Faţa
umană a simulării: rezultatele nu se trec în catalog! Ca să vezi ce chestie
deşteaptă: ministrul Simulikă nu a aflat încă adevărul elementar că elevii se
joacă numai între ei. In relaţiile cu ceilalţi, se doresc oameni marturi cât
mai repede şi în societate ei nu sunt dispuşi să glumească. Astfel simularea
fără trecerea în catalog a notei este o insultă pentru orice minte de copil
normal la cap. Fericită ţară că ai copii inteligenţi, tristă ţară să ai o
şcoală cu profesori bătrâni la minte şi lipsiţi de orice creativitate!
Examenul
viitor, după simulare? La fel de slab, la fel de nenorocit, fiindcă simularea
continuă!
Sugerăm lui Simulikă să generalizeze simularea: să
simulăm că suntem o ţară civilizată, să simulăm că muncim, să simulăm că suntem
în Schengen, să simulăm…
Mai putem cere cetăţenilor ca în ziua de Crăciun să
vină toţi la locul de muncă şi să simulăm pentru o jumătate de oră că muncim ca
să dovedim Europei că putem avea productivitate, că ştim să muncim, că noi
putem să simulăm orice fără să ştim de fapt nimic.
Sau
am putea simula că suntem bărbaţi, fără să fim, sau am putea simula că avem
justiţie, alături de chioara care se crede rudă cu Dumnezeu, sau am putea
simula că suntem un stat democratic nu că suntem un stat securist mascat
într-un stat demn de a fi o curiozitate dacă nu ar fi locuit.
